Ne putem controla emotiile? – controlul total versus lipsa controlului

Iubitul tau tocmai te-a insultat si simti deja cum iti creste tensiunea. Pentru un moment, pe masura ce corpul tau devine un izvor al resentimentelor, sansa ta de a ramane calma este destul de scazuta. Respiri profund. Brusc, in loc sa dai drumul avalansei de emotii negative pe care le simti, spui ceva demn si impresionant, poate chiar iertator.

Dar ai vorbit serios? Poate ca nu, dar a functionat. Aceasta atitudine te determina dintr-odata sa fii mai stapana pe situatie, granita dintre nesigur si stabil fiind echivalenta celor 10 minute in care invatam sa mergem pe bicicleta.

Astfel de scenarii sunt importante in Terapia Cognitiva. Aceasta demonsteaza ca emotiile noastre nu sunt ,,batute in cuie”, ci sunt flexibile.

Totul depinde de modalitatea in care alegem sa interpretam situatia. Spunti-va o poveste diferita fata de cea de mai sus si veti avea un raspuns emotional total diferit.

De asemenea, psihologia pozitiva este cea care ne poate influenta raspunsul emotional, mergand mana in mana cu terapia cognitiva, ambele fiind elemente importante de dezvoltare personala: poti schimba povestea pentru a-ti putea schimba emotiile. Dar de asemenea iti poti schimba comportamentul pentru a-ti schimba emotiile. In momentul in care vei raspunde diferit decat in mod normal, raspunsul pe care il vei primi va fi unul diferit. Daca vei juca rolul persoanei calme intr-un conflict, celui din fata ta ii va fi mult mai usor sa raspunda in aceeasi maniera deoarece va juca in continuare rolul impus de tine.

In legatura cu fluiditatea emotiilor din viata noastra, este cunoscut faptul ca in orice situatie avem controlul complet si flexibilitatea de a ne modela raspunsul. Indiferent ce se intampla, avem posibilitatea de a alege intre a fi furiosi sau calmi, plini de resentimente sau intelegatori – totul depinde de noi. Acest tip de comportament poarta numele de Teoria controlului total al emotiilor.

Aceasta teorie aduce cu sine presupunerea ca exista un fel de a fi ,,corect” de genul: daca ai un control total asupra faptului de a fi plin de resentimente sau iertator, iar iertarea este emotia pe care ,,trebuie” sa o simti, iar tu simti ura in loc de iertare, atunci ai picat testul.

Totusi, nu cred ca exista un fel potrivit de a fi. Desigur, prin alegerea cuvintelor, cineva poate da falsa impresie ca este, dar realitatea poate fi cu totul alta. Dar daca reprimi emotiile negative pentru a ramane la un standard ridicat, atunci nu mai este asa evident ca aceasta este modalitatea potrivita de a fi. Spre deosebire de psihologia pozitiva, nu cred ca gandirea pozitiva este intotdeauna un raspuns.

Auzim deseori de teoria ,,controlului total” al emotiilor acompaniata de o pozitie particulara de tipul: ,,Opreste-te din a simti X pentru ca poti. Este in puterea ta sa faci asta.” Secretul consta intr-un alt exemplu. Iti ofera o atitudine pozitiva, insa iti da posibilitatea de a intelege ca exista o serie de alte optiuni legate de ceea ce poti simti. Teoria controlului total al emotiilor poate fi numita si teoria tonomatului emotiilor. Poti alege piesa pe care vrei sa o asculti.

La polul opus acestei teorii, exista o alta pe care o numim Teoria lipsei de control. Simti ceea ce simti, iar nimeni nu poate face ceva in legatura cu asta. Desi emotiile noastre sunt implicite, noi ne dorim ca ele sa aiba efect asupra celorlalti. ,,Uite”, spunem noi, ,,acesta este felul in care ma simt. Obisnuieste-te cu asta.” Fie ca o exprimam din toate punctele de vedere, fie ca nu, emotia noastra este ceea ce este. O aluzie la aceasta teorie este o afirmatie de genul: ,,Ia-o de buna sau pleaca, dar asta nu o sa schimbe cu nimic ceea ce simt.” Este modalitatea de a transmite foarte clar ceea ce simtim.

Ne dorim ca oamenii din jurul nostru sa fie autentici cu noi, sa ne spuna ceea ce simt cu adevarat.

Accentuarea acestui aspect este o chestiune pragmatica. Speram ca oamenii sa-si citeasca si termometrele emotionale in mod corect pentru a vedea care este pozitia noastra fata de ei, cat si pentru a le spune daca atitudinile lor sunt stabile sau usor de schimbat. Realizam multe astfel de ,,citiri” intrebandu-i pe ceilalti: ,,Ce simti despre mine acum?” sau ,,Te iubesc” (desi nu suna ca o intrebare, se poate traduce ,,Ma mai iubesti?”).

Daca raspunsul tau emotional este incompatibil cu al meu (de exemplu, daca tu nu ma placi), sper ca raspunsul este flexibil si ca se va schimba cu ceva mai compatibil. Daca este compatibil cu al meu (de exemplu, tu ma placi), atunci sper sa nu se schimbe cu ceva mai putin compatibil.

Teoria lipsei de control elimina speculatiile noastre legate de felul in care oamenii se poarta fata de noi. Daca nu au control asupra a ceea ce simt, atunci singura intrebare este daca isi afiseaza onestitatea. Daca simt mai multe emotii in acelasi timp, este mult mai dificil sa vedem daca sunt onesti sau nu.

Ceea ce ar trebui sa retinem este ca nu suntem nici omnipotenti, nici fara potential, iar adevarul este undeva la mijloc. Exista putere in fiecare dintre noi, iar lucrul de care putem tine cont este abordarea noastra fata de emotii, o abordare care sa pastreze posibilitatea unor raspunsuri emotionale care sa alterneze, fara a ne preface ca simtim ceva ce nu simtim de fapt.

Sursa: http://www.psychologytoday.com

Controlul emotiilor

Este greu sa supraestimezi emotiile, atata vreme cat ele ne motiveaza viata: ne organizam vietile astfel incat sa maximizam emotiile pozitive si le minimizam pe cele negative. Nu reusim intotdeauna, dar asta incercam sa facem. Emotiile motiveaza toate alegerile pe care le facem. Emotiile sunt mai puternice decat ceea ce psihologii au numit instincte care ne guverneaza viata: foamea, sexul si dorinta de a trai. De cate ori refuzam sa mancam pentru ca nu ne place cum arata mancarea. Despre sex, la fel, se intampla sa nu ne placa cum arata sau ce ne face sa simtim o persoana.

Concluzia este ca tot ce isi doresc oamenii este sa fie fericiti si in functie de ce inteleg despre fericire, actioneaza. Ceea ce ii ghideaza in actiune nu este numai constientul, atunci ar fi foarte usor si am cam fi cu totii fericiti. Dar ne mai ghideaza si subconstientul, iar acesta are ideile lui despre fericire, formate de-a lungul timpului, uneori din frageda copilarie si adesea nu mai sunt de actualitate daca ar fi sa fie confruntate cu ceea ce constientul, ratiunea noastra crede. Adeseori, pentru a ne proteja de durere, subconstientul ne impiedica sa ajungem in unele situatii pe care constientul le doreste. De aceea ne trezim adesea ca suntem sabotati in indeplinirea actiunilor: este doar subconstientul care ne fereste de acele lucruri pe care el le-a invatat a fi dureroase.

In majoritatea timpului emotiile ne sunt de folos, alteori ne stanjenesc. Cum?
- Fie simtim emotia potrivita, dar la o intensitate prea mare sau prea mica (de exemplu: grija este justificata, dar depinde in ce intensitate).
- Fie simtim emotia potrivita, dar o manifestam nepotrivit (de exemplu: mania poate fi justificata, dar manifestand-o in tacere poate fi neproductiv).
- Al treilea mod de manifestare al emotie: emotia nepotrivita (de exemplu frica atunci cand nu este cazul).
De ce apar emotiile nepotrivite? Putem sterge un declansator emotional, de exemplu ca atunci cand cineva ne-o ia inainte la coada, sa nu ne enervam? Sau putem sa schimbam reactia noastra la acel declansator, sa micsoram mania, tratand cu umor sau intelegere acea situatie.

Noi nu suntem sub imperiul emotiilor tot timpul. Emotiile vin si pleaca. Sunt momente in care nu simtim nicio emotie. Dar de ce simtim emotii atunci cand le simtim? Cel mai intalnit mod in care apar emotiile este cand ceva ne afecteaza starea de bine, cand ceva se produce sau urmeaza sa se produca. Emotiile au astfel scopul de a ne pregati sa ne confruntam cu evenimentele respective. Ele produc schimbari in creier care ne mobilizeaza, si actionam fara sa stim ca actionam. Astfel suntem capabili sa actionam suficient de repede.

Emotiile sunt mai puternice decat gandurile noastre constiente. De aceea cateodata este bine sa stim cum sa controlam ceea ce ne produc emotiile. Atunci cand suntem cuprinsi de o emotie nepotrivita, nu suntem capabili sa gandim rational, nu putem accesa unele informatii pe cale le detinem, mai rau, interpretam realitatea in acord cu emotiile pe care le simtim, adica nepotrivit. Stim deja ca nu conteaza cum este realitatea, ci modul in care o privim, iar emotiile negative nu ne ajuta deloc in acest sens.
De aceea unii oameni apeleaza la ajutorul psihologilor, pentru ca si-ar dori sa nu mai fie emotionali, si-ar dori sa aiba control atunci cand au o reactie emotionala. Nu-si doreste nimeni insa sa isi inchida total emotiile. Pe langa faptul ca viata ar deveni mai stearsa, neinteresanta, asta ne-ar pune in pericol. Frica ne protejeaza uneori, ne face sa reactionam promt la pericole. Tristetea si disperarea ne fac sa primim ajutor de la altii. Chiar si mania – emotia pe care multi dintre noi ar vrea sa o elimine- ne este folositoare. Ea ii previne pe ceilalti, dar si pe noi ca ceva ne deranjeaza. Aceasta atentionare poate aduce o schimbare sau poate provoca la randul ei manie in randul altora. Mania ne motiveaza sa incercam sa schimbam lucruri in viata noastra sau in lume.

Ce ne-am dori cu totii este nu sa eliminam emotiile, ci sa eliminam reactiile emotionale la anumiti declansatori.
Se pare ca psihologia nu are solutii instantanee pentru a anula efectul declansatorilor emotionali. Conceptele filosofice buddhiste propun o solutie: acceptarea a ceea ce este. Acceptarea realitatii care ar putea ridica/naste emotii si acceptarea chiar a emotiilor care apar. Odata recunoscute si acceptate de mintea noastra, se schimba focusul de la situatia deranjanta emotional la urmarirea din afara a emotiei din interior. Apoi devine o chestiune de secunde ca emotia sa scada in intensitate. Cu cat repetam aceasta mai des, atunci declansatorul va fi legat de o emotie de mai mica intensitate si astfel va vreste increderea in noi ca putem sa raspundem echilibrat la emotii intense. Cu cat ne privim si observam mai des emotiile , cu atat suntem mai in acord cu noi insine, ajungem sa ne cunoastem si controlam reactiile mai bine.

Idei din Paul Ekman, “Emotion revealed”

In final, si o o idee putin sexista a lui James Joyce : ”Barbatii sunt ghidati de linii de intelect, femeile – de curbe de emotii”.

http://autoeducare.ro/

Cristian Turcanu-Controlul emotiilor

Emoţiile sînt trăiri mai mult sau mai puţin intense pe care le resimţim la nivel psihosomatic, dar ele sînt declanşate, de fapt, de un iureş al gîndurilor, de o avalanşă de gînduri. În mod normal gîndirea noastră are o viteză de curgere relativ constantă. Un gînd se naşte din alt gînd şi uite aşa se scurg în continuu prin mintea noastră, dîndu-ne senzaţia că existăm într-o lume bine determinată. Uneori un gînd anume, în anumite conjuncturi, poate să accelereze foarte mult naşterea următoarelor gînduri, mintea intră într-un fel de vrie, energia care ne traversează fiinţa creşte exponenţial, proporţional cu numărul gîndurilor pe care le avem şi resimţim acest lucru prin modificări semnificative mai ales la nivel somatic, de exemplu, accelerarea bătăilor inimii şi multe alte efecte. Numim această manifestare – emoţie. Uneori avem senzaţia că de fapt, atunci cînd avem o emoţie puternică nu mai gîndim şi am ajuns să credem că emoţiile sînt ceva diferit de gînduri, însă ele sînt efectele unui mod particular de a gîndi, sînt generate de o avalansă de gînduri. Unii oameni au o gîndire mai constantă, alţii au predispoziţie spre o gîndire care se accelerează mai frecvent şi creează vîrtejuri imenese de gînduri şi foarte intense, care atrag în structura fiinţei lor o energie mult mai mare decît aceea cu care sînt obişnuiţi, cu repercursiuni asupra întregului corp şi spunem că aceste fiinţe au o structură preponderent emoţională. În timpul de maximă viteză a gîndurilor este posibil ca noi să nu le mai conştientizăm şi să avem senzaţia că ni s-a oprit mintea, însă gîndurile există doar că se derulează cu o viteză mult mai mare decît cea obişnuită şi sînt mult mai numeroase decît putem noi observa sau conştientiza. Dacă sîntem atenţi, putem observa că orice emoţie este precedată de o intensificare a gîndurilor, iar după ce trece pragul de maxim, orice emoţie este întreţinută tot prin gînduri numeroase legate de ea.

Ca atare, dacă vrem să avem control, măcar cît de cît, asupra emoţiilor perturbatoare – frica, furia, gelozia, mîndria ş.a. – este necesar să facem în aşa fel ca mintea să funcţioneze constant, să evităm intrarea ei în vrie necontrolată, iar energia care ne poate inunda brusc, la un moment dat, să aibă spaţiu interior suficient de mare în care să se poată mişca. Putem obţine aceasta fie lărgind spaţiul minţii, avînd o cunoaştere mai vastă şi mai profundă asupra realităţii, fie reducînd volumul de gînduri atunci cînd simţim că o astfel de emoţie este pe cale să se declanşeze, focalizînd mintea pe realitatea imediată. Gîndurile multe care apar în momentul în care se declanşează o emoţie sînt legate întotdeauna de PRESUPUNERILE pe care le facem vizavi de o anumită situaţie. Simultan cu creşterea numărului de gînduri are loc o contracţie a fiinţei sau altfel spus o centrare a atenţiei pe doar cîteva aspecte ale eului. Astfel, inainte de a se declanşa o emoţie foarte intensă se produc aceste două fenomene: pe de o parte creşterea bruscă a numărului de gînduri şi a vitezei lor, iar pe de altă parte contracţia fiinţei, focalizarea minţii doar pe un anumit subiect. Ambele efecte sînt contracarate dacă reuşim să ne orientăm gîndurile pe ceea ce percepem prin simţuri, pe realitatea imediată, pe ceea ce ştim că sîntem ca şi suflet nemuritor şi indestructibil. Dacă am reuşi să rămînem focalizaţi asupra momentului prezent, observînd doar CEEA CE ESTE aşa CUM ESTE, fără să mai facem presupuneri legate de ce ar putea să fie sau să nu mai fie, gîndurile se vor împuţina şi emoţia va putea fi controlată. Dacă ea totuşi se va declanşa, măcar după ce trece vîrful de intensitate maximă, urmăriţi să vă gîndiţi cît mai puţin la ea şi să nu o mai hrăniţi. Se ştie la ora actuală, de exemplu, că o frică este atît de mare pe cît de mare ne este imaginaţia! Cel puţin frica este întotdeauna în proporţie de peste 90% o creaţie a imaginaţiei noastre!

După fiecare emoţie avem tendinţa să vorbim în gînd, uneori chiar cu voce tare, tot felul de lucruri despre ceea ce am trăit. Este necesar să evităm să mai întreţinem astfel de gînduri care vor face să se prelungească efectele emoţiei perturbatoare sau chiar să îi declanşeze un alt maxim de manifestare. Cum mintea nu poate fi oprită să gîndească, o puteţi opri să se mai gîndească la emoţia pertubatoare care v-a cuprins, dîndu-i alt subiect asupra căruia să se concentreze. Ştiu că nu este simplu, dar aceasta este calea cea mai eficientă şi constructivă!

http://www.artadeatrai.ro/controlul-emotiilor