Bucuria Inimii

Viata ca un carusel. Un adevarat carusel de emotii, situatii si oameni, care ne ia placut prin suprindere uneori si ne copleseste alteori. Preferam cu totii ca balanta sa incline puternic in favoarea momentelor de bucurie, iubire si liniste sufleteasca.

Si totusi stim si vedem zi de zi ca nu avem cum sa fugim si de acele momente carora parca le lipseste lumina care ne-a insotit in alte vremuri. Si devenim nelinistiti, si frustrati la gandul: « Offff, cum o mai rezolv si pe aceasta? Cine ma ajuta? Sper sa iasa bine in final… »

Ei bine, in continuare voi vorbi despre o practica pe care eu o folosesc zi de zi si care ma ajuta sa incep ziua, sa o traversez si sa o termin cu seninatate si zambet pe chip. Sunt sincera cu voi: nu vreau sa va «vand» nicio super solutie sigura 100% care va garanteaza o stare de bine permanenta. Ce urmeaza este o perspectiva cu care eu am rezonat foarte bine si care pe mine ma ajuta incredibil. Nu vreau sa propun nicio solutie universala, caci evenimentele din fiecare zi imi confirma ideea ca fiecare din noi are o Cale care i se potriveste, care se muleaza pe sufletelul fiecaruia.

Asadar .. ce facem ca sa experimentam Bucuria de a Trai zi de zi, clipa de clipa? Caci despre asta e vorba, nu? Sa reusim sa gasim acel «ceva» care sa ne ajute sa ne bucuram de noi si de totul din jurul nostru. Eu una asta am ajuns sa cred cu tarie in urma trairilor mele recente: ca venim Aici din si pentru Iubire si Bucurie. Unde este toata aceasta lupta de care tot aud, cand eu simt si vad in jurul meu Iubire, Bucurie si o Abundenta de oportunitati pentru a ma manifesta prin atatea forme de diversitate ? Sa credem ca Dumnezeu ne-a «aruncat» pe aceasta Planeta doar pentru a ne lupta intre noi si a concura in cine are mai multa dreptate? Sincer ma indoiesc, dar stiu ca fiecare are dreptul la propria credinta si la propia viziune asupra vietii. La urma urmei, Dumnezeu iubeste diversitatea manifestata in atatea forme diferite de emotii si opinii.

Eu cred si simt ca Dumnezeu isi doreste pentru noi sa ne jucam frumos si sa experimentam Bucuria Inimii. Suna frumos, nu? Dar cum reusim sa traim permanent intr-o Bucurie a Inimii? O varianta ar fi urmatoarea: reusim sa experimentam complet Bucuria Inimii prin trairea in Prezent. Stiu, sunt foarte multe tehnici si scriitori care vorbesc si prezinta beneficiile si modalitatile prin care sa ne ancoram si sa ramanem in Prezent. Caci Prezentul poate fi vazut intr-adevar ca scopul tuturor practicilor spirituale. Si la fel de adevarat este cat de greu reusim sa ramanem centrati in Prezent si sa ne bucuram de el.

Asadar: modalitatea prin care eu una reusesc sa traiesc in Prezent este sa imi pastrez atentia asupra tuturor lucrurilor si sentimentelor care ma traverseaza in Acum si sa fiu profund recunoscatoare pentru ele. Cheia mea pentru Bucurie este Recunostinta. Recunostinta dubla: o data pentru prezenta acelui lucru sau a acelei persoane in viata mea si pentru beneficiile aduse, si a doua oara recunostinta pentru oportunitatea adusa de acel lucru, acel om: oportunitatea de ma bucura. Calugarul David Steindl Rast spunea ca Recunostinta are doua parti importante: (1) apreciere pentru tot ce ai si traiesti si (2) uimirea, surpriza ca lucrul respectiv, persoana respectiva, reprezinta un dar pentru fiecare din noi. Uitati-va la un copil si observati-i uimirea si incantarea cu care descopera orice in jurul sau, ca si cum totul este un cadou pentru el si ii apartine total. Cum traieste la intensitate orice noua descoperire si cum rade la cel mai mic semn de jucausenie!

Trecand la o explicatie practica, iata cateva exemple care pot ajuta in experimentarea acestei stari de Recunostinta. Sa incepem cu trezirea din fiecare dimineata. Da, si eu sunt somnoroasa in fiecare dimineata pana imi intru in ritm, si eu mai «trisez», furand cate 5 minute dupa ce suna alarma dimineata, si apoi inca 5 minute, si apoi inca 5 minute … Spuneti ca voi nu faceti asa .. ?! In timp ce tot mai prelungesc somnul cu cate 5 minute si pe masura ce incep sa devin tot mai lucida, imi «rasare» urmatorul gand: « Uau, o noua zi! Multumesc pentru aceasta zi! ». Repetandu-mi acest gand, apare altul de la sine. Si anume: apare o senzatie ciudata la inceput, dar care devine treptat dulce si frumoasa si ma face sa ma simt speciala. Multumind pentru o noua zi, incep sa o vad ca pe un dar primit. Ceea ce ma bucura imediat.. E cineva printre noi caruia sa nu ii placa cadourile ? ? Apoi apare urmatorul gand: «Uau, am in fata 16 ore de trezie, in care am atatea emotii, atatea lucruri de experimentat! Uau, 16 ore numai pentru mine ? Ce bucurie! Pai sa incepem..» Gandurile acestea se deruleaza cu o rapiditate dulce cand inca mai stau in pat, sub patura. In secunda urmatoare, patura a zburat, iar eu sar in sus pentru a incepe acele 16 ore de experiente, cu un zambet cat un dovleac de mare pe fata!

Practica continua apoi cu multumire pentru toate lucrurile frumoase si utile care imi rasar in cale: apa calda de la robinet, igiena sapunului, cremele pe care folosesc pentru a-mi hidrata pielea, hainele cu ajutorul carora aduc mai multa culoare in viata mea, parfumul care imi zambeste strengareste, micul dejun, si tot asa .. Iar din momentul in care ies afara, deja incepe o noua aventura: cand pasesc afara, primul lucru pe care il fac este sa inspir o gura puternica de aer proaspat si sa imi ascut simturile pentru a ma bucura complet de toata minunatia de afara. Adierea vantului pe obraji, nuantele si unicitatea cerului in fiecare moment, culoarea copacilor de pe strada mea, lumina soarelui, zambetul unui copil, joaca vreunui motan… Nu mai spun de bucuria mersului pe care o simt si de binecuvantarea pe care o simt pentru faptul de a avea doua picioare care ma duc unde vreau eu… Déja pana cand am ajuns la metrou, ma simt atat de binecuvantata pentru a fi simtit toate aceste bucurii, ca imi vine sa topai in sus de bucurie! Si … nu as avea motive suficiente?

Pentru mine este important sa traiesc toate aceste momente intr-o permanenta conectare la starea de apreciere si recunostinta. Sa raman prezenta cu atentia pe fiecare lucru din jurul meu. Din momentul in care am trecut pe modul automat, s-a spulberat toata starea de recunostinta la care am dreptul. Din momentul in care grabesc ritmul pasilor si al gandurilor spre a ajunge mai repede la o destinatie, din momentul in care atentia mea este indreptata catre locul in care voi ajunge, ma las deconectata de la minunatia clipei din Prezent. Oricum ma indrept spre locul la care vreau sa ajung si oricum voi ajunge acolo, de ce sa nu ma bucur de darurile de-a lungul calatoriei?

In minte poate aparea insa urmatoarea intrebare: «Bun, am inteles, e usor sa fii recunoscator pentru lucrurile frumoase si bune din jurul nostru, dar cum apreciezi lucrurile care iti dau de furca, lucrurile care par sa iti faca viata mai dificila? Cum ramai in recunostinta cand esti bolnav de exemplu, cand te-ai certat cu cineva, cand nu iese un proiect la serviciu?» In cazul acestora, acelasi Brother David Steindl Rast ne spune ca putem fi mai ales recunoscatori pentru oportunitatea adusa de acel lucru. De exemplu: cand ne doare ceva sau cand ne imbolnavim, putem fi recunoscatori pentru faptul ca putem lua pastile care sa ne amelioreze durerea, pentru faptul ca putem merge la doctor sau pentru persoana din jurul nostru care are grija de noi in acele momente. Cand ne certam cu cineva, putem fi recunoscatori pentru oportunitatea care ni s-a oferit de a arata mai multa empatie, incercand sa intelegem si punctul de vedere al celuilalt. Cand nu iese proiectul la serviciu, putem fi recunoscatori pentru ca am experimentat acele greseli pe care de acum inainte stim sa le evitam. Si lista poate continua .. E nevoie doar de putina imaginatie la inceput pentru a identifica ocaziile in care sa ne exprimam recunostinta, ca apoi totul vine ca pe roate.. Si sa nu ma credeti pe cuvant, va rog sa experimentati pe propria piele? !

Trairea in Recunostinta devine astfel o practica spirituala in sine. Pentru ca experimentand-o in fiecare clipa, ne incarcam de o asemenea bucurie care nu ne va parasi prea curand. Osho spunea despre Iubire ca nu este o relatie intre doua persoane, ci reprezinta un nou stadiu al constiintei noastre. La fel cred si eu despre Recunostinta. Traind-o si practicand-o in fiecare zi, ne ancoram intr-o stare de multumire si liniste totala din care ne este mult mai usor sa extragem toata puterea si iubirea de care avem nevoie pentru a traversa zi de zi cu zambetul pe buze si seninate pe chip. Daca pare simplu, este pentru ca intr-adevar simplu! Cere un bob de credinta si o raza de perseverenta pentru inceput, dupa care Bucuria va curge firesc …

Am scris acest articol, fiind profund impresionata si inspirata de vizita calugarului Brother David Steindl Rast la Bucuresti, adus in Romania prin marinimia lui Horia Turcanu si a Elenei Francisc carora le multumesc din inima! Si sunt mai ales recunoscatoare lui Brother David pentru felul in care mi-a atins inima si in care mi-a adus atat de multa Bucurie si Liniste in suflet!

http://www.humanitysteam.ro/