Oare putem da cartile pe fata?

Iata un citat peste care am dat zilele trecute: ,,Nu vorbi nimanui despre problemele tale. 20% dintre oameni nu te pot ajuta, iar 80% se bucura ca le ai.” Teama de a fi judecati ne transforma incet, dar sigur in proprii dusmani sau in niste insule izolate de ceilalti. In incercarea de a pastra aparentele, ne familiarizam cu minciuni pe care poate chiar noi insine ajungem sa le credem. Intrebarea care urmeaza acestor ganduri ar fi: Cum putem investi in procesul de dezvoltare personala atata timp cat refuzam sa cautam raspunsuri ajutandu-ne de un element primordial, dar care tinde sa ne incetoseze privirile – comunicarea?

Asadar, consider ca ideea de a ascunde intr-o cutie a Pandorei tot ceea ce nu vrem sa fie vazut in exterior este din start eronata.

Mentalul colectiv romanesc ne-a incurajat sa devenim pastratorii unor aparente de tipul: ,,rufele murdare se spala doar in familie”, ,,fie ce-o fi, noi facem fata” astfel incat ograda vecinului sa nu simta nici cea mai mica urma de ingrijorare din partea noastra.

La un moment dat, exteriorul va reflecta interiorul, iar ingroparea unor sentimente sau emotii nu va determina decat ca procesul eliberarii sa fie mai dificil. Interesant este ca solutia unei probleme care pare sa nu aiba scapare se poate regasi si in exterior.

Daca simtim ca resursele interioare nu ne mai sunt de folos in a gasi un raspuns, de ce nu ne-am folosi de toate resursele disponibile?

Iata cazul unui barbat care a facut acest lucru in mod involuntar. In cartea ,,Lasa grijile, incepe sa traiesti”, Dale Carnegie prezinta povestea unui om care simtea ca nu mai are niciun motiv pentru care sa traiasca si isi dorea sa se sinucida. Inainte de a face acest lucru, a sunat un prieten pentru a-I spune ca el nu mai este folositor nimanui. Acesta l-a intrebat care a fost ultimul lucru pe care l-a vazut, iar raspunsul barbatului a fost urmatorul: ,,Vecinul de la parter are presul din fata usii murdar.” Sfatul prietenului sau a fost sa se duca sa mature presul. Acesta a pornit fara sa stea pe ganduri, iar dupa ce actiunea a fost incheiata si-a sunat prietenul pentru a-I multumi. Un lucru atat de minor i-a adus aminte ca poate fi folositor celorlalti, iar ideea sinuciderii a fost anulata.

Cat despre fraza ,,80% se bucura ca le ai”, consider ca majoritatea oamenilor este atat de preocupata de propriile probleme incat nu se mai gandeste si la ale altora sau daca face acest lucru, nu o face cu intensitatea cu care credem noi. Poate ca lucrul care ar trebui sa ne puna pe ganduri este tocmai faptul ca deseori cautam atat de mult aprecierea celorlalti incat ne este teama sa ne aratam slabiciunile.

V-ati gandit vreodata ca vulnerabilitatea nu este chiar o povara?

Ca expunandu-ne problemele, Universul se va deschide pentru a ne fi de folos? Ca putem gasi solutii in locurile neexplorate pana acum? Ca avem voie sa cerem ajutor atata timp cat nu lasam in totalitate solutia pe umerii celorlalti? In momentul in care devenim constienti de propria persoana, reusim sa intelegem pana unde ajung limitele noastre si cat din noi insine putem oferi celorlalti in ceea ce priveste rezolvarea problemelor noastre.

Uneori, este o granita destul de firava intre a vorbi deschis despre grijile noastre si a ne transforma treptat intr-o victima care se agata de orice posibil salvator din exterior. Dar acest lucru poate fi controlat si nu ar trebui sa ne blocheze comunicarea cu cei din jur.

La urma urmei, cum putem gasi solutii daca nu vorbim despre ceea ce ni se intampla? Daca ne deranjeaza comportamentul unui prieten, daca ne simtim neglijati, daca ni se pare ca relatiile noastre nu au tocmai intorsatura dorita, cum am putea rezolva daca nu prin a incepe sa comunicam asertiv cu cei din jurul nostru? Faptul ca nu gasim nicio rezolvare pe cont propriu ne limiteaza si deseori chiar ne izoleaza. Cantarim atat de mult reactiile celorlalti incat uitam un lucru simplu: ca niciodata nimeni nu va sti prin ce trecem noi din simplul motiv ca acea experienta ne apartine in totalitate asa cum nici noi nu cunoastem adevarul celuilalt. Iar acest lucru ar trebui sa ne determine sa nu ne mai temem ca vom fi judecati pentru ca in cele din urma, singurul lucru pe care ceilalti il pot face este sa faca presupuneri despre viata noastra .

Avem o problema? Va invit sa luam loc si o luam de mana. Sa-i dam voie sa se exprime asa cum un copil ar face-o: liber. Sa nu o certam si sa nu o punem la colt. Sa-i dam voie sa vorbeasca despre ea si apoi sa o trimitem la joaca alaturi de ceilalti. Poate ca acolo cineva ii va pasa mingea care va inscrie punctul castigator. Iar cand se va intoarce acasa, ne va ajuta sa constientizam care ar trebui sa fie comportamentul nostru fata de ea.

www.aimee.ro

Despre comunicare si tacere

In ultima perioada, capata in ochii mei o amploare tot mai mare un fenomen pe care il observ despre comunicare si pe care doresc sa il impartasesc in cele ce urmeaza.

