Chris Simion-Ce ne spunem cand nu ne vorbim

 

Poate ca una dintre cele mai simple incercari ale vietii a fost sa ne pierdem de noi insine, sa dam o scurta vacanta eului, sa ne sufocam si sa ne dam seama ca nici sa murim unul fara altul nu putem, caci pana si moartea noastra e in doi.

 

Cand doua suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarna apa doar unuia. Visele nu tin de sete. Doar ca, atunci cand doua suflete se iubesc, in adancul pamantului, acolo unde isi intalnesc radacinile, stiu adevarul. Pot sa se minta prin cuvinte, dar nu si prin respiratie sau prin privire sau prin gand.

 

Toata noaptea mi-a ars carnea de dorul tau. O sa innebunesc asa.

 

Nu pot fi atat de crud incat sa ma razbun pe tine pentru ca nu mi te dai si totusi…o fac mereu. Te vreau a mea. Traim de atata timp degeaba. Nu ti-e dor de aer curat? Cat mai ai de gand sa respiri mocirla?

 

Mi-e dor de tine si am atata sete de firesc cu tine, de curat. Am gresit. Dar cine nu o face. Si oare nu tocmai pentru ca am gresit mi-e atata sete de a face un dus in suflet?

 

Sa nu crezi niciodata ce iti spun. Sa crezi doar ceea ce simti. Nu intotdeauna cuvintele contin adevar.

 

Tot ce ni se intampla, frumos, urat, divin, diabolic, suntem noi. Vreau sa traiesc cu tine tot. Sa ma satur de tine, sa te vars si apoi sa o luam de la capat. Unul fara celalalt nu existam, oricat de mult am vrea asta. In momentul in care ne-am intalnit, ne-am amestecat sufletele. De ce ne-am certat? De ce suntem despartiti? Stie vreunul? Asa se cearta copiii. Nu-si vorbesc, dar nu stiu de ce. Si noi vom ramane copii in tot ceea ce vom face si ne vom spune. Oamenii care se iubesc au de multe ori un comportament prostesc.

 

Sunt cu tine. Te astept si te traiesc.

 

Cand simti ca poti sa lasi un alt om sa te locuiasca, iti asumi imprevizibila si desavarsita suferinta. Stii ca oricand, in orice fractiune de respiratie, omul acela poate sa bata in tine piroane si tu trebuie sa il lasi, sa nu fugi, sa nu te ascunzi, sa nu-l scoti afara din tine. Iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie un teren de joaca pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie sa te opresti, unde trebuie sa rezisti pana la capat indiferent de muzica pe care o auzi, indiferent ca iti place sau ca nu iti place, ca ai obosit, ca iti este frica…In infinit nu exista popas. Daca ai obosit, iti tragi rasuflarea din mers.

 

Ce prada usoara este omul atunci cand singuratatea il copleseste.

 

Cand iubirea iti produce o suferinta deliranta, ar trebui sa te bucuri. Inseamna ca esti la limita autentica a vietii. Suferinta este singurul semn concret pe care il poti avea in momentul in care iubesti. Suferinta aceea nuda cand rezisti si reusesti sa nu il scoti afara din tine pe celalalt, ci dimpotriva, il accepti, il vezi, il recunosti. Lasandu-l pe celalalt sa te cunoasca, te lasi pe tine sa il cunosti.

 

Ce texte....te chinui mult sa le scoti? Asta inseamna sa iubesti? Sa simti ca nu poti fara celalalt? Sa simti un gol in tine? Sa simti ca nu ai niciun sens si ca nu poti sa respiri de dor?

 

Nu-mi este frica de nimic in ceea ce ne priveste. Am trecut prin Rai si prin Iad si o sa mai tot trecem prin multe. Faptul ca nu am ramas niciodata acolo este dovada ca ne iubim. A ramas intotdeauna in noi, nu in afara noastra. Raiul si Iadul le-am adus in noi, nu le-am abandonat. Ne-am indragostit, ne-am alergat, ne-am inselat, ne-am jupuit, ne-am amestecat, ne-am jurat, ne-am ingenuncheat, ne-am zburat, ne-am trait si asa o sa facem pana la ultima suflare, din nou si din nou.

 

Nu am de ce sa fiu spionul tau. Daca alegi sa minti, te minti in primul rand pe tine. Nu vad de ce nu mi-ai spune direct: vreau sa traiesc asta. Ce as putea eu sa-ti fac? Sa te opresc? Cum? Daca vrei cu adevarat sa traiesti ceva, traiesti si peste mine, si peste ceea ce te-as ruga eu. Daca vrei sa te opresti, o faci tot pentru ca vrei tu, pentru ca alegi sa nu ma ranesti, sa nu aduci intre noi o durere meschina, inevitabila, umana si pentru ca voiajul nostru este mai puternic decat satisfactia unei croaziere temporare.

 

Miros a tine. Ma tavalesc cu tine in somn. Ma culc. Uneori uit sa te mangai, sa te privesc, sa te admir. Ma obisnuiesc cu tine si nu te mai vad. Uit ca oricand pot sa nu te mai am. Acum esti aici. Daca nu ai mai fi cu adevarat, as realiza cat de mult timp am pierdut nepretuindu-te. Rezistam cat suntem angajati, cat pumnul sta strans si ne cuprinde.Cand il deschidem, incepem usor sa ne scurgem, sa nu mai fim.

 

Decat sa iti spun “te iubesc”, aleg sa iti arat asta.

 

Mi-e dor sa facem dragoste! Mi-e dor sa ne dorim. Prin parcari, pe strazi, prin baruri, pe varf de munte sub cerul liber, in padure printre maracini, noroi si zapada, in fan sau pe plaja de nudisti, la cinematograf, la teatru, oriunde ne vine, cu accesorii, cu legume, cu fructe, imbracati, dezbracati…atingerile, soaptele, sssstttttttt. Uneori uitam toate astea si trebuie sa ni le reamintim. Esti in toate celulele mele. Imposibil sa ma desprind, oricat am incercat. Esti in toata respiratia mea. Si nu gasesc niciun sens in afara de tine. Imi apari in tot ceea ce incerc sa fiu, completezi fiecare gand, fiecare sentiment, imi domini toate senzatiile. Te-am testat. Te-am spart in mii de bucati si te-ai refacut fara sa lasi nicio crapatura. Iubirea lipeste bine.

 

Sufletul nu miroase. Oricat de stricat este. Asa reuseste diavolul sa se ascunda in noi.

 

Niciodata nu o sa pot sa iti spun ce ai produs in mine cand mi-ai cerut sa fiu a ta, sa ne traim viata impreuna, sa impartim bucata asta de timp si sa ne hranim clipele cu iubirea din noi.

Te porti uneori cu mine de parca nici nu te porti, de parca nici nu este real. Este atat de frumos, incat nici nu pot sa cred ca mi se intampla mie. Si alteori te porti urat. Dar niciodata atat de urat incat sa ma alungi sau sa ma sperii…

 

Iti spun ca te iubesc si e inutil. As vrea sa nu iti mai spun nimic si sa traim totul. De unde ai siguranta ca e total? De unde stii daca ceea ce simti acum, simti pentru totdeauna? Greseala e ca vrem sa simtim toata viata intr-o secunda prezenta. Cum sa simtim ceva ce nu exista? Totul e doar ce simtim acum.

 

Ispita este la fiecare pas. Nu trebuie sa o cauti, trebuie doar sa deschizi ochii, sufletul, picioarele, slitul, curul, gura, portofelul, spatele…depinde de fiecare in parte. Eu ispitei vreau sa-i deschid timpul, sa se manifeste, sa ma provoace, sa ma iau la tranta cu ea si sa ii rezist. Ispita apare pentru a ne invata sa ii facem fata.

 

Discernamantul este creat dintr-o singura secunda. O singura secunda desparte a fi de a nu fi. Trecutul nu se mai schimba, trecutul este un timp mort, dar care, transformat in remuscari si in regrete, in esec, in pacat, te ucide. Pentru cei care nu stiu sa traiasca prezentul, trecutul devine o teroare, un vacarm.

 

As vrea sa te vad tot timpul, sa stam seara dupa ce ne terminam treaba si sa toarcem.

 

Oare daca m-as pierde pe o poteca si n-as mai sti sa ma intorc, m-ai cauta la nesfarsit sau ai renunta? Am ingropat mult din mine pana sa te cunosc. Imi lasasem afara doar ranile sa respir. M-ai ajutat sa ies usor. Inca am parti din mine infipte in pamant. Inca nu merg, dar visez sa zbor. Iubesc. Ma simt singura. E posibil?

 

Mi-e frica sa nu ma ranesti, ai scobit in mine mult, ai lasat cicatrici, rani adanci. Ne-am jupuit unul pe celalalt, ne-am maltratat sufletul, dar e atat de frumos. Nu-mi este frica sa traiesc asa. Vreau sa ma tii departe de o caricatura de dragoste. Poate ca o sa traim momente cand o sa ne devoram, cand o sa ne uram, cand o sa ne anulam, cand nu o sa ne mai recunoastem, cand o sa ne mintim iar, dar in adanc, tot noi vom fi. Daca unul se duce mai in larg si nu mai stie sa se intoarca, celalalt e dator sa-l recupereze. In iubire nu abandonezi.

 

Nu pot sa traiesc fara tine. Daca o sa iti spun vreodata altceva, sa nu ma crezi. Oamenii isi cer libertatea. Eu iti cer sa ma tii legata de tine pentru ca altfel nu stiu sa traiesc.

 

Privirea ta m-a naucit. De parca m-ai fi atins cu limba, nu cu ochii. Se produc intre noi rafale energetice colosale, nevoi pe care nu avem cum sa le controlam, ne depasesc, ne stapanesc. Electrizanta relatie.

 

Nu regret ca m-ai inselat si ca te-ai culcat cu alte femei. Pentru ca, daca ma doare, ma doare superficial, e ca o operatie fara anestezie. Profund nu ma atinge. De mine nu te poate rupe nimic. Nu regret nicio clipa ce ai facut. Regret ca nu am putut sa te fac sa nu faci asta. Inca ma simt partasa la aceasta aruncare in gol. O parte din noi…s-a dus. Ce o sa simt de-acum incolo nu stiu. Stiu doar ca vreau sa simt. Sa simt orice. Nu vreau sa mi se atrofieze sufletul. Vreau sa traiesc tot.

 

Stii cum se simte o femeie care iubeste cand afla ca a fost inselata? Cred ca la asta nu te-ai gandit inainte. Nu mai intelege nimic. Dar daca se simte iubita, isi revine. Caci nu inselatul e marea drama a cuplului. Ci abandonul.

 

Cand ne avem, ne respingem. Cand ne pierdem, ne dorim. Sa invatam sa traim in echilibru.

 

Cand iubesti nu mai poti lua decizii matematice. Asa e simplu, ne despartim pana se clarifica situatia. Dar poti pierde totul. Iti permiti?

 

..te respir si, in loc sa-mi treaca, imi este din ce in ce mai dor de tine. Asa va fi toata viata. Pana mor o sa-mi fie dor de tine.

 

Te-am privit ieri in ochi. Am avut senzatia ca ti-am atins sufletul. Aluneci usor.

 

Ne vedem atat de putin, de parca Dumnezeu ne da cu portia, de frica sa nu ii luam Cerul cu iubirea noastra. Imi este atat de dor de tine, ca am senzatia ca nu mai am pamant sub picioare. Sa nu ma lasi, te implor, n-as mai sti sa respir. Viata o sa ne schimbe la fiecare pas. Cu cat stam mai mult impreuna, cu atat mai putin o sa ne dam seama de asta. Daca am sta putin despartiti, revenirea ar fi diferita, am gasi de fiecare data ceva nou. E o tehnica si asta, sa mentii o relatie vie, dar inca nu vreau sa o incercam. Stiu ca noi doi nu am putea sa ne plictisim niciodata unul de celalalt. Si am certitudinea momentelor absolute, in care ascultam linistea si ne pierdem unul in altul la infinit.

 

Cine nu poate sa inghita infidelitatea sa o scuipe.

 

Cati trecem zilnic unul pe langa altul si nu stim nimic unul de altul? Cate povesti trec zilnic pe langa noi, de care drame sau comedii ne izbim in fiecare secunda, ce este important in toata agitatia asta? Totul dureaza o melodie. Incepe si se termina, ne provoaca.

 

Daca sufletul tau intra in relatie cu un alt suflet si comunica, simti. Nu ai nevoie de cuvinte. Sunt suficiente gesturile, privirile. Cuvintele sunt adiacente. Oamenii se inteleg in profunzime dincolo de vorbe, se intuiesc, se sustin, se iubesc adica. Daca nu comunica dincolo de cuvinte, nu pot comunica prin cuvinte.

 

Stiu ca simti ca te iubesc. Trebuie sa simti ca sunt acolo chiar daca nu sunt si atunci cand te sperie lipsa mea, gaseste-ma in sufletul tau. De acolo nu o sa ies niciodata.

 

Vreau sa impart cu tine toata senilitatea omenirii. Nu vreau sa imbatranesc departe de tine, absurd.

 

M-am indragostit. Reindragostit. A nu stiu cata oara. Stiu ca asa o sa fim impreuna pana murim. O sa ne iubim si o sa ne uram, fara sa stim ce e iubirea sau ura sau stiind o sa continuam. Ne vom tine de mana chiar si atunci cand vom crede ca suntem la mii de kilometri distanta unul de altul. Daca intr-o zi te-as pierde cu adevarat, as spune ca intalnirea noastra a fost cea mai buna gluma a lui Dumnezeu si atunci i-as face cadou viata mea, caci fara tine de ce i-as mai lasa-o? Urasc conditionalul.

 

Asculta-ti sufletul cand e vorba despre noi. Nu-i lasa pe ceilalti sa iti puna alta muzica si sa crezi ca am tacut.

 

Unul fara altul nu avem cum sa traim. O sa respiram dor, nu oxigen.

 

As vrea sa pot sa te iubesc asa cum nu am stiut si cum nu am facut-o niciodata. Poti sa iti dai seama ca iubesti daca simti ca te sufoci de dorul celuilalt, daca simti ca este aerul care-ti face posibila viata. Deci iubirea trece prin plamani.

 

Uneori cuvintele nu trebuie sa existe, caci, daca exista strica. Uneori vorbesti fara cuvinte. Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta. Uneori cuvintele trebuie sa taca, sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea. Uneori cuvintele se rostogolesc in saruturi si nu se mai numesc vorbe, ci taina. Sarutul unei mangaieri. Sa se sarute doua maini, sa se certe doua maini, sa-si povesteasca doua maini. Mangaierea unei taceri. Sa se mangaie doua priviri. Sa se atinga doua priviri. Sa se dezmierde doua priviri. Nu stiu sa vorbesc despre dragoste prin cuvinte.

 

E posibil sa mori de fericire? Saptamana trecuta am simtit ca ma sufoc de dorul tau. Iar acum simt ca imi plesneste inima de cata lumina ma inunda.

 

Cand simti ca s-a terminat, nu accepta virgula. Pune punct si da-ti alta sansa.

 

Indiferent cu cine flirtez, e steril. Nu coboara nimeni in suflet ca tine.

 

Urasc tot ce te bucura in afara de mine.

 

E absurd sa negi ceea ce e evident. Avem nevoie unul de altul pentru ca respiram unul prin altul.

 

Nu exista nimic care sa te desparta de omul pe care il iubesti. Doar moartea. Moartea desparte fizic. Sufletele nu au cum sa fie despartite decat de lipsa de iubire.

 

Ne certam ca nebunii, in timp ce sufletele noastre se iubesc dincolo de ceea ce ne spunem. Ne juram despartiri in timp ce stim ca nu am putea trai despartiti niciodata.

 

Despartirea de tine nu a fost doar o despartire. Erai in toate celulele mele, in sange, in toti porii.

 

O sa ma suni intr-o zi si o sa imi spui ca nu mai esti cu fata aceasta. Si eu n-o sa te intreb: daca fata visurilor nu este cea cu care sa iti petreci viata, atunci care?

 

Nu am niciun sens fara tine. De unde stiu asta? Nu pot sa respir. La gandul ca te pierd, ma sufoc.

 

Cazut pe spate, la pamant, nu poti privi decat in sus.

 

Daca arunci un om pentru ca nu coincide cu idealul tau, inseamna ca nu il iubesti pentru ceea ce e, ci pentru ceea ce ai fi vrut sa fie.

 

Curge durere din suflet. Robinet stricat. Caut instalator

 

Omul – o pata de sange care vorbeste (Nichita Stanescu)

 

Indiferent cine este acum langa tine, nu are legatura cu noi. Noi comunicam prin respiratia noastra si asta nu o sa ne-o ia nimeni si nu o sa dispara niciodata.

 

Nu ne facem timp de noi. Soarele rasare. Soarele apune. Ce este intre? Asa ne pierdem. Nimeni nu ne da acest timp. Dar putem sa ni-l luam singuri.

 

Cati fluturi ucidem in tot ce facem inutil?

 

Te iubesc mai mult decat te-am iubit atunci cand iti spuneam.

 

Stiu sigur ca daca unul dintre noi moare, il omoara si pe celalalt. Noi doi vom muri impreuna, razand, indiferent unde vom fi. Sufletele noastre fac dragoste neintrerupt.

 

Diagnostic fatal: hemoragie a sufletului. Nici Dumnezeu nu poate sa o opreasca.

 

Oamenii elevati se caracterizeaza prin DURATA sentimentelor alese nu prin intensitatea lor.(Nietzsche)

 

De ce zic unii ca viata are melodie? Eu nu aud nimic. Viata nu face zgmot. Trece usor, adie usor, adie atat de usor, ca daca nu esti atent, iti scapa printre degete.

 

Am visat ca te pierd. NU se poate descrie in cuvinte durerea. Cert este ca m-am trezit din cauza senzatiei de sufocare, incercand sa trag aer in piept.

 

Incearca o faza: crede pentru a vedea, nu a vedea pentru a crede.

 

Cand e vorba de suflet, nu face trotuarul.

 

Nu mai am suflet. E la tine. In toate relatiile in care ma bag, mint. Nu am cum sa fiu eu. Eu sunt doar cu tine.

 

Iubirea aceasta detasata sperie, ingrozeste, infricoseaza. Asa isi cerne Dumnezeu copiii. Ii lasa liberi. Si cei mai multi ajung sa-si faca parc de distractii din suflet.

 

Tot ce respir e legat de noi, am incercat, iar am incercat sa ma desprind de tine…nu se poate. Esti in tot ce sunt.

 

Lumea este cenusa. Sufl-o si risipeste-o!

 

Singura diferenta intre cum te-am lasat si cum esti este experienta pe care ai dobandit-o in absenta mea. Mi-e frica sa nu uiti cine sunt si la un moment dat sa iti permiti sa joci poker si cu mine.

 

Ia-ma asa cum sunt, nu ma mai analiza, nu ma mai diseca, fiindca nu sunt un cadavru. Sunt viu. Daca ceri mai mult decat sunt capabil sa iti dau, pregateste-te sa ai o dezamagire. Iubindu-te, o sa iti dau tot ceea ce sunt. Mai mult decat sunt nu am cum sa iti dau.

 

Inima nu trebuie fortata sa se deschida. Ea se deschide in mod firesc, daca ii dai timp.

 

Nici “te iubesc” nu mai stiu ce inseamna acum. In trecut insemna “sa-l transformi pe celalalt in prioritatea ta”. In viitor inseamna “vreau sa traiesc si sa mor cu tine”. Ce inseamna acum?

 

Daca ceri un mar si primesti un mar, nu inseamna ca tu esti copilul preferat al lui Dumnezeu. Inseamna doar ca este sezonul merelor.

 

Daca nu poti sa alegi din toata inima, cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa nu te mai fortezi sa iei o decizie. Nu poti iubi din alt loc decat din inima.

 

Ai existat in mine indiferent de relatiile pe care le-am avut. Iubirea nu a incetat nici macar atunci cand te-am inchis cu sapte lacate.

 

..nu spunem nimic si totusi vorbim. Nici macar nu ne intoarcem capetele unul spre celalalt, dar ne privim tinta. Nu ne atingem nici mainile, dar ne mangaiem. Iti simt respiratia in ureche, desi ai scos capul pe geam. Tot aerul de-afara respira prin tine si ma piaptana.

 

Cauta neincetat sa ramai liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste. Viata nu are nicio valoare inchisa intre limite. Te desavarsesti mereu. In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos. Calatoria aceasta nu are sfarsit.