Vine o
vreme, cand trebuie sa te desparti de cel pe care inca il mai iubesti. Vine o
vreme, cand fiecare porneste pe drumul lui. Aceeasi carare nu isi mai are
sensul, fiecare vrea altceva, fiecare pleaca in cautarea a ceea ce pentru el
inseamna fericire. Toti fugim dupa aceasta naluca nebuna. Dar,
oare stim cu adevarat ce ne face fericiti?
Nu stim daca facem alegerea corecta, daca ne va fi mai bine
maine decat azi. Stiu doar ca azi nu ne mai place, prezentul nu ne mai
multumeste, asa ca plecam. Spunem “adio”, “ramas bun” si disparem fara sa avem
certitudinea ca maine ne vom mai vedea.
Oare va mai exista un “maine” pentru noi doi? Totusi, trecutul a
fost doar al nostru. Ne-a iubit, asa cum si noi l-am iubit la un moment dat,
fara margini, fara ratiune, nebuneste. Viitorul, in schimb, nu mai este al
nostru. Este al lui si al meu.
Fiecare va merge mai departe si va avea un prezent care sa il
iubeasca. Si apoi altul si altul si altul… pana vom gasi ceea ce in
subconstientul nostru cautam. Nimeni nu ne garanteaza ca incercarea noastra va
fi incununata de succes, insa nu incetam sa cautam. De ce? Pentru suntem plini
de speranta. Daca nu am fi avut-o… probabil am fi incetat sa mai existam.
Oana Zidaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu