Tania Tita-Timp pentru sufletul tau

Nu ne putem gasi pacea si linistea cu adevarat pana in momentul in care nu ne vom oferi timp pentru sufletul nostru. Numai in momentele petrecute in linistea fiintei noastre ne vom putea cunoaste cu adevarat. 

De mult prea multe ori lumea are parerile ei, unele care rezoneaza cu noi, iar altele care rezoneaza mai putin. Pana nu ne vom oferi timp de introspectie si de solitudine, riscam sa preluam de la toata lumea toate parerile tuturor, care nu intotdeauna ne fac bine. Este extrem de important sa stim sa ascultam parerile celorlalti intr-un mod deschis si prezent, dar este o mare diferenta sa stim sa ne protejam de energia incarcata a parerilor care pur si simplu nu rezoneaza cu noi intr-un anumit moment. Nu inseamna ca judecam ceva, ci inseamna doar ca stim sa ne reintoarcem in interior si sa ne oferim destul de mult timp si destul de multa sinceritate pentru a stii sa preluam ceea ce este pentru noi in acel moment si ne face bine si ceea ce nu este pentru noi in acel moment si mai mult ne dezechilibreaza. 

Bineinteles ca exista momente in care ego-ul nostru va fi profund afectat de parerile altor oameni, dar el este afectat atunci cand are ceva de recunoscut si este prea mandru sa recunoasca. Este firesc ca anumite circumstante cu diferiti oameni ne vor atinge anumite butoane si acest lucru va fi inconfortabil, dar daca ne pastram sinceritatea si ne reintoarcem in interior, vom fi indeajuns de capabili sa facem pace cu ce avem de facut pace si sa mergem inainte linistiti, deschisi si senini. 

Insa, de multe ori, ascultand prea multe pareri din toate partile ne poate indeparta de la sursa unde salasluieste de fapt intregul adevar si acest lucru ne poate face sa ne indoim, ne poate destabiliza emotional si ne poate indeparta de fapt de bucuria si libertatea fiintei noastre interioare. 

Numai petrecand timp in liniste si in singuratate, meditand la aspectele vietii noastre si coborand adanc in interior, vom fi capabili sa descoperim ce este cu adevarat benefic pentru noi, si vom putea face acest lucru fara sa judecam alte pareri sau alte drumuri ale altor oameni. Fiecare are capacitatea de a se cunoaste pe el insusi si de a-si parcurge calea in modul lui. Nu stim niciodata ce lectii are fiecare de invatat si totodata, nu stim niciodata cum anume trebuie sa se petreaca lucrurile in viata lui ca el sa poata fi pregatit sa-si invete lectia. Nicio cale nu este de judecat. Insa este important sa stim sa acceptam si sa respectam caile tuturor, fara sa ne-o pierdem pe-a noastra. 

Nu este vorba despre egoism si in niciun caz nu este vorba despre judecata. Este vorba doar despre a ne cunoaste pe noi insine cu adevarat, iar in zgomot nu vom putea sa facem acest lucru. Exista o mare diferenta intre discernamant si judecata. Discernamantul vine din conexiunea noastra profunda cu ceea ce este in interior, vine din respect si responsabilitate, pe cand judecata vine dintr-un ego ranit care nu este inca pregatit sa-si recunoasca limitele. 

Oricat de multe lucruri frumoase vom auzi in exterior, ele nu vor produce o transformare in interiorul nostru pana in momentul in care nu ne vom oferi timpul sa le simtim cu adevarat, sa ne deschidem inima, sa facem liniste si sa ne abandonam complet, lasand la o parte orice parere si orice forma de cunoastere. 

In fata fiintei din interior te prezinti gol si liber, pentru ca altfel nu poti face cunostinta cu ea. Numai in goliciune il poti cunoaste pe Dumnezeu. Si aceasta goliciune aduce cu ea renuntarea la tot ceea ce ai cunoscut vreodata, pentru ca ceea ce este cu adevarat adevarat sa ti se faca cunoscut. 

Adevarul nu va putea veni niciodata de la oameni. Ei ne sunt doar mesageri catre... dar adevarul nu poate fi rostit, insa poate fi trait, simtit si recunoscut in fiecare fibra a fiintei tale. Dar il poti gusta doar in adancul inimii tale, unde este indeajuns de multa liniste si curatenie pentru a putea face diferenta dintre ceea ce este real si ceea ce nu este. 

Asculta si respecta totul si pe oricine, dar nu uita sa te verifici in tine insuti. Dar nu poti face acest lucru atata timp cat in mintea ta e zgomot si in inima ta e durere. Fa indeajuns de multa liniste si deschide-ti indeajuns de mult inima, pentru ca lucrurile exterioare sa nu mai aiba vreun efect asupra ta si doar aminteste-ti ca ai in tine sursa tuturor lucrurilor. 

Reintoarce-te in interior ori de cate ori simti ca vocea lumii striga prea tare, incat nu mai auzi clar si limpede vocea interioara. 

 "Indoieste-te de toate. Gaseste-ti propria lumina."

"Sa nu crezi nimic din ce ai citit sau ai auzit, chiar daca am spus-o chiar eu, daca nu este in acord cu propria ta gandire si cu propriul tau bun simt." - Buddha

Te imbratisez, suflet drag.

Calatorie revelatoare spre tine insuti!

Cu pretuire,

Tania Tita