...
s-ar casatori. Dar nu ar sti sa fie incetinita de ani, nu s-ar lasa prinsa in
panza rutinii, nu ar putea sa fie zguduita de schimbare si strivita de timp si
de oameni. Nu ar accepta sa faca jocul circumstantelor reci si neprietenoase.
Nu ar putea sa curga printre juraminte molipsitoare si sa minta. Sa minta mai
ales…
… ar vorbi. Ar vorbi intr-una, cu un patos cu care nimeni nu a mai spus
vreodata si ar arunca peste lume un potop nebun de cuvinte frumoase,
nemaintalanite. Dar nu ar sti sa spuna de unde ai venit si cine te-a trimis. Nu
ar sti sa-ti numere secolele pe care le-am pierdut in asteptarea ta. Nu ar sti
sa-ti insire reprosurile si sa enumere veacurile de suferinta si gol imens in
care nu ai fost. Si de ce ramane parjol si gol neputincios dupa ce pleci. De ce
pleci totusi…
… s-ar casatori. Dar nu ar sti sa fie incetinita de ani, nu s-ar lasa prinsa in panza rutinii, nu ar putea sa fie zguduita de schimbare si strivita de timp si de oameni. Nu ar accepta sa faca jocul circumstantelor reci si neprietenoase. Nu ar putea sa curga printre juraminte molipsitoare si sa minta. Sa minta mai ales…
…ar face dragoste asa cum nu a mai facut nimeni niciodata. Dar nu ar sti sa se piarda printre trupuri obosite, nu s-ar lasa alergata de hormoni prin cearsafuri mototolite si straine, nu s-ar minti singura ca imbratisarea dintre carne si sange ar putea sa nasca mai mult decat dorinta si foame intre trupuri. Nu s-ar inchina fatarnic in fata unui altar de iubire si ar profana promisiunea facuta unui singur trup. Nu ar crede mincinos ca poti culege aceeasi dragoste de pe trupuri diferite. Poti oare?...
…ar cere de mancare. Ar duce la gura lingura cu otrava dulce, i-ar savura dulceata si aroma. Ar manca cu pofta toate dorintele de fericire, toate soaptele si promisiunile facute vreodata. Ar inghiti toate vorbele rele si distrugatoare care ajung sa o sufoce si sa o transforme din imensitate intr-o scanteie palida pe punctul de a fi stinsa. M-am intrebat intotdeauna ce se intampla cand iubirii o sa i se faca sete...
… ar plange. Ar plange cu lacrimi de sange asa cum nicio mama nu a plans la mormantul copilului sau. Dar nu ar sti ca omul cere o descatusare mai puternica decat cerul cand se rupe de stropii de ploaie. Nu ar intelege ca fiecare lacrima este o picatura de suferinta care se scurge din tine, in afara ta, in adancul sufletului care a provocat-o. Nu ar vedea ca picatura sarata vindeca dorul si face mai mic cercul imens al nemultumirilor.
...ar rade. Ar rade cu cel mai pur sentiment de copil ca atunci cand mi-a zambit in dimineata aceea ploioasa si mi-a spus “buna dimineata, soarele meu cel mai frumos”. Dar nu ar sti ca uneori zambesc sub ceruri pe care nu le-am mai vazut niciodata. Nu ar vedea ca uneori rad sub nasul unui moment scump si unic care nu mi-a mai fost dat sa-l mai traiesc niciodata. Vede ca este zambetul. Aude ca este rasul meu. Dar nu ar intelege ca uneori, dupa ce iubirea ti-a ras si ti-a plans in fata simultan, acelasi om nu mai poate fi niciodata el.
… s-ar casatori. Dar nu ar sti sa fie incetinita de ani, nu s-ar lasa prinsa in panza rutinii, nu ar putea sa fie zguduita de schimbare si strivita de timp si de oameni. Nu ar accepta sa faca jocul circumstantelor reci si neprietenoase. Nu ar putea sa curga printre juraminte molipsitoare si sa minta. Sa minta mai ales…
…ar face dragoste asa cum nu a mai facut nimeni niciodata. Dar nu ar sti sa se piarda printre trupuri obosite, nu s-ar lasa alergata de hormoni prin cearsafuri mototolite si straine, nu s-ar minti singura ca imbratisarea dintre carne si sange ar putea sa nasca mai mult decat dorinta si foame intre trupuri. Nu s-ar inchina fatarnic in fata unui altar de iubire si ar profana promisiunea facuta unui singur trup. Nu ar crede mincinos ca poti culege aceeasi dragoste de pe trupuri diferite. Poti oare?...
…ar cere de mancare. Ar duce la gura lingura cu otrava dulce, i-ar savura dulceata si aroma. Ar manca cu pofta toate dorintele de fericire, toate soaptele si promisiunile facute vreodata. Ar inghiti toate vorbele rele si distrugatoare care ajung sa o sufoce si sa o transforme din imensitate intr-o scanteie palida pe punctul de a fi stinsa. M-am intrebat intotdeauna ce se intampla cand iubirii o sa i se faca sete...
… ar plange. Ar plange cu lacrimi de sange asa cum nicio mama nu a plans la mormantul copilului sau. Dar nu ar sti ca omul cere o descatusare mai puternica decat cerul cand se rupe de stropii de ploaie. Nu ar intelege ca fiecare lacrima este o picatura de suferinta care se scurge din tine, in afara ta, in adancul sufletului care a provocat-o. Nu ar vedea ca picatura sarata vindeca dorul si face mai mic cercul imens al nemultumirilor.
...ar rade. Ar rade cu cel mai pur sentiment de copil ca atunci cand mi-a zambit in dimineata aceea ploioasa si mi-a spus “buna dimineata, soarele meu cel mai frumos”. Dar nu ar sti ca uneori zambesc sub ceruri pe care nu le-am mai vazut niciodata. Nu ar vedea ca uneori rad sub nasul unui moment scump si unic care nu mi-a mai fost dat sa-l mai traiesc niciodata. Vede ca este zambetul. Aude ca este rasul meu. Dar nu ar intelege ca uneori, dupa ce iubirea ti-a ras si ti-a plans in fata simultan, acelasi om nu mai poate fi niciodata el.
... ar uri. In cel mai omeneste fel posibil. Cu patosul celor care isi
ingroapa si isi plang fostele iubiri, cu durerea celor care nu se mai pot
desprinde de gustul amarnic al secundelor de singuratate. Dar nu ar auzi
strigatul tacut de ajutor. Nu ar intelege ca oameni devin cu adevarat
frumosi in momentul in care trec peste, uita, iarta, isi aduc aminte cu zambet
de cei care le-au gresit. Crede cineva cu adevarat ca iubirea poate sa
urasca?...
... ar desparti. Ar desparti lumea in bine si rau, in oameni singuri si oameni fericiti, in suflete rupte si suflete innodate, in visuri frumoase si iluzii care nu mai pot fi recuperate din pieire, in maini dornice sa mangaie si sa fie stranse sub imbratisare, in maini care au uitat cum e sa se joace cu iubirea printre degete. Nu ar putea sa inteleaga de ce doliul se asterne peste frumusetea universala. Nu ar putea sa inteleaga de ce trebuie sa separi in doua ceea ce iubesti intreg.
... ar iubi. O data. De doua ori. De cate ori ne permite sufletul. De cate ori ne dau voie destinul si universul. Ori de cate ori ne dam voie. De fiecare data cand vrem o lume mai buna, de fiecare data cand ne dorim fericirea. Pentru ca nimic nu stim sa facem mai bine decat sa iubim. Si uneori nici iubirea nu ne iese bine.
... ar desparti. Ar desparti lumea in bine si rau, in oameni singuri si oameni fericiti, in suflete rupte si suflete innodate, in visuri frumoase si iluzii care nu mai pot fi recuperate din pieire, in maini dornice sa mangaie si sa fie stranse sub imbratisare, in maini care au uitat cum e sa se joace cu iubirea printre degete. Nu ar putea sa inteleaga de ce doliul se asterne peste frumusetea universala. Nu ar putea sa inteleaga de ce trebuie sa separi in doua ceea ce iubesti intreg.
... ar iubi. O data. De doua ori. De cate ori ne permite sufletul. De cate ori ne dau voie destinul si universul. Ori de cate ori ne dam voie. De fiecare data cand vrem o lume mai buna, de fiecare data cand ne dorim fericirea. Pentru ca nimic nu stim sa facem mai bine decat sa iubim. Si uneori nici iubirea nu ne iese bine.
Dana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu