Planul divin si curiozitatea umana

 

Incercand sa cuprindem momentele de necuprins, ne ridicam privirea si ne intrebam care este planul divin si ce se doreste de la noi. Dupa lungi clipe petrecute la granita dintre suferinta si incercare, dintre licarirea miracolului si neobosita speranta ce intervin in drumul de dezvoltare personala, ne intrebam daca avem puterea de a continua…

Sunt momentele in care uitam ca detasarea este o binecuvantare atunci cand problemele familiei devin ale noastre, sunt momentele in care nu reusim sa intelegem de ce un tipar relational se repeta si care este lectia care se joaca de-a v-ati ascuns cu sufletul nostru, sunt momentele in care acceptam sa purtam pe umerii nostri mai mult decat putem duce, iar la mijlocul drumului, observam ca aceasta calatorie este mult prea riscanta pentru noi…

Si atunci, in intensitatea trairirii noastre profund umane, cautam raspunsul dincolo de noi spunandu-ne ca in cazul in care am reusi sa intelegem planul divin si sa privim dintr-o perspectiva divina ceea ce se petrece cu sufletul nostru de om, poate am fi mai echilibrati.

Ma intreb cum am reactiona oare daca am sti dinainte ceea ce va urma sa se intample. Am mai intra intr-o relatie care in ciuda frumusetii inceputului sau, s-ar dovedi distructiva? Am mai oferi ajutorul cuiva despre care in scurt timp vom afla ca ne va trada? Am refuza sa ascultam cantecul cuiva daca am stii dinainte ca el va pleca departe si tot ce ne va ramane va fi amintirea glasului sau?

Daca am sti toate aceste lucruri, le-am mai accepta? Dar mai presus de asta, daca am refuza toate aceste trairi, am mai putea invata?

Ne-am mai putea explora fiinta in intensitatea emotiilor sale? Ne-am mai putea cladi temelia personalitatii noastre precum in construirea unei case punem caramizi peste caramizi? Poate ca in planul divin se afla uneori tocmai posibilitatea noastra de a alege, de a incerca, de a ne lasa fiinta strabatuta de mii de intrebari si poate ca satisfactia umana este mult mai mare atunci cand simtim ca primim un raspuns ale carui baze salasluiesc dincolo de conditia noastra.

Cu sclipire in ochi, am uneori tendinta de a afirma: ,,Am avut o revelatie”, simtind ca pe undeva portita celor necunoscute a ramas intredeschisa pentru a reusi sa surprind o taina. Insa cu trecerea timpului, lucrurile par sa ia o alta intorsatura, iar revelatii peste revelatii curg in sufletul meu.

Poate ca regasim in fiinta noastra aceasta curiozitate care ne indeamna sa ne depasim limitele umane, dar v-ati intrebat vreodata daca nu cumva chiar si entitatile superioare care ne ghideaza vietile ar vrea sa faca vreoadata schimb de roluri cu noi? Se spune ca ingerii nu au liber arbitru si ca nu pot actiona impotriva vointei noastre, dar asa cum noi avem dorinta de a cunoaste ceva ce este dincolo de noi, poate asa si ei isi doresc uneori sa actioneze…

Oricare ar fi raspunsul, se pare singura cale este sa ne jucam si sa ne asumam rolurile pana la capat. Si chiar daca nu avem certitudinea recunoasterii planului divin, in anumite momente ii simtim cu siguranta prezenta, simtim acea liniste care ne indreapta catre Dumnezeul din noi, oferindu-ne, atunci cand este cazul, raspunsurile sale.

http://www.damaideparte.ro/