O intrebare: Esti partenerul pe care ti-l doresti?

 

Cumva, Gandhi avea dreptate.

El ne indemna sa fim schimbarea pe care dorim sa o vedem in lume. Astazi constientizez ca aceasta fraza inspirationala se potriveste de minune si in domeniul relatiilor noastre.

Asa ca voi continua cu o intrebare pentru fiecare dintre noi:

Esti partenerul pe care ti-l doresti? Esti fiica pe care ti-ar placea la nebunie sa o ai? Esti prietena pe care ai vrea sa o suni?

Daca raspunsul este Nu, atunci vom face ceea ce nu ne place deloc atunci cand suntem dezechilibrati si posomorati. Ne vom apropia de oglinda. Si in loc sa ne intrebam: De ce tu nu esti cum vreau eu sa fii?, mai bine ne intrebam: De ce nu sunt eu cum vreau sa fii tu?

Normal ca intrebarea are un grad de dificultate destul de mare, dar cumva rezolvarea ei ne va aduce mai mult decat un raspuns. Ne va aseza in fata noastra si poate chiar ne va obliga sa privim aspecte in fata carora am inchide ochii de obicei. Dar continuarea va fi pe masura. Garantez.

Sa ne oprim putin asupra relatiilor de cuplu, asupra acelei liste nesfarsite cu trasaturile omului pe care l-am vrea langa noi. Ia sa vedem…Poate ca vrem sa fie frumos, sa aiba un IQ mai mare decat majoritatea, sa se descurce bine si in trafic, sa fie generos, vesel si amuzant chiar si atunci cand este obosit, sa aiba multi prieteni si sa fie foarte deschis. Daca apoi privim spre noi insine, constientizam ca nu am mai citit o carte de ceva vreme, ca nici macar nu avem carnet de conducere, ca atunci cand suntem obositi, deschidem cutia Pandorei si ca suntem de fapt niste singuratici, nicidecum niste petrecareti. Daca lucrurile stau asa, propun sa mai privim o data problema.

Iar cand afirm acest lucru, ma refer sa analizam aceasta manifestare oarecum egoista de a cere ceea ce noi nu suntem dispusi sa oferim.

As vrea sa fie inteles faptul ca nu subliniez sa nu ne dorim ceea ce este mai bun pentru noi, ci sa nu uitam ca oamenii din viata noastra vin cu un scop pe care poate nu reusim sa-l definim inca de la inceput, dar este clar ca nu vin doar ca sa isi faca prezenta si sa isi continue drumul de dezvoltare personala.

Multitudinea asteptarilor noastre rasfranse asupra celorlalti oare nu reprezinta, de fapt, incapacitatea noastra de a face fata propriilor asteptari? Oare in spatele perfectionismului pe care il afisam nu se ascunde cumva teama noastra de a face greseli?

Ma intreb si va intreb si pe voi: ce simtiti cand va priviti partenerul? Ce va incanta intr-un mod teribil la el? Ce va deranjeaza si ati vrea sa schimbe? Si cautand mai profund, ce aspecte din voi insiva vedeti atunci cand va priviti partenerul?

Faceti exercitiul acesta. S-ar putea sa fiti surpinsi.

Pentru mine, acest articol este o reamintire de a nu-i cere celui de langa mine ceva ce eu nu pot sa ofer.

In cazul vostru cum stau lucrurile?

http://www.aimee.ro/