Iubitul tau tocmai
te-a insultat si simti deja cum iti creste tensiunea. Pentru un moment, pe
masura ce corpul tau devine un izvor al resentimentelor, sansa ta de a ramane
calma este destul de scazuta. Respiri profund. Brusc, in loc sa dai drumul
avalansei de emotii negative pe care le simti, spui ceva demn si impresionant,
poate chiar iertator.
Dar ai vorbit serios?
Poate ca nu, dar a functionat. Aceasta atitudine te determina dintr-odata sa
fii mai stapana pe situatie, granita dintre nesigur si stabil fiind echivalenta
celor 10 minute in care invatam sa mergem pe bicicleta.
Astfel de scenarii sunt
importante in Terapia Cognitiva. Aceasta demonsteaza ca emotiile noastre nu
sunt ,,batute in cuie”, ci sunt flexibile.
Totul depinde de
modalitatea in care alegem sa interpretam situatia. Spunti-va o poveste
diferita fata de cea de mai sus si veti avea un raspuns emotional total
diferit.
De asemenea,
psihologia pozitiva este cea care ne poate influenta raspunsul emotional,
mergand mana in mana cu terapia cognitiva, ambele fiind elemente importante de dezvoltare personala:
poti schimba povestea pentru a-ti putea schimba emotiile. Dar de asemenea iti
poti schimba comportamentul pentru a-ti schimba emotiile. In momentul in care
vei raspunde diferit decat in mod normal, raspunsul pe care il vei primi va fi
unul diferit. Daca vei juca rolul persoanei calme intr-un conflict, celui din
fata ta ii va fi mult mai usor sa raspunda in aceeasi maniera deoarece va juca
in continuare rolul impus de tine.
In legatura cu
fluiditatea emotiilor din viata noastra, este cunoscut faptul ca in orice
situatie avem controlul complet si flexibilitatea de a ne modela raspunsul.
Indiferent ce se intampla, avem posibilitatea de a alege intre a fi furiosi sau
calmi, plini de resentimente sau intelegatori – totul depinde de noi. Acest tip
de comportament poarta numele de Teoria controlului total al emotiilor.
Aceasta teorie aduce
cu sine presupunerea ca exista un fel de a fi ,,corect” de genul: daca ai un
control total asupra faptului de a fi plin de resentimente sau iertator, iar
iertarea este emotia pe care ,,trebuie” sa o simti, iar tu simti ura in loc de iertare, atunci ai picat
testul.
Totusi, nu cred ca
exista un fel potrivit de a fi. Desigur, prin alegerea cuvintelor, cineva poate
da falsa impresie ca este, dar realitatea poate fi cu totul alta. Dar daca
reprimi emotiile negative pentru
a ramane la un standard ridicat, atunci nu mai este asa evident ca aceasta este
modalitatea potrivita de a fi. Spre deosebire de psihologia pozitiva, nu cred
ca gandirea pozitiva este intotdeauna un raspuns.
Auzim deseori de
teoria ,,controlului total” al emotiilor acompaniata de o pozitie particulara
de tipul: ,,Opreste-te din a simti X pentru ca poti. Este in puterea ta sa faci
asta.” Secretul consta intr-un alt exemplu. Iti ofera o atitudine pozitiva,
insa iti da posibilitatea de a intelege ca exista o serie de alte optiuni
legate de ceea ce poti simti. Teoria controlului total al emotiilor poate fi
numita si teoria tonomatului emotiilor. Poti alege piesa pe care vrei sa o
asculti.
La polul opus acestei
teorii, exista o alta pe care o numim Teoria lipsei de control. Simti
ceea ce simti, iar nimeni nu poate face ceva in legatura cu asta. Desi emotiile
noastre sunt implicite, noi ne dorim ca ele sa aiba efect asupra celorlalti.
,,Uite”, spunem noi, ,,acesta este felul in care ma simt. Obisnuieste-te cu
asta.” Fie ca o exprimam din toate punctele de vedere, fie ca nu, emotia
noastra este ceea ce este. O aluzie la aceasta teorie este o afirmatie de
genul: ,,Ia-o de buna sau pleaca, dar asta nu o sa schimbe cu nimic ceea ce
simt.” Este modalitatea de a transmite foarte clar ceea ce simtim.
Ne dorim ca oamenii din jurul nostru sa fie
autentici cu noi, sa ne spuna ceea ce simt cu adevarat.
Accentuarea acestui
aspect este o chestiune pragmatica. Speram ca oamenii sa-si citeasca si
termometrele emotionale in mod corect pentru a vedea care este pozitia noastra
fata de ei, cat si pentru a le spune daca atitudinile lor sunt stabile sau usor
de schimbat. Realizam multe astfel de ,,citiri” intrebandu-i pe ceilalti: ,,Ce
simti despre mine acum?” sau ,,Te iubesc” (desi nu suna ca o
intrebare, se poate traduce ,,Ma mai iubesti?”).
Daca raspunsul tau
emotional este incompatibil cu al meu (de exemplu, daca tu nu ma placi), sper
ca raspunsul este flexibil si ca se va schimba cu ceva mai compatibil. Daca
este compatibil cu al meu (de exemplu, tu ma placi), atunci sper sa nu se
schimbe cu ceva mai putin compatibil.
Teoria lipsei de
control elimina speculatiile noastre legate de felul in care oamenii se poarta
fata de noi. Daca nu au control asupra a ceea ce simt, atunci singura intrebare
este daca isi afiseaza onestitatea. Daca simt mai multe emotii in acelasi timp,
este mult mai dificil sa vedem daca sunt onesti sau nu.
Ceea ce ar trebui sa retinem este ca nu suntem nici omnipotenti,
nici fara potential, iar adevarul este undeva la mijloc. Exista putere in
fiecare dintre noi, iar lucrul de care putem tine cont este abordarea noastra
fata de emotii, o abordare care sa pastreze posibilitatea unor raspunsuri
emotionale care sa alterneze, fara a ne preface ca simtim ceva ce nu simtim de
fapt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu