Fiind in preajma sfarsitului de an, multi
dintre noi avem tendinta de a face bilantul anului care tocmai a trecut.
Privind in urma, ne agatam de evenimentele care tocmai s-au incheiat si
incercam sa tragem concluzii. Am devenit oare mai buni? Mai calzi? Sau mai
nepasatori? Ne-am mintit oare mai mult? Am visat mai putin? Am devenit mai vii?
Ce parti din sufletul nostru au fost lasate sa moara? Constient sau nu, toate
aceste emotii reprezinta piesele unui puzzle numit dezvoltare personala.
Sunt
sigura ca toti am facut ceva cu care ne mandrim in acest an.
Fie ca este vorba de o noua slujba,
intemeierea unei familii sau capacitatea de a iubi mai mult, ne-am dat voie sa
fim binecuvantati de soarta. In acelasi timp, sunt sigura ca in urma acestui an
am adunat noi regrete. Am facut lucruri cu care nu ne mandrim si ne dam seama
ca uneori nu putem face nimic mai mult decat a ne cere iertare.
Dincolo de aceste realitati cu care fiecare
dintre noi se confrunta, multi dintre noi regasim lucruri pe care am fi vrut sa
le schimbam, dar nu am reusit. Iar asta ne face sa ne purtam de parca timpul
nu mai are rabdare cu noi. De exemplu, eu mi-am propus sa invat sa inot, insa
nu am reusit asta si m-am invinovatit ca de atatia ani imi doresc sa fac pasul
asta si de fiecare data teama imi este alaturi. Totusi, anul acesta am reusit
pentru prima data sa fac pluta in mare, sa indepartez tendinta de a controla
pentru a-mi da voie sa ma las purtata de apa. Chiar daca nu mi-am atins scopul
principal, acela de a inota, am facut un pas pe care altadata nu am reusit sa
il realizez. Si atunci am contientizat ca e nevoie sa ne bucuram de
oportunitatile marunte pana ajungem la scopul final al calatoriei noastre.
Asadar,
ceea ce vreau sa subliniez in acest articol este ca intre acceptare si
autosuficienta nu exista semnul egalitatii.
Desigur, acesta isi poate face aparitia cu
usurinta daca il lasam. Insa vreau sa va fac o invitatie de a privi in urma
voastra si de a va intreba ce ati fi vrut sa schimbati si nu ati reusit. In
acelasi timp, cautati printre sertarele autocriticii si intrebati-va daca nu
cumva ati evoluat in acel plan, dar pur si simplu nu v-ati dat seama.
Acceptand o situatie cu care ne confruntam, ii
dam posibilitatea sa se dezvolte si in alte directii. Ii dam posibilitatea de a
creste din simplul motiv ca incercam sa o imbratisam, nu sa o criticam. Desigur
ca primul nostru impuls este acela de a spune ,,eu nu o sa reusesc niciodata sa
fac asta” sau ,,degeaba ma straduiesc, nu sunt in stare sa fac asta”, insa o
data ce acceptam ca NU putem face lucrul respectiv, o povara este indepartata din sufletul nostru. Nu uitati, insa,
ca aceasta povara se poate transforma in cele mai usoare aripi.
Printre
cozonaci si colinde opriti-va un moment si intrebati-va: ce nu accept la mine
insami? Cum pot intoarce asta in favoarea mea?
http://www.damaideparte.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu