Candva, cineva mi-a reprosat ca am tendinta de
a ridica pe un piedestal omul in defavoarea spiritului sau. Atunci am simtit cu
adevarat ca spiritul din noi nu ar cere niciodata confirmari, insa omul din noi
nu numai ca le cere, dar are nevoie de acestea. Poate ca sunt doar niste ganduri (ne)insemnate sau poate ca sunt simple voci care
asteptau de mult sa prinda glas, insa prin intermediul acestui articol vreau sa
aduc o lauda omului.
Oamenii
– o emotie complesitoare…
Suntem in noi insine si suntem pretudindeni.
Ne uitam intr-o oglinda pentru a observa ca imaginea pe care o vedem nu este
altceva decat o alta oglindire a noastra. Suntem greu de definit, dar dorintele
noastre sunt atat de simple…
In spatele tendintei de a fi extraordinar, omul este poate cea mai obisnuita fiinta …si devine atat de inaltatoare prin insasi obisnuinta sa. Dincolo de prietenia dintre cuvant si om, se afla lumea care vorbeste neincetat inauntrul sau si care transmite atat de multe mesaje altora…
In spatele tendintei de a fi extraordinar, omul este poate cea mai obisnuita fiinta …si devine atat de inaltatoare prin insasi obisnuinta sa. Dincolo de prietenia dintre cuvant si om, se afla lumea care vorbeste neincetat inauntrul sau si care transmite atat de multe mesaje altora…
E
o incercarea grea…
…aceea de a binecuvanta omul in conditiile in
care pentru altii este atat de usor de blamat, insa exista atatea motive pentru
care merita iubit. Uneori, cand privesc un om, vad universul pe care il poarta
cu sine: lasa atat de usor sa iasa la suprafata Soarele sau interior atunci
cand primeste o veste buna, cortina se ridica pentru a face loc Lunii atunci
cand este singur in fata emotiilor sale…si miile sale de ganduri, miile sale de
stele…toate acestea stralucesc in fiinta noastra fara a le constientiza cu
adevarat.
Dorinta mea este de a ne bucura de darul de a
fi oameni si de a ne permite sa fim oameni inainte de a avea pretentii
exagerate de la noi insine. Inainte de a ne ascunde in spatele dorintei de
perfectiune, ar trebui sa acceptam ca tocmai ,,imperfectiunile omenesti” ne
aduc uneori mai aproape de indeplinirea dorintei noastre.
A fi om inseamna a-ti crea propria lume,
asadar, din dorinta de a ne bucura de fiinta noastra incepand cu cele mai mici ganduri pana la cele mai mari idealuri si in numele unicitatii
fiintei umane, va propun sa aducem:
Lauda visatorului, lauda vanzatorului de
covrigi cu mac sau susan, lauda celui mai sofisticat vanzator de masini, lauda
celor care alearga dupa tramvai, lauda celor care isi mai pun dorinte, lauda
copilului, lauda celor care canta la metrou, lauda crescatorilor de animale,
lauda celor care schimba ceva, lauda omului care a pasit pe Luna, lauda omului
care isi invata copilul sa paseasca, lauda celor care inca mai spera, lauda
artistilor, lauda intelectualilor, lauda celor mai mandri oameni, lauda microbistilor,
lauda pastratorilor de secrete.
Lauda voua,
Andreea
Titlul articolului apartine unei poezii scrisa
de Nichita Stanescu, pe care o puteti citi mai jos.
Lauda
omului
Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de caldura,
oamenii – o emotie coplesitoare…
Ei sunt niste fructe plimbatoare
ale unui pom cu mult mai mare!
soarele-i o dungă de caldura,
oamenii – o emotie coplesitoare…
Ei sunt niste fructe plimbatoare
ale unui pom cu mult mai mare!
Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatra cazatoare,
oamenii-s o lina apasare…
Sunt miscare-adaugata la miscare
si lumina ce-o zaresti,din soare!
soarele-i o piatra cazatoare,
oamenii-s o lina apasare…
Sunt miscare-adaugata la miscare
si lumina ce-o zaresti,din soare!
Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de pasari,
aripa in aripa zbatand.
Oamenii sunt pasari nemaiintalnite,
cu aripi crescute inlauntru,
care bat plutind, planand,
intr-un aer mai curat – care e gandul!
soarele-i un aer plin de pasari,
aripa in aripa zbatand.
Oamenii sunt pasari nemaiintalnite,
cu aripi crescute inlauntru,
care bat plutind, planand,
intr-un aer mai curat – care e gandul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu