Va invitam sa citim cele mai fascinante si
interesante credinte, traditii si obiceiuri romanesti legate de sarbatoarea
Sfantului Andrei!
Pe 30 noiembrie este sarbatoare mare,
ziua in care in traditia ortodoxa romana este celebrat Sfantul Apostol Andrei,
fratele lui Simon Petru, patronul spiritual al Romaniei. Apostol al lui Iisus
Hristos, Andrei este considerat a fi primul propovaduitor al evangheliei
crestine pe meleagurile geto-dacice, cel care a adus crestinismul in tara
noastra.
Multe sunt minunile pe care le-a savarsit sfantul apostol Andrei. Multe,
frumoase si fascinante sunt si traditiile populare, credintele si obiceiurile
legate de aceasta sarbatoare... Chiar daca multe dintre aceastea au poate un
reper crestino-pagan, este imposibil sa nu le remarcam ineditul mitologic sau
superba imaginatie arhaica romaneasca. Trebuie sa recunoastem ca dau un aer
magic si captivant sarbatorii si ca ne duc la vremuri de poveste, vremuri de
demult, cand oamenii, strigoii si lupii umblau liberi pe pamant… De ce sa nu
visam cu ochii inchisi, de ce sa nu ne imaginam, sa ne temem pentru o noapte
sau sa speram, de ce sa nu credem in povesti tesute din fir de realitate? Macar
pentru o noapte… Dimineata magia dispare si revenim la realitate….
Lectura placuta va dorim. Si mai dorim sa uram un calduros La Multi Ani
celor care isi serbeaza astazi numele. O viata magica va dorim tuturor si multa
credinta din suflete!
Traditii si obiceiuri de sarbatoarea Sfantului Andrei
Initial, pe 29-30 noiembrie, precrestinii il celebrau pe Santandrei, o
zeitate ce personifica lupul, animal sacru, temut si respctat. Odata cu
propovaduirea crestinismului peste aceste meleaguri, peste ziua lui Santandrei,
divinitatea geto-daca, s-a suprapus sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei.
Ziua in care trebuie sa ne temem de puterea Lupului
Zeitatea si ritualurile pagane au fost sterse din mentalul colectiv, dar cu
toate acestea ziua Sfantului Andrei a ramas cunoscuta si astazi sub denumirea
de “Ziua Lupului”. In popor, se crede ca in Ziua Lupului lupii stau la panda,
iar strigoilor li se permite sa umble nestingheriti pe pamant. Ziua Lupului
este o zi in care fortele malefice sunt mai aproape ca oricand de noi, iar
lupul capata abilitati si puteri pe care nu le are in nici o alta zi. Devine
extrem de agil si de o ‘sprinteneala’ fantastica si isi poate indoi gatul teapan.
Este foarte important de aceea in aceasta zi sa te aperi de puterea lupului
si sa iti aperi si gospodaria si turmele de vite. Aflam din unele superstitii
romanesti ca sta in puterea noastra sa ne aparam de puterea lupilor rai si sa
nu-i aducem prin prejma. Trebuie doar sa nu iti piepteni parul in ziua
Sfantului Andrei, sa nu faci treburi in gospodarie, sa nu torci, sa nu arunci
gunoiul afara din casa. Sa aprinzi in schimb candela in dreptul
icoanei.
In unele zone in schimb, copiii imprastie faina la raspantie de drum,
aruncand-o in cele 4 zari. Se crede ca lupii se imblanzesc astfel si stau
departe de oameni. Iar pentru a tine lupii departe de animale, gospodarii
obisnuiesc sa lipeasca cate o cruce de ceara pe cornul drept al vitelor.
Noaptea magica a iubirii si a aflarii ursitei in dragoste
In zonele Maramuresului, ziua Sfantului Andrei este o sarbatoare importanta
si draga mai ales persoanelor de sex feminin. Fetele de maritat asteapta cu
nerabdare ajunul sarbatorii (29 spre 30 noiembrie) pentru a-si afla soarta in
iubire, iar femeile se indeletnicesc cu ritualuri traditionale ce au ca scop
protectia familiei si a gospodariei in anul care va urma.
“Turtuca de Andrei” este pregatita de fetele tinere care doresc sa isi
viseze ursitul din faina de grau, apa si multa sare. In noaptea de 29 spre 30
noiembrie, inainte de culcare, fetele trebuie sa manance din aceasta turta
sarata. Daca fata respectiva are soarta de casatorie anul care va urma, isi va
vedea ursitul aducandu-i apa in somn spre a-si potoli setea. Daca nu ii aparea
in vis – inseamna ca trebuia sa mai astepte.
Legat de macinatul graului exista si obiceiul macinarii graului indarat. In
vremuri de odinioara, din graul macinat astfel, fetele tinere faceau turte care
le asezau pe scanduri. Se dadea drumul cainelui spre a manca turtele,
tinandu-se cont de prima turta pe care o manca. Apartinea fetei care se va
marita prima. In alte zone, fetele tinere erau legate la ochi. In cazul in care
prindeau in staul o oaie – era considerat semn ca nu maritau curand. Daca
prindeau in schimb un berbec – era semn ca alesul va veni cat de curand in
viata lor.
Ritualul
ghicirii ursitei in dragoste cu ajutorul oglinzilor este si el practic de unele
fete. Pare mai mult un ritual magic si pagan, desprins din povestile cu luna
plina… Fata care doreste sa isi vada alesul, dezgolita pana la brau si cu parul
despletit, trebuie sa tina cate o lumanare in fiecare mana si sa se pozitioneze
intre doua oglinzi. Priveste pret de cateva minute in oglinda din fata, dupa
care arunca o privire si la cea din spate. Se spune ca in oglinda din spate ii
va aparea imaginea ursitului sau sau scene din viitor.
Conform unui alt obicei din batrani,
fetele se indreptau la miez de noaptea catre fantani, tinand aprinsa in mana
lumanarea cu care au luat lumina in ziua de Pasti. Ulterior, coborau lumanarea
aprinsa in fantana, sperand sa vada in apa chipului celui harazit de Dumnezeu.
O alta traditie romaneasca straveche vorbeste despre “ghicitul in pari”. La
miez de noapte, pe intuneric, fetele obisnuiau sa iasa afara din casa, in
ograda, si sa atinga un par de la gard de care si agatau un fir rosu. Ziua
urmatoare, pe lumina, se indreptau spre parul respectiv pe care il recunosteau
dupa insemn, spre a vedea ce fel de ursit le este harazit. In cazul in care
parul era drept si neted, ursitul va fi fost si el un barbat chips si tanar. In
cazul in care parul era scurt si cu noduri, ursitul va avea avutie putina si
ani multi. Coaja groasa a parului insemna bogatie din partea ursitului.
Ritualul verighetei a devenit un ritual comun printre fetele din Muntenia
care doresc sa isi afle viitorul in iubire. Fetele trebuie sa arunce o
verigheta sfintita de preot intr-un pahar de apa neinceputa
sis a priveasca in mijlocul verighetei de pe fundul apei. Se spune ca daca au
credinta in puterea lui Dumnezeu vor vedea chipul ursitului reflectandu-se in
apa sau il vor visa noaptea.
In alte zone, fetele tinere obisnuiesc sa semene un catel de usturoi
intr-un bulgare de alut. Se crede ca fata al carei usturoi incolteste si creste
frumos se va marita curand. Tot in noaptea de 29 spre 30, fetele care doresc sa
vada in vis chipul celui cu care se vor casatori trebuie ca inainte de a adormi
sa se asigure ca au sub perna 41 fire de grau. Este bine totodata ca fetele
care isi doresc sa se casatoreasca sa poarte usturoi la brau.
Strigoii se joaca de-a viata pe pamant...
Totodata, inainte de lasatul serii, ferestrele si usile se ung cu usturoi,
facandu-le cruce in acelasi timp pentru ca strigoii sa devina inofensivi si sa
nu poata intra in case. In unele zone oamenii isi ung cu usturoi anumite zone
ale trupului: frunte, piept, spate si incheieturi pentru ca strigoii sa nu se
atinga de ei si sa nu-i nenoroceasca in vreun fel. Usturoiul are proprietati
purifiante si tine la distanta raul. Doar se stie ca vine Noaptea Strigoilor, o
noapte a maleficului si a spaimei...
Strigoii ‘vii’ si strigoii ‘morti’ isi abandoneaza fara voia lor trupurile
sau ies din morminte si se angajeaza in batalii purtate intre ei la raspantii
de drum, hotare si locuri considerate ‘necurate’. Daca nu reusesc sa se
razboiasca intre ei, atunci strigoii se ‘supara’ si se apuca sa suga sangele
primului pamantean care le pica pe mana.
Strigoii vii sunt oameni obisnuiti care, din anumite motive (se nasc din
incest, sunt copii din flori, au o vertebra in plus etc) devin
strigoi doar in aceasta noapte, parasindu-si in somn trupul si luand forma
diverselor vietati, mai putin forma animalelor sfinte. Ei provoaca pagube si
cauzeaza rau si suferinta oamenilor, pocindu-i sau sugandu-le sangele, afectand
virilitatea barbatilor, furand mintile oamenilor si belsugul livezilor,
stricand animalele.
Strigoii morti sunt spiritele oamenilor care nu si-au gasit linistea si
lumina atunci cand au trecut pe lumea cealalta. Acestia obisnuiesc sa le faca
rau celor care i-au suparat, le-au gresit sau nu le-au asigurat o inmormantare
crestineasca, cu tot ce presupune aceasta. Se mai spune ca in vazduh umbla
varcolacii, iar pe pamant pricolicii. Odata ce vine dimineata si se aud cocosii
cantand, toate aceste spirite malefice dispar si se intorc la locurile lor.
Dis-de-dimineata, spatiul bataliei este purificat…
Deoarece
strigoii se pot uita pe geamul locuintelor, pot intra in casa nepoftiti sau se
pot adaposti la caldura, oalele si canile trebuie intoarse cu gura in jos.
Previziuni ale vremii si ale anului care va veni
In ajunul sarbatorii sfantului Andrei, toti membrii familiei trebuie sa
semene grau intr-o strachina de pamant. Cel al carui grau va creste cel mai des
si mai inalt si nu se va ingalbeni va fi cel mai norocos in anul care vine. El
va avea parte de sanatate si de un an bun, prielnic. Obiceiul este stravechi:
batranii satelor obisnuiau sa semene grau in oale de pamant, interpretand
recoltele de anul urmator in functie de felul in care creste graul. Ca regula,
graul respectiv este special si nu trebuie aruncat, ci dat pasarilor spre
hrana.
Pentru a vedea daca vei avea parte de zile inflorite in anul care va veni,
este bine sa pui intr-o vaza cu apa crengute de corcodus, visine, cires, mar,
migdal etc. Pe langa aspectul coloristic deosebit, ele au o semnificatie
aparte. Daca infloresc pana in Craciun (pana de Sfantul Vasile in unele
variante) – e semn ca te vei bucura si vei inflori in anul care va veni.
Luna devine si ea un astru important in noaptea magica a Sfantului Andrei.
Daca luna este “subtire” si iti pui o dorinta in gand si ii adresezi sfantului
Andrei o rugaciune in timp ce privesti luna, se crede ca ruga iti va fi ascultata,
iar dorinta ti se va implini. Totodata, luna plina pe un cer senin in noaptea
de sfantul Andrei prevesteste o iarna usoara. La polul opus, luna plina pe un
cer intunecat prevesteste o iarna lunga si grea, cu nameti si viscole.