Lasa-ti fiinta
patrunsa de Iubirea Omniprezenta si renunta la tot ceea ce credeai despre
viata. Doar asa vei putea intelege acest articol. Goleste-ti paharul de toate
impuritatile si deschide-ti lacasul inimii. Nu vreau sa te ametesc prin aceste
cuvinte, ci vreau sa te trezesc. Cu adevarat.
Foarte
multi oameni alearga in cautarea fericirii, a placerii, a extazului, a
satisfactiei si a implinirii. Este ceva natural, nu? Ei bine, depinde despre
care natura vorbim. Adevarata Natura are nevoie de ceva pentru a fi Ea Insasi?
Fericirea are nevoie de Extaz pentru a fi Ea Insasi? Linistea are nevoie de
Tacere pentru a fi Ea Insasi? Ai ajuns in fata unui adevar imuabil: cand
traiesti de la nivelul ego-ului, atunci esti invadat de dorinte, de nevoi –
intr-un cuvant, de iluzie.
Cand
traiesti pentru tine, traiesti in iluzie. Si aici am deschis o usa, pe care te
invit sa intri, insa iti spun de pe acum: daca simti ca este prea din scurt
pentru tine, nu intra inca. Daca simti ca inca mai este necesar sa iti
satisfaci nevoile personale, nu citi mai departe. Este o invitatie spontana,
care poate semnifica o trecere inerta, intr-o alta realitate. Daca simti ca
inca mai doresti sa traiesti pentru propria persoana, probabil ca va fi o panta
mult prea abrupta ,pentru a o urca in acest moment. Insa intotdeauna sa privesti
in sus.
Daca inca mai cauti
un guru, un maestru sau un adevar de urmat, iti sugerez sa privesti natura.
Acolo vei gasi tot ceea ce iti este necesar pentru a intelege cum functioneaza
totul. Vezi tu, in natura niciun element nu exista pentru el insusi. Viata
ofera Viata, dupa care isi lasa creatia libera. Natura functioneaza intr-un
sistem de sprijin reciproc, perfect. Frunza nu traieste pentru ea, ci pentru
copac. Copacul nu traieste pentru el, ci pentru frunza. Daca frunza ar trai
pentru ea insasi, vibratia ar fi separat-o de copac.
Cerul nu exista
pentru el, ci pentru Pamant. Pamantul nu exista pentru el, ci pentru Cer.
Pamantul fara Cer, nu ar mai fi Pamant, iar Cerul fara Pamant, nu ar mai fi
Cer. Tocmai dragostea dintre Pamant si Cer sustine existenta lor. Cerul si
Pamantul isi impletesc existenta in armonie, tocmai pentru ca fiecare exista
pentru aproapele sau. Daca Cerul si-ar canaliza iubirea catre el insusi, atunci
Pamantul ar pieri, deoarece nu ar mai beneficia de energia pe care Cerul o investeste
in el. Pamantul nu poate exista fara energia Cerului. Si invers. Totul este
perfect integrat.
Daca Soarele si-ar
lua privirea de la Pamant, atunci Pamantul ar ingheta. Pamantul este luminat,
deoarece Soarele il priveste. De fapt, orice element al naturii nu se priveste
pe el insusi. O floare nu se priveste pe ea insasi, deoarece este prea ocupata
pentru a admira floarea de langa ea. O floare nu traieste pentru ea insasi, ci
pentru binele celei de langa ea. Si tocmai din acest motiv, straluceste de frumusete.
Daca eu merg
fericit pe o strada nefericita, fericirea mea este praf in vant. Insa, daca eu
merg nefericit pe o strada fericita, fericirea strazii devine fericirea mea.
Daca eu traiesc pentru fericirea acelei strazi, atunci fericirea noastra va fi
Una. Daca eu traiesc pentru sanatatea celor bolnavi, atunci sanatatea noastra
va fi Una. Daca eu traiesc pentru tine, atunci noi vom fi Unul.
Daca tu traiesti
pentru tine, vei raporta totul la tine si vei uita de noi. Vei trai in separare
si vei face totul pentru binele tau. Iar acum, hai sa te intreb ceva: ce se va
intampla, dupa ce vei fi experimentat tot binele, dupa ce vei fi trait toate
placerile, dupa ce iti vei fi satisfacut toate dorintele? Ce se va intampla,
dupa ce iti vei fi facut toate poftele? Ce vei face, dupa ce vei ajunge in
varful muntelui egotic? E adevarat: dupa ce vei atinge binele personal, atunci
vei inlatura persoana din peisaj. Astfel, vei trai pentru binele lumii si iti
vei reaminti ca viata ta nu este despre tine, ci despre noi. Si vei lacrima. Si
vei zambi. Si vei multumi. Si vei porni la drum, pentru a le implini drumurile
celor din drumul tau.
Iubirea de sine, nu
exclude mediul exterior, caci numai prin mediul exterior, poti ajunge la
iubirea de Sine. Atentie mare la aceste cuvinte, pentru a nu le interpreta
gresit! Nu ai nevoie de mediul exterior, pentru a te iubi – insa, daca te vei iubi, fara a iubi
mediul exterior, inseamna ca nu iti iubesti Sinele Adevarat, ci ego-ul. Iar
daca vei iubi mediul exterior, atunci nu vei mai oferi durere, ci mangaiere.
De-l vei inalta pe
cel de langa tine, te vei inalta si tu. De-l vei cobori pe cel de langa tine,
vei cobori impreuna cu el. Te vei iubi cu adevarat, atunci cand vei trai ca sa
ii fericesti pe cei care-ti calca pragul vietii. Daca ajutorul tau il
elibereaza de durere, pe cel de langa tine, atunci te vei iubi cu adevarat;
aceasta este iubirea de Sine. Daca te vei dezbraca pe timp de iarna, pentru
a-ti oferi haina, aproapelui tau, atunci te vei iubi cu adevarat; aceasta este
iubirea de Sine. Daca vei lua asupra ta durerea celui de langa tine, atunci te
vei iubi cu adevarat; aceasta este iubirea de Sine. Iar daca vei fi dispus sa
te sacrifici pentru binele aproapelui tau, atunci te vei iubi cu adevarat.
Dragostea pe care o
oferi se integreaza in fiinta ta, deoarece vibratia pe care o emani, se
integreaza in campul tau energetic si devine parte integranta din tine. De
aceea, mesagerul traieste mesajul. De aceea vei zambi, cand vei privi zambetul
celui pe care l-ai ajutat. De aceea, vei plange, cand vei privi plansul celui
pe care l-ai ranit. De aceea, te vei inalta, cand ii vei privi zborul celui pe
care l-ai inaltat. Cand eliberezi un om de durere, te eliberezi si tu de
durere.
Pentru tine de vei
trai, vei ajunge sa ratacesti in singuratate. Pentru noi de vei trai, vei
ajunge sa ratacesti in Iubire. Caci cel care nu traieste pentru sine, ajunge sa
se cunoasca pe Sine. Iar daca tu crezi ca pentru a oferi este necesar sa detii
belsug, adu-ti aminte ca un bolnav ii poate vindeca pe cei de langa el. Un om
aflat pe patul de moarte, iti poate oferi viata – chiar daca el se afla la sfarsitul vietii.
Ceea ce oferi, prospera in viata ta. Iar daca nu oferi nimic, nimicul va
prospera in viata ta – si asta nu pentru ca lumea nu te iubeste, ci pentru ca
tu nu iubesti lumea. Iar daca iubesti lumea, o privesti fara a dori nimic de la
ea. Doar ii oferi. Si oferi. Si oferi. Fara a astepta nimic in schimb. Iar
atunci, te vei iubi cu adevarat.
Cerul exista pentru
Pamant, Pamantul exista pentru noi, insa noi avem impresia ca existam pentru
noi... – iar aici se
blocheaza circuitul iubirii. Ego-urile noastre se interpun in circuitul
Compasiunii Universale si blocheaza curgerea energiei in sensul cel mai inalt.
Primim iubire de la fiecare parte a naturii, insa vrem ca iubirea sa ramana la
noi. Tinem iubirea doar pentru noi si, astfel, devenim un salas pentru frica de
a nu o pierde. Si devenim fricosi: ne este frica de lipsa fericirii, ne este
frica de lipsa iubirii. Insa daca vom elibera iubirea catre tot ceea ce ne inconjoara,
atunci vom elibera toate blocajele interioare. Iubirea traverseaza totul, iar
natura este libera, tocmai din cauza faptului ca nu incearca sa pastreze
iubirea doar pentru ea. Viata nu exista pentru a primi, ci pentru a oferi. Si
tocmai de aceea este vesnica.
Stiu ca
acesta este un articol care va incurca multi oameni aflati in cautarea
dezvoltarii si a evolutiei personale, insa ceea ce vreau sa intelegi este ca tu
nu esti doar o persoana. A sosit clipa sa mergi dincolo de identitatea egotica
si sa te ridici deasupra oricarei iluzii. Esti mai mult decat supusul
stimulilor. Esti mai mult decat victima dorintelor. Esti mai mult decat
prizonierul iluziei. Esti mai mult decat ceea ce crezi ca esti. Vindeca-i rana
aproapelui tau, iar ranile iti vor fi vindecate, caci daca lucrezi pentru
Iubire, vei deveni Una cu Ea – in mod
constient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu