Scopul unei relatii nu e de a avea pe cineva care sa te
desavarseasca ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta.
Ele esueaza pentru ca motivul pentru care intram in ele este gresit, adica este
altul decat cel care defineste cine suntem noi de fapt. Suntem minunati si
inainte de a gasi persoana iubita, dar ne place sa-i spunem acesteia ca noi si
viata noastra nu valoreaza nimic fara ea. A confunda fericirea cu persoana
iubita inseamna a ne baza pe un principiu gresit din start.Identificam
fericirea cu lucrurile si senzatiile pe care ni le ofera celalalt, si de aceea
in momentul in care iubesti intervine si teama de a pierde acea sursa pe care
ne bazam. In momentul in care celalalt nu mai ofera
exact la fel de mult cat ne-a obisnuit, atunci incepe nefericirea si indoiala.
Principiul este exact invers, pentru a primi trebuie sa oferim. Atentia
indreptata intotdeauna pe ce oferim si nu la scopul final de a primi ofera un
sens mult mai profund si de durata iubirii. Si ai nevoie de iubire si de un
“celalalt” pentru a descoperi cu adevarat cine esti si apoi pentru a te
manifesta. Cea mai profunda si mai frumoasa iubire este cea pentru sinele tau,
abia apoi poti sa iubesti un alt suflet, pentru ca ai descoperit deja adevarul
despre suflet. Atunci cand stii cine esti, ca esti cel care esti, atunci ii
poti oferi si celuilalt libertatea sa afle cine este si sa se comporte conform cu
adevarul lui. Relatiile esueaza si datorita concentrarii prea mult asupra
celuilalt: ce face? cu cine este? Daca te iubesti pe tine atunci poti crede ca
si altcineva te poate iubi si nu vei mai avea indoieli (spune ca ma iubeste,
dar daca totusi nu ma iubeste, parca nu prea as merita totusi sa fiu iubit).
Iubirea de sine, de cel ce sunt, nu este aceea care vine din ego, nu e cea care
ma separa de restul oamenilor, ca fiind mai si mai (special, bun, bogat,
merituos). Care este oare adevaratul sens al lui “Iubeste-ti aproapele ca
pe tine insuti”? As sugera un raspuns: “noi toti unul suntem”.
Love is life
Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan
"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae
"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae
9 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu