Despre frumusete

Intre ideal si standard, frumusetea a preocupat deopotriva femeile si barbatii, indiferent de conditia sociala sau varsta,  in toate epocile si toate culturile, fara exceptie. Ceea ce s-a schimbat in timp este doar perceptia asupra idealului.

Deseori conceptul de frumos a fost alaturat celui de bine sau moral. Nu de putine ori un om dizarmonic fizic este respins putand fi perceput ca rau sau imoral. S-au vehiculat insa si curente conform carora frumusetea nu trebuie cautata in forma lucrurilor ci in esenta lor, ca un suflet armonios si echilibratpoate salaslui  sub un invelis mai putin armonios si ca tot ce conteaza este, de fapt, frumusetea interioara. Pe de alta parte, ideea de frumos a fost pusa in relatie directa cu capacitatea receptorului pe a o percepe si procesa sustinandu-se astfel faptul ca frumusetea nu exista in sine ci este determinata de capacitatea receptorului de a o descoperi si aprecia. Astfel, de-a lungul epocilor, s-a ajuns de la asocierea frumosului cu simplitatea absoluta si eliminarea surplusului pana la curente ce au promovat asa-numita estetica a uratului.

Unde este, de fapt, adevarata valoare a frumosului si a frumusetii? Probabil ca tocmai in relativitatea si subiectivismul conceptului.

Cert este ca, de-a lungul timpului, marii  ganditori si artisti s-au oprit sa-si astearna gandurile despre frumusete…

“Frumusetea este armonia contrariilor.” (Heraclit)

“Frumusetea este eliminarea surplusului.” (Michelangelo)

“In oamenii frumosi e frumoasa si toamna.” (Plutarh)

“Frumosul este echitatea absoluta.” (Constantin Brancusi)

“Frumusete. Puterea cu care o femeie farmeca un iubit si infricoseaza un sot.” (Ambrose Bierce)

“Frumosul este simbolul binelui moral.” (Immanuel Kant)

“Adevarata frumusete izvoraste din sublim si simplitate.” (Voltaire)

“Frumusetea lucrurilor exista in sufletul celui care le admira.” (David Hume)

“Frumusetea naturii este egalata numai de frumusetea sufletului.” (Victor Hugo)

“Frumusetea este eternitatea care se priveste lung in oglinda.” (Khalil Gibran)

Gina Butiuc

http://40pluswoman.ro/

Încă 10 gânduri despre iubire

Pentru toți cei ce iubesc sau au iubit…

Până ce nu te dăruieşti, n-ai dreptul să-ţi spui că ai cunoscut iubirea.

Îndrăgostiţii simt nevoia să îşi trâmbiţeze puţin dragostea, dar şi dragostea prea trâmbiţată este de calitate inferioară şi nu poate să fie durabilă.

Dragostea care nu sfârşeşte la ofiţerul stării civile are vicii de formă.

Iubirea adevărată înfruntă lumea, e generoasă şi mândră. Nicio plăcere în iubire nu se poate compara cu afişarea ei în faţa oamenilor. Numai iubirea vinovată se ascunde.

Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.

Numai o pasiune puternică, unică, nezdruncinată dă preţul adevărat vieţii.

Sunt unele iubiri, dacă nu toate, care înseamnă mari predestinări, atunci anume când două fiinţe se regăsesc împotriva lor înseşi… Nu toţi oamenii au bucuria sau durerea asta sau nu în toate vieţile…

În clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit să rămână singur.

Unii oameni trăiesc zeci şi zeci de ani şi totuşi, când inchid ochii, nu pot spune că au trăit aievea, căci au fost simpli trecători prin viaţă sau spectatori străini de înţelesul lumii.

Numai iubirea apropie pe om de Dumnezeu.

Liviu Rebreanu
(27 noiembrie 1885 – 1 septembrie 1944)

Sorin Tudor

www.webcultura.ro

Te iubesc

Nu spune " te iubesc " dacă iubeşti mai puţin , dacă nu iubeşti suficient , sau deloc ... Nu spune " te iubesc " doar pentru că ai spus-o și ieri , spune-o doar pentru că o simți acum și că știi că o vei simți și mâine poate chiar mai mult decât azi ... Nu spune '' te iubesc '' dacă ești forțat , dacă ești disperat , sau dacă teama de a nu rămâne singur te silește să o faci ...
Un '' te iubesc'' nu e o promisiune , nu e o minciună , și nu e o amăgire ... căci un '' te iubesc '' se spune cu sufletul și nu cu buzele ...

https://www.facebook.com/pages/Ladybug

Iubire

Când un om te iubește cu adevărat , nimeni și nimic nu va putea să i te smulgă din suflet ... Vei rămâne acolo în el până în clipa în care inima îi va bate obosită ultimul tac al acestei vieți ...

 https://www.facebook.com/pages/Ladybug

Sarbatoarea Sfantului Andrei - despre Dragoste, Ursita si Strigoi! Cele mai frumoase traditii romanesti

Va invitam sa citim cele mai fascinante si interesante credinte, traditii si obiceiuri romanesti legate de sarbatoarea Sfantului Andrei!

Pe 30 noiembrie este sarbatoare mare, ziua in care in traditia ortodoxa romana este celebrat Sfantul Apostol Andrei, fratele lui Simon Petru, patronul spiritual al Romaniei. Apostol al lui Iisus Hristos, Andrei este considerat a fi primul propovaduitor al evangheliei crestine pe meleagurile geto-dacice, cel care a adus crestinismul in tara noastra.

Multe sunt minunile pe care le-a savarsit sfantul apostol Andrei. Multe, frumoase si fascinante sunt si traditiile populare, credintele si obiceiurile legate de aceasta sarbatoare... Chiar daca multe dintre aceastea au poate un reper crestino-pagan, este imposibil sa nu le remarcam ineditul mitologic sau superba imaginatie arhaica romaneasca. Trebuie sa recunoastem ca dau un aer magic si captivant sarbatorii si ca ne duc la vremuri de poveste, vremuri de demult, cand oamenii, strigoii si lupii umblau liberi pe pamant… De ce sa nu visam cu ochii inchisi, de ce sa nu ne imaginam, sa ne temem pentru o noapte sau sa speram, de ce sa nu credem in povesti tesute din fir de realitate? Macar pentru o noapte… Dimineata magia dispare si revenim la realitate….

Lectura placuta va dorim. Si mai dorim sa uram un calduros La Multi Ani celor care isi serbeaza astazi numele. O viata magica va dorim tuturor si multa credinta din suflete!

Traditii si obiceiuri de sarbatoarea Sfantului Andrei

Initial, pe 29-30 noiembrie, precrestinii il celebrau pe Santandrei, o zeitate ce personifica lupul, animal sacru, temut si respctat. Odata cu propovaduirea crestinismului peste aceste meleaguri, peste ziua lui Santandrei, divinitatea geto-daca, s-a suprapus sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei.

Ziua in care trebuie sa ne temem de puterea Lupului

Zeitatea si ritualurile pagane au fost sterse din mentalul colectiv, dar cu toate acestea ziua Sfantului Andrei a ramas cunoscuta si astazi sub denumirea de “Ziua Lupului”. In popor, se crede ca in Ziua Lupului lupii stau la panda, iar strigoilor li se permite sa umble nestingheriti pe pamant. Ziua Lupului este o zi in care fortele malefice sunt mai aproape ca oricand de noi, iar lupul capata abilitati si puteri pe care nu le are in nici o alta zi. Devine extrem de agil si de o ‘sprinteneala’ fantastica si isi poate indoi gatul teapan.

Este foarte important de aceea in aceasta zi sa te aperi de puterea lupului si sa iti aperi si gospodaria si turmele de vite. Aflam din unele superstitii romanesti ca sta in puterea noastra sa ne aparam de puterea lupilor rai si sa nu-i aducem prin prejma. Trebuie doar sa nu iti piepteni parul in ziua Sfantului Andrei, sa nu faci treburi in gospodarie, sa nu torci, sa nu arunci gunoiul afara din casa. Sa aprinzi in schimb candela in dreptul icoanei.

In unele zone in schimb, copiii imprastie faina la raspantie de drum, aruncand-o in cele 4 zari. Se crede ca lupii se imblanzesc astfel si stau departe de oameni. Iar pentru a tine lupii departe de animale, gospodarii obisnuiesc sa lipeasca cate o cruce de ceara pe cornul drept al vitelor.

Noaptea magica a iubirii si a aflarii ursitei in dragoste

In zonele Maramuresului, ziua Sfantului Andrei este o sarbatoare importanta si draga mai ales persoanelor de sex feminin. Fetele de maritat asteapta cu nerabdare ajunul sarbatorii (29 spre 30 noiembrie) pentru a-si afla soarta in iubire, iar femeile se indeletnicesc cu ritualuri traditionale ce au ca scop protectia familiei si a gospodariei in anul care va urma.

“Turtuca de Andrei” este pregatita de fetele tinere care doresc sa isi viseze ursitul din faina de grau, apa si multa sare. In noaptea de 29 spre 30 noiembrie, inainte de culcare, fetele trebuie sa manance din aceasta turta sarata. Daca fata respectiva are soarta de casatorie anul care va urma, isi va vedea ursitul aducandu-i apa in somn spre a-si potoli setea. Daca nu ii aparea in vis – inseamna ca trebuia sa mai astepte.

Legat de macinatul graului exista si obiceiul macinarii graului indarat. In vremuri de odinioara, din graul macinat astfel, fetele tinere faceau turte care le asezau pe scanduri. Se dadea drumul cainelui spre a manca turtele, tinandu-se cont de prima turta pe care o manca. Apartinea fetei care se va marita prima. In alte zone, fetele tinere erau legate la ochi. In cazul in care prindeau in staul o oaie – era considerat semn ca nu maritau curand. Daca prindeau in schimb un berbec – era semn ca alesul va veni cat de curand in viata lor.

Ritualul ghicirii ursitei in dragoste cu ajutorul oglinzilor este si el practic de unele fete. Pare mai mult un ritual magic si pagan, desprins din povestile cu luna plina… Fata care doreste sa isi vada alesul, dezgolita pana la brau si cu parul despletit, trebuie sa tina cate o lumanare in fiecare mana si sa se pozitioneze intre doua oglinzi. Priveste pret de cateva minute in oglinda din fata, dupa care arunca o privire si la cea din spate. Se spune ca in oglinda din spate ii va aparea imaginea ursitului sau sau scene din viitor.

Conform unui alt obicei din batrani, fetele se indreptau la miez de noaptea catre fantani, tinand aprinsa in mana lumanarea cu care au luat lumina in ziua de Pasti. Ulterior, coborau lumanarea aprinsa in fantana, sperand sa vada in apa chipului celui harazit de Dumnezeu.

O alta traditie romaneasca straveche vorbeste despre “ghicitul in pari”. La miez de noapte, pe intuneric, fetele obisnuiau sa iasa afara din casa, in ograda, si sa atinga un par de la gard de care si agatau un fir rosu. Ziua urmatoare, pe lumina, se indreptau spre parul respectiv pe care il recunosteau dupa insemn, spre a vedea ce fel de ursit le este harazit. In cazul in care parul era drept si neted, ursitul va fi fost si el un barbat chips si tanar. In cazul in care parul era scurt si cu noduri, ursitul va avea avutie putina si ani multi. Coaja groasa a parului insemna bogatie din partea ursitului.

Ritualul verighetei a devenit un ritual comun printre fetele din Muntenia care doresc sa isi afle viitorul in iubire. Fetele trebuie sa arunce o verigheta sfintita de preot intr-un pahar de apa neinceputa sis a priveasca in mijlocul verighetei de pe fundul apei. Se spune ca daca au credinta in puterea lui Dumnezeu vor vedea chipul ursitului reflectandu-se in apa sau il vor visa noaptea.

In alte zone, fetele tinere obisnuiesc sa semene un catel de usturoi intr-un bulgare de alut. Se crede ca fata al carei usturoi incolteste si creste frumos se va marita curand. Tot in noaptea de 29 spre 30, fetele care doresc sa vada in vis chipul celui cu care se vor casatori trebuie ca inainte de a adormi sa se asigure ca au sub perna 41 fire de grau. Este bine totodata ca fetele care isi doresc sa se casatoreasca sa poarte usturoi la brau.

Strigoii se joaca de-a viata pe pamant...

Totodata, inainte de lasatul serii, ferestrele si usile se ung cu usturoi, facandu-le cruce in acelasi timp pentru ca strigoii sa devina inofensivi si sa nu poata intra in case. In unele zone oamenii isi ung cu usturoi anumite zone ale trupului: frunte, piept, spate si incheieturi pentru ca strigoii sa nu se atinga de ei si sa nu-i nenoroceasca in vreun fel. Usturoiul are proprietati purifiante si tine la distanta raul. Doar se stie ca vine Noaptea Strigoilor, o noapte a maleficului si a spaimei...

Strigoii ‘vii’ si strigoii ‘morti’ isi abandoneaza fara voia lor trupurile sau ies din morminte si se angajeaza in batalii purtate intre ei la raspantii de drum, hotare si locuri considerate ‘necurate’. Daca nu reusesc sa se razboiasca intre ei, atunci strigoii se ‘supara’ si se apuca sa suga sangele primului pamantean care le pica pe mana.

Strigoii vii sunt oameni obisnuiti care, din anumite motive (se nasc din incest, sunt copii din flori, au o vertebra in plus etc) devin strigoi doar in aceasta noapte, parasindu-si in somn trupul si luand forma diverselor vietati, mai putin forma animalelor sfinte. Ei provoaca pagube si cauzeaza rau si suferinta oamenilor, pocindu-i sau sugandu-le sangele, afectand virilitatea barbatilor, furand mintile oamenilor si belsugul livezilor, stricand animalele.

Strigoii morti sunt spiritele oamenilor care nu si-au gasit linistea si lumina atunci cand au trecut pe lumea cealalta. Acestia obisnuiesc sa le faca rau celor care i-au suparat, le-au gresit sau nu le-au asigurat o inmormantare crestineasca, cu tot ce presupune aceasta. Se mai spune ca in vazduh umbla varcolacii, iar pe pamant pricolicii. Odata ce vine dimineata si se aud cocosii cantand, toate aceste spirite malefice dispar si se intorc la locurile lor. Dis-de-dimineata, spatiul bataliei este purificat…

Deoarece strigoii se pot uita pe geamul locuintelor, pot intra in casa nepoftiti sau se pot adaposti la caldura, oalele si canile trebuie intoarse cu gura in jos.

Previziuni ale vremii si ale anului care va veni

In ajunul sarbatorii sfantului Andrei, toti membrii familiei trebuie sa semene grau intr-o strachina de pamant. Cel al carui grau va creste cel mai des si mai inalt si nu se va ingalbeni va fi cel mai norocos in anul care vine. El va avea parte de sanatate si de un an bun, prielnic. Obiceiul este stravechi: batranii satelor obisnuiau sa semene grau in oale de pamant, interpretand recoltele de anul urmator in functie de felul in care creste graul. Ca regula, graul respectiv este special si nu trebuie aruncat, ci dat pasarilor spre hrana.

Pentru a vedea daca vei avea parte de zile inflorite in anul care va veni, este bine sa pui intr-o vaza cu apa crengute de corcodus, visine, cires, mar, migdal etc. Pe langa aspectul coloristic deosebit, ele au o semnificatie aparte. Daca infloresc pana in Craciun (pana de Sfantul Vasile in unele variante) – e semn ca te vei bucura si vei inflori in anul care va veni.

Luna devine si ea un astru important in noaptea magica a Sfantului Andrei. Daca luna este “subtire” si iti pui o dorinta in gand si ii adresezi sfantului Andrei o rugaciune in timp ce privesti luna, se crede ca ruga iti va fi ascultata, iar dorinta ti se va implini. Totodata, luna plina pe un cer senin in noaptea de sfantul Andrei prevesteste o iarna usoara. La polul opus, luna plina pe un cer intunecat prevesteste o iarna lunga si grea, cu nameti si viscole.

www.garbo.ro

Ziua Sfantului Andrei - sarbatoarea magiei, a strigoilor si a descantecelor de dragoste

Tot ce nu stiai despre fascinantele traditii romanesti legate de ziua Sfantului Andrei, despre obiceiurile, ritualurile de dragoste si superstitiile existente in aceasta zi.

Daca nu am fi atat de entuziasti sa adoptam traditiile si sarbatorile altor tari, am putea poate sa ne bucuram in tihna si spaima de propriul Halloween. Noaptea sfantului Andrei este o noaptea mai frumoasa decat oricare alta. Este o noapte in care strigoii, varcolacii, mortii vii si spiritele ratacite au dreptul de a umbla nestingheriti prin lume. Este o noapte in care iubirea pare posibila pentru toti. Incarcata de magie si credinta, de sacru si profan, desprinsa parca din povestile infricosatoare si captivante pe care bunicii nostri ni le povesteau cu sfintenie odinioara la gura sobei, sarbatoarea sfantului Andrei imbina deopotriva repere pagane si crestine. Stiu ca suntem cu totii copii mari, adulti emancipati care nu mai cred in povesti de groaza si personaje fantastice. Acesti adulti nu mai au timp sa povesteasca copiilor sau nepotilor legende de demult. Nici nu le mai stim, iar pe cele cateva care au dat culoare copilariei le-am cam dat uitarii… Dar nu ar fi deloc rau sa dam un strop de magiei acestei zile, facand-o sa fie una deosebita.

Spiritul autentic romanesc, cu fricile si temerile sale de moarte si de viata, cu dorinta neobosita de aflare a iubirii, cu rugaciuni pioase care se inalta langa un descantec arhaic, cu ritualuri de dragoste, cu blesteme si incantatii pe care pe care buzele nu au curaj sa le rosteasca, cu dorinta sa naiva de a se proteja impotriva strigoilor care nu-si gasesc linistea nici in lumea aceasta, nici in lumea de dincolo, acest spirit romanesc este surprins parca in toata complexitatea sa in semnificatia zilei de 30 noiembrie, ziua Sfantului Andrei.

Sfantul Andrei este considerat a fi ocrotitorul spiritual al tuturor romanilor, apostolul care a propovaduit crestinismul pe meleagurile geto-dacice din Dobrogea. Sarbatoarea crestina a Sfantului Andrei a coincis cu o alta sarbatoare precrestina in care era divinizat lupul, pe care treptat a asimilat-o.

De aceea, mai ales in zonele rurale, au existat si inca se pastreaza o multitudine de traditii, superstitii si obiceiuri in care elementul pagan se imbina cu ce crestin. Nu este de mirare ca ziua Sfantului Andrei mai este cunoscuta si sub numele de "Ziua lupului" sau "Gadinetul schiop". Se crede ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, Sfantul Andrei (patronul lupilor) aduna toti lupii pentru a le imparti hrana pentru iarna care vine. Totodata, intr-o singura zi a anului, si anume ziua Sfantului Andrei, lupul este investit cu abilitati fantastice, devenind mai iute de picior si mai aprig. Se crede ca poate chiar sa isi indoaie gatul sau rigid astfel incat sa isi poate vedea coada. Oamenii se tem de ceea ce ar putea sa faca lupii in aceasta zi, se tem ca acestia sa nu atace animalele, gospodariile si oamenii pe care ii intalnesc in cale.

Conform superstitiilor din batrani, ca sa te protejezi impotriva puterii lupilor si sa nu-i aduci in apropierea gospodariei, ar trebui sa nu iti piepteni parul in aceasta zi, sa nu torci, sa nu faci curat in casa sau sa dai gunoiul afara. Seara sfantului Andrei reprezinta si un prilej de aflare a viitorului si de “citire” a vremii. In unele zone ale Munteniei, exista obiceiul de a semana grau in farfurioare. Persoana al carei grau va creste frumos, verde si des va avea parte de un an prosper si benefic. Graul nu trebuie aruncat, ci dat ca hrana pasarilor cerului. Totodata, daca va fi luna plina si cerul acoperit cu nori, se spune ca iarna va fi lunga si grea. Daca pe cer sunt stele multe si nu se vad nori, este semn de iarna usoara. In acelasi timp, de Sfantul Andrei, in casa se aduc mladite de cires si se pun in apa. Daca infloresc pana in sarbatoarea Craciunului, anul care vine va fi unul bogat.

Noaptea in care “strigoii vii”, “strigoii morti”, moroii si spiritele malefice ratacesc in lume…

Noaptea Sfantului Andrei este splendida si terifianta in acelasi timp. Nu i se spune degeaba Noaptea Strigoilor… este singura noaptea cand strigoii isi parasesc locurile din cimitire si umbla printre oameni stricand si facand rele. Este o noapte in care barierele intre lumea mortilor si lumea viilor dispar. Pe langa “strigoii morti”, morti ce nu si-au gasit linistea si drumul in lumea de dincolo, se crede ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie drumurile sunt populate si de “strigoi vii”, spiritele oamenilor care pleaca fara voia lor din trup si se razboiesc cu strigoii morti provocand la randul lor rautati si sperieturi. Dar baltile sunt populate si de vrajitoare, iar vazduhul si de varcolaci...

Strigoii provoaca diverse pagube, luand mintile oamenilor, stricand rodul livezilor, imbolnavind animalele, luand potenta barbatilor, chinuindu-i si sugand sangele celor vii, pocind chipurile frumoase. Tragandu-se din copii nebotezati, oameni ucisi, oameni neputreziti sau inmormantati de vii, oameni cu pacate grave sau carora nu li s-au facut slujbele crestineste de inmormantare si pomenire, moroii nu sunt atat de malefici precum strigoii. Au insa obiceiul de a suge sangele animalelor. Pricolicii sunt oameni care fara voia lor isi parasesc locuinta in aceasta noapte si se intrupeaza temporar in vietatile pamantului. In anumite zone, pricoliciul este infatisat ca un om cu coada. Fie provine din incest, fie asupra lui au cazut vraji si blesteme de nedezlegat.

Femeile au rolul de a-si proteja familia impotriva strigoilor intorcand toate oalele din casa cu gura in jos sau imprastiind in intinderea gospodariei bucati din paine pentru ca strigoii sa le manance si sa nu patrunda in casa. Pentru ca se stie ca strigoilor le place sa se adaposteasca la caldura, in ziua Sfantului Andrei, cenusa calda trebuie si ea scoasa din soba. Oamenilor le revine datoria de a se proteja impotriva varcolacilor prin arme redutabile: usturoiul si candela, aceasta din urma pastrandu-se aprinsa pe tot parcursul noptii.

In functie de zona, usturoiul se agata de usile de la intrare sau se unge cu el tocurile usilor si al ferestrelor. Hornurile trebuie si ele sa fie neaparat astupate. In anumite parti ale tarii, se mai pastreaza inca Obiceiul Usturoiului, o petrecere in care fetele si flacaii de la sate joaca si chefuiesc de-a lungul intregii nopti, pazind astfel usturoiul si gonind spiritele rele.

Se spune ca descantecele, vrajile, ritualurile de dragoste au putere in noaptea magica…

Iubirea si dorintele de iubire ale oamenilor nu sunt nici ele lasate deoparte intr-o noapte a magiei si a posibilitatilor precum este cea de 29 spre 3o noiembrie. Unele ritualuri si superstitii legate de dragoste au disparut, altele s-au pastrat. In vremuri de demult, exista obiceiul de "macinare a graului indarat". Din acest grau macinat, amestecat cu apa, se framantau turte. Turtele erau asezate pe o scandura, urmand sa se dea drumul cainelui pentru a le manca. Urma sa se marite in curand fata a carei turta era mancata prima de caine. In alte zone, fata care dorea sa se marite prepara o turta speciala, extrem de sarata, pe care trebuia sa o manance inainte de a se duce la somn. Daca visa un barbat care ii aducea apa in somn pentru a-si potoli setea, inseamna ca acel barbat este ursitul ei si ca o va cere in casatorie.

Ca sa il visezi pe cel harazit de Dumnezeu sa-ti fie sot, se spune ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie trebuie sa iti pui sub perna 41 de boabe de grau. Daca visezi ca un barbat iti ia boabele de grau, inseamna ca te vei marita in curand. Tot in aceasta seara, fetele care doresc sa-si afle viitorul in iubire trebuie sa umple noua cescute cu apa si sa le toarne intr-un vas, asezandu-l sub icoana. Inainte de culcare, trebuie sa se roage cu credinta sfantului Andrei. A doua zi, cu aceeasi ceasca, trebuie sa masoare apa din vas. Daca in ultima ceasca ramane apa putina, este semn ca vor mai avea de asteptat pana cand isi vor intalni alesul.

Conform unui alt obicei, fetele care doresc sa isi afle viitorul in iubire trebuie sa aiba la indemana o verigheta sfintita de preot in biserica si un pahar cu apa neinceputa. Aruncand verigheta pe fundul paharului cu apa, trebuie sa priveasca intens la ea. Se spune ca, avand convingere si credinta, vei putea vedea in mijlocul verighetei chipul celui care iti va pune la randul sau verigheta pe deget.

In unele zone se credea ca fetele care poarta usturoi la brau in aceasta zi au sanse mai mari sa se marite in anul care vine. Stiu, zambiti… Si eu :)... De asemenea, daca pui un firicel de busuioc sfintit sub perna inainte de culcare si daca iti este ursit sa te mariti in anul respectiv, vei vedea in vis chipul viitorului sot. Oare asa sa fie?...

In vremuri de demult, exista un alt obicei prin care fetele tinere puteau vedea anticipat chipul celui sortit. In ajunul Sfantului Andrei, chiar la miezul noptii, cu parul despletit si dezbracata pana la brau, intr-o incapere luminata de doua lumanari, fata respectiva trebuia sa se aseze intre doua oglinzi dispuse paralel, una in fata sa, alta in spate. In oglinda din fata trebuia sa isi priveasca chipul. Se spune ca in oglinda din spate ar fi trebuit sa vada reflectat chipul ursitului sau sa vada scene din viitor...

Pentru a atrage iubirea si pentru ca cel ursit sa apara mai repede in destinul lor, fetele de maritat realizau ritualul “facutului cu ulcica”. Langa soba, fetele tinere intorceau cu gura in jos o ulcica de lut noua, nefolosita. Asezau pe dosul ei trei carbuni aprinsi, rostind o incantatie, rotind vasul de trei ori si rugandu-se sfantului Andrei pentru a-i indruma pasii celui iubit.

Simple superstitii sau... pe undeva... si un strop de adevar?

www.garbo.ro

Sfantul Andrei: Afla cu cine te vei casatori si daca ai noroc in dragoste prin 11 metode!

Inca din vremuri de demult, in noaptea Sfantului Andrei, fetele de maritat obisnuiau sa recurga la diverse acte de divinatie pentru a-si afla norocul si soarta in dragoste. Descopera care sunt cele 11 metode prin care persoanele necasatorite isi pot anticipa viitorul matrimonial:

Sa ne pregatim cum se cuvine pentru Sarbatoarea Sfantului Andrei. Exista in traditia populara numeroase obiceiuri si datini legate de aceasta sarbatoare, insa astazi ne-am oprit doar asupra celor care vizeaza metodele de ‘ghicire’ a soartei in dragoste.

Ca in orice sarbatoare mare incarcata de magie, sacru si mister, practicile de aflare a viitorului in dragoste nu lipsesc nici ele. Cu precadere sexul feminin este mai atras de aceste practici de dezlegare a viitorului, mai curios sa descopere anticipat franturi din ceea ce le rezerva viata pe plan afectiv si matrimonial, mai incitat de misterul care inconjoara aceasta noapte. Inca din vremuri de demult, in noaptea Sfantului Andrei (noaptea dinspre 29 spre 30 noiembrie), fetele de maritat obisnuiau sa recurga la diverse acte de divinatie pentru a-si afla norocul si soarta in dragoste. Iata cateva dintre cele mai cunoscute metode prin care persoanele necasatorite isi pot anticipa viitorul matrimonial:

Sfantul Andrei: Obiceiuri si traditii de aflare a ursitei in dragoste

1. Cunoscuta in multe zone drept o metoda sigura de a-l vedea anticipat pe cel sortit este “turtuca de Andrei” (turta sfantului Andrei). Aceasta turta se prepara in ajunul sarbatorii Sfantului Andrei si este o turta speciala ce capata atribute magice. Se prepara din faina de grau si in aluatul ei se adauga apa si multa sare. In zona Moldovei, se respecta cu sfintenie reteta mostenita din strabuni: o lingura de faina de grau, o lingura de apa, o lingura de sara. Turta se coace binisor pe plita sobei, iar fetele care vor sa-si vada in vis alesul trebuie sa o manance inainte de culcare. Daca fata respectiva se va marita anul viitor, in vis ii va aparea viitorul sot oferindu-i apa spre a-si potoli setea.

2. Un alt obicei popular printre tinerele fete in noaptea Sfantului Andrei este si “metoda oglinzilor”. Un obicei stravechi mentioneaza ca fetele nemaritate care il urmeaza intocmai pot vedea franturi din viitorul lor in dragoste, dar si chipului celui sortit. Prin urmare, fata dezbracata pana la brau si cu parul despletit trebuie sa se aseze intre doua oglinzi dispuse paralel. In fiecare mana trebuie sa tina cate o lumanare si sa priveasca cu atentie in oglinda din fata. Cu inima curata, il invoaca pe sfantul Andrei pentru a o ajuta in dragoste si pentru a-i arata chipul celui harazit sa-i fie sot. Conform traditiei, in oglinda din spate ar trebui sa vada secvente din viitor, dar si pe cel care-i va fi sot.

3. Conform unei alte superstitii moderne de dragoste, imaginea viitorului sot poate aparea si intr-un pahar cu apa amplasat strategic in cenusa. In noaptea dinspre Sfantul Andrei, cele curioase sa vada chipul alesului trebuie sa arunce intr-un pahar cu apa o verigheta sfintita de preot in timpul tainei cununiei. Tinand o lumanare aprinsa in fiecare mana, ele trebuie sa priveasca intens in paharul cu apa. Se spune ca in mijlocul verighetei din apa se va reflecta imaginea celui care le va darui o verigheta la randul sau.

4. Cu toate acestea, obiceiul stravechi, din care a fost poate inspirat cel de mai sus si pe care obisnuiau sa-l tina mai toate tinerele satului, presupunea coborarea unei luminari aprinse intr-o fantana. Lumanarea nu era insa una oarecare, ci una sfintita, de preferinta lumanarea cu care s-a adus lumina acasa de Paste. Lumanarea trebuia coborata in fantana pana cand ajungea la nivelul apei. Apoi fetele il invocau pe sfantul Andrei, cerandu-i permisiunea si favoarea de a le lasa sa vada imaginea viitorului lor sot reflectata pe suprafata apei din fantana.

5. Se spune totodata ca fetele nemaritate isi pot visa alesul in noaptea dinspre sfantul Andrei. Este esential de aceea ca inainte de a adormi sa se asigure ca au ascuns un firicel de busuioc sfintit sub perna.

6. Un alt obicei de aflare a ursitei in dragostei este cel al “facutului cu ulcica”. La miez de noapte, fetele care doresc sa cucereasca inima celui iubit trebuie sa intoarca cu gura in jos o ulcica de lut noua, ‘neinceputa’, iar pe fundul acestuia sa lase sa arda mocnit 3 carbuni incinsi. Pana in momentul in care se sting carbunii, fata respectiva are datoria de a rosti o incantatie, rotind usor vasul pentru ca si atentia iubitului sa se intoarca catre ea.

7. Totodata, din batrani in batrani s-a mostenit un alt obicei de aflare a ursitei asociat cu obiceiul stravechi al Pazitul Usturoiului. Cand tinerele se intorceau acasa de la Pazitul Usturoiului, infigeau cate un catel de usturoi “pazit” de spiritele rele intr-un cocolos de aluat dospit. Aluatul lua forma unui colac pe care tinerele gospodine il dadeau mai apoi la copt intr-un cuptor pe vatra. Colacul copt se tinea mai apoi timp de 7 zile intr-un loc calduros. Previziuni legate de casatorie se faceau in functie de modul in care incoltea si crestea firul de usturoi din colac. Usturoiul incoltit repede inseamna noroc in dragoste si casatorie in viitorul apropiat.

8. Totodata, in satele din Moldova, tinerii necasatoriti (atat fetele, cat si baietii) obisnuiau sa se stranga intr-o casa peste noapte, veselindu-se, petrecand si asigurandu-se ca usturoiul nu este furat de strigoi. Era de datoria fetelor mai ales sa aiba grija ca nu cumva cineva sa fure usturoiul, ceea ce ar fi insemnat ghinion si nefericire in dragoste. Dis-de-dimineata, cand tinerii isi luau la revedere, fetele luau usturoiul privegheat cu ele, il duceau la biserica si cand se intorceau acasa, il puneau la icoane. Se crede ca acest usturoi are puteri magic-sfinte in ale dragostei, fiind bun “de dragoste”.

9. In zona Bucovinei, se practica un alt obicei de aflare a ursitei – obiceiul celor 41 de fire de grau. Respectarea sa inseamna ca in vis ti se va arata cel ursit. Prin urmare, in noaptea dinspre sfantul Andrei, tinerele necasatorite se asigurau ca si-au strecurat sub perna 41 de fire de grau si ca inainte de culcare spun urmatoarele cuvinte: “Voi, 41 de fire de grau, Eu voi adormi, si voi hodini , Dar eu ma rog lui Dumnezeu , Sa-mi trimita ingerul meu, Cel ce mi-e dat de Dumnezeu”. Se crede ca barbatul care le va fi sot le va aparea in vis incercand sa fure graul. In alte parti ale tarii, firele de grau sunt inlocuite de boabele de grau.

10. In plus, exista zone ale tarii in care se mai practica inca obiceiul “citirii in pari”. In miez de noapte, la cumpana dintre 29 spre 30 noiembrie, fetele se indreptau catre gardul gospodariei lor, urmand ca apoi, cu ochii inchisi, sa numere 9 pari si de al noualea sa lege un fir de ata rosie. A doua zi dimineata cand se trezeau se duceau sa vada ‘felul parului’. Daca parul respectiv era drept si neted – era semn ca sotul fetei respective va fi un barbat tanar, in putere. Daca parul este noduros sau subred – se considera ca sotul fetei respective va fi batran.

11. Un alt obicei legat de dezlegarea viitorului in dragoste este cel al masuratului a 9 cescute cu apa. In ajunul Sfantului Andrei, fetele nemaritate masoara 9 cesti de apa intr-o strachina, iar strachina se asaza in dreptul icoanei si se lasa peste noapte. A doua zi in schimb, se masoara apa din strachina cu ajutorul celor 9 cescute. Daca cele 9 cescute se umplu ochi la loc, atunci fata care a savarsit acest ritual va avea noroc in dragoste si se va marita in curand. Nu putem spune acelasi lucru daca pe fundul vasului nu mai ramane nici macar o picatura de apa…

www.garbo.ro

Una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura română

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste din literatura romana ii apartine lui Liviu Rebreanu si i-a fost dedicata celei ce urma sa ii devina sotie Fanny Radulescu.

Liviu Rebreanu si Fanny Radulescu s-au cunoscut pe terasa Otetelesanu din Bucuresti (situata pe locul unde se afla astazi Palatul Telefoanelor), unde, pe atunci, se adunau mai toti artistii vremii. I-o prezentase bunul sau prieten, Emil Garleanu. Ea, absolventa a Conservatorului de Arta Dramatica, era actrita si scriitoare. El starnise deja interesul prin nuvele publicate in revistele literare. Iata cum isi marturisea Liviu Rebreanu, in 1912, iubirea pentru Fanny, potrivit webcultura.ro.

“Multi cred ca se lauda zicand: “Iata inima mea! Vi-o dau… n-am nevoie de dansa… Mie nu mi-e frica de chinurile geloziei, mie nu-mi pasa de tremurarile infrigurate ale iubirii! De un singur lucru ma feresc: sa nu fiu banal! As vrea sa sufar, as vrea sa scrasnesc din dinti, sa-mi smulg parul si sa adorm cu genele muiate in lacrimi! Astfel, cel putin, as sti ca traiesc, as intelege, poate, ce inseamna a iubi… Dar zilele trec, vesnic aceleasi, searbede si plictisitoare, si viata mea se scurge intocmai ca viata unei gaze netrebnice… Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decat iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaie o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn…”

O, si eu credeam ca nu pot iubi, si eu imi inchipuiam ca vina nu este in mine, ci in ele, in femeile care nu merita sa fie iubite!… Astazi insa stiu si inteleg ca iubirea este facuta pentru cei umili, ca cei mandri nu vor putea iubi niciodata… Cei mandri isi inchipuiesc ca nu au trebuinta de inima; ei nu vreau decat sa cucereasca, mereu sa biruiasca; ei cred, in sfarsit, ca si in iubire succesul e tot. Dorintele lor poate se vor implini, poftele lor poate vor fi multumite, da… dar, vai, iubirea n-au s-o cunoasca niciodata.

Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba, ca si credinta. In iubire n-ai sa fii convins niciodata, n-ai sa astepti probe niciodata. Tot ce nu e supunere si devotament nu e iubire. Trebuie sa traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea. Cei ambitiosi, cei mandri, cei obraznici si nerecunoscatori nu pot sti ce este iubirea si, asa, cei mai multi dintre noi de-abia la varsta de cinzeci de ani incepem sa intelegem iubirea, atunci, deci, cand e prea tarziu…

Pe mine viata m-a framantat, m-a umilit; mie viata mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns sa nu mai spun ca ele nu merita sa fie iubite, ci strig pretutindeni: stiu sa iubesc fiindca am invatat a plange, a suspina si a ma resemna!

Astazi as vrea si eu sa nu iubesc, as vrea sa fiu iar mandru, ambitios, cuceritor… Dintr-asta se vede ca sunt indragostit! Daca as sti canta din syrinx, te-as duce intr-o poiana scaldata in lumina de luna, intr-o poiana unde inca nu s-a incuibat mandria omeneasca, si ti-as sopti la ureche cantecul celor iubiti. Atunci poate ai pricepe si tu ca iubirea nu cunoaste ceea ce lumea numeste “a fi iubit”.

Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc; aici incepe iubirea. Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta e cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice: te iubesc pentru ca esti oachesa; nici: te iubesc pentru ca esti buna. Omul indragostit zice: te iubesc cu toate ca esti oachesa, cu toate ca esti buna si te-as iubi chiar daca ai fi blonda sau daca ai fi rea.

Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a facut cantece, statui, versuri din sentimentul simplu si firesc ce a fost odinioara iubirea, a facut nebuni din oameni care, si altmintrelea, erau cam porniti spre nebunie, a facut gurmanzi din oameni care pana atunci erau infometati. Eu insa zic ca nu exista poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un indragostit. Pentru ca artistul sa inteleaga poezia cea mare a suferintei trebuie mai intai sa fi fost indragostit. Nu poetii au facut iubirea, ci iubirea a facut pe poeti! Iar eu, care citesc bucuros in stele si-mi fac o placere dintru a asterne pe hartie slova langa slova, pot sa jur ca in slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului instelat.

Cel ce pricepe viata stelelor pricepe si iubirea omeneasca! Iubirea nu cunoaste cuvintele credincios si necredincios. Iubesti pe altul, va sa zica eu nu te iubesc: acesta nu e cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice niciodata: m-ai inselat. Iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarile ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul. Viitorul este nadejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nadejdea cea deznadajduita, mangaierea cea nemangaiata sunt balsamul ei, care e tot atat de dulce ca si suferinta, ca si iubirea.

Iubesti, suferi, traiesti: iata troita iubirii. Sarutarile iti alina setea, dar lacrimile iti trezesc in suflet doruri mari, istovitoare si dragi, pe care nu ti le pot alina nici sarutarile. Din ochi picura lacrimile, izvorul cel vesnic al iubirii; din iubire picura cantecul, poezia, frumosul, izvorul cel vesnic al lacrimilor.

O bobita de lacrima, ce tremura sfioasa pe geana iubitei, e o comoara mai mare si mai pretioasa decat sarutarile si imbratisarile tuturor femeilor din lume… O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul. Toate suferintele sunt desarte! iti sopteste un glas dinlauntru. Sarutari, lacrimi, iubire: toate sunt desertaciuni mari, nimicuri pline de durere… Si totusi, pentru aceste nimicuri desarte, pentru aceste desertaciuni nepatrunse as fi in stare acum sa-mi dau tot ce am mai scump pe lume, as fi in stare sa-mi dau chiar viata…

Nu stiu daca e bine ceea ce fac sau e rau, dar simt ca, dintre toate desertaciunile lumesti, am ales pe cea mai frumoasa, care e cea mai frumoasa fiindca e cea mai desarta din toate.”

Și iată de ce tu nu mă cunoști

Încă un fragment de poem.

“Privirea-ți întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă – ca și luna, adâncul apelor. Am desfășurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viața mea. Nimic n-am ascuns și nimic n-am reținut privirilor tale, și iată de ce tu nu mă cunoști.

De viața-mi ar fi o gemă, aș frânge-o în mii de bucăți și, strângându-le într-un șirag, le-aș atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingașă și plină de viață, aș smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău.

Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaște careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt și ție, și totuși stăpâna acestei împărății ești! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire și pe dată ai înțelege-o. Și dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de șoaptă taina ei.

Dar ea… e dragoste, iubita mea! Plăcerea și chinul ei sunt nețărmurite. Dorințele și fericirile sunt veșnice. Și așa de aproape e de tine – ca însăși viața ta. Dar niciodată n-o vei cunoaște în toată a ei putere.”

Rabindranath Tagore (6 mai 1861 – 7 august 1941)
Grădinarul

Sorin Tudor

www.webcultura.ro

“Iadul este crima împotriva iubirii”

 Gânduri despre oameni, viață și iubire.

Mediocritatea noastră este aceea care ne determină să părăsim, să renunțăm. Marea iubire nu știe ce înseamnă renunțarea, n-o cunoaște. Ea nu se resemnează niciodată, căci resemnarea, la fel ca eșecul, e pentru mediocri.

Iadul este crima împotriva iubirii.

Un om nu poate fi clasificat; ci descifrat și înțeles.

Nici un om nu-i mai puțin demn de interes și cercetare decât altul. Sens găsim și omului, și frunzei, și pietrei.

Nu este răspunsul cel care luminează, ci întrebarea.

Copilăria se termină în momentul în care lucrurile încetează să mai fie uluitoare. Atunci când lumea îți dă senzația de “déjà vu”, când ești rodat de existență, devii adult.

Descrie un cerc, mângâie-l apoi şi se va transforma într-un cerc vicios.

Nu se poate ieși dintr-un cerc vicios decât dacă te închizi în el.

Eugen Ionescu
(26 noiembrie 1909 – 28 martie 1994)

Sorin Tudor

www.webcultura.ro