Deseori, ne raportam la ceilalti de parca ei ar trebui sa stie in totalitate ceea ce noi simtim si sa se poarte ca atare. Desi nu ne aratam durerea, ii privim surprinsi cand realizam ca nu se gandesc sa ne ofere mangaierea lor (repet, pe care nu am cerut-o). Desi sufletul nostru este zdrobit de experientele vietii, facem pe descurcaretii atunci cand ne intalnim cu prietenii nostri afirmand cu un zambet fals si obosit: ,,O scot eu singur(a) la capat”. Desi am dori sa-i impartasim cuiva o mare dorinta sau realizare, facem un pas in spate consolandu-ne, in propriul egoism, ca ceilalti nu ne vor intelege sau ne vor invidia.

Mai are rost sa ne intrebam atunci de ce in ciuda unei false rezistente in timp, relatiile noastre sunt atat de plapande, pregatite sa se ofileasca inainte ca vremea lor sa fi sosit?

Exemplele personale despre comunicare sunt nenumarate. Intr-un moment de epuizare si acumulare de lucruri nespuse, am incheiat relatia cu o persoana draga mie. Fara a-i da vreo explicate, dar avand in fundal o serie de reprosuri, am spus doar,,Nu mai pot!” si am plecat brusc. Aceasta decizie m-a macinat o buna perioada de timp deoarece pe masura ce timpul trecea si durerea se risipea, reuseam sa constientizez ca trebuia doar sa ma exprim, trebuia doar sa dau glas cuvintelor care imi sufocau tot mai mult fiinta, doar sa merg mai departe, nu sa fug…

Tacerea vorbeste atat de mult despre comunicare incat cel mai firesc si neplacut pas este adesea izbucnirea.

Ma intreb ce se ascunde cu adevarat in spatele lucrurilor nespuse. De ce traim sub aparenta ca vom trece inca o data cu vederea un comportament care ne deranjeaza sperand ca de aceasta data poate va fi ultima data? De ce amanam decizia in care ii spunem cuiva ceea ce credem cu adevarat, chiar daca nu este o sfidare sau nici macar o jignire la adresa lui?

Poate ca atunci cand discutam despre comunicare si despre aceste aspecte ascunse, uitam sa ne trasam granitele personale. Sau poate ca din dorinta de nu rani sau de a face pe plac, alegem sa inabusim propriile convingeri si dorinte, pentru ca in cele din urma tot in fata noastra sa fie nevoie sa dam explicatii.

Poate daca am spune acele cuvinte la timp, acel ,,Iata cum stau lucrurile din punctul meu de vedere”, acel ,,Iarta-ma” la momentul potrivit, acel ,,Am nevoie de putin timp” cand paharul rabdarii pare sa dea pe dinafara, acel ,,Te iubesc” ca o floare care se deschide, nu ca un raspuns, cred ca am reusi sa discutam altfel despre comunicare. In esenta lor, lucrurile sunt atat de simple si firesti, insa ne lasam cu usurinta inselati de aparenta greutatilor, orgoliilor sau ranilor, dand nastere unor asteptari marete pe care le proiectam pe umerii celorlalti. Si daca nu ne-am mai purta de fiecare data de parca ceilalti sunt raspunzatori pentru emotiile noastre, poate ca din nou ne-am apropia de esenta noastra pe care nu am mai neglija-o de aceasta data…

Si poate ca acest intreg proces de dezvoltare personala ne intoarce tot catre noi insine, catre exprimarea in fata propriei fiinte deoarece, in momentul in care adevarul nostru ar fi unul concret, cu siguranta l-am putea impartasi celorlalti, fara a ne simti dezamagiti de raspunsurile lor in momentele in care acestea nu ar rezona cu noi insine.

Voi ce parere aveti?

www.aimee.ro

Byron Katie – ,,Cele o mie de nume ale bucuriei” sau crearea frumusetii

Regasindu-ne in momente ale acceptarii, conceptele cu o anumita greutate precum singuratea sau moartea isi pierd din intensitate, conferindu-ne o usurinta in fata experientelor vietii.

Exista un timp in care pe masura ce privim in mod autentic spre noi insine, ajungem sa privim tot mai clar spre cei din jurul nostru, constientizand inseparabila legatura dintre noi.

Poate ca cea mai profunda traire se dovedeste a fi aceea a imbratisarii propriei solitudini, fara a ne agata de imaginea celorlati si fara a astepta o reactie anume din partea lor. Cand descoperim ca ceilalti nu sunt decat proiectia noastra, avem o cu totul alta raportare atat fata de ei, cat si fata de noi insine.

Atunci cand acest element personal intervine, exista mai putina judecata si mai multa bucurie. Poate ca aceasta este maniera care ne ajuta sa gasim resurse de compasiune fata de cel pe care altadata l-am fi judecat atat de aspru sau sa ne aratam mai vulnerabili si iertatori in fata celui care a savarsit o fapta necrutatoare. Recunoscand ca suntem Meastrul si invatacelul, damnatul si victima, cersetorul si printul, curtezana si calugarita in acelasi timp, intreaga perceptie asupra vietii capata un alt contur, mai luminos si mai cuprinzator.

Poate ca ne este teama sa recunoastem ca suntem singuri pe lume si ca noi cream la fiecare pas evenimentele si persoanele care sa ne fie alaturi si care sa ne condamne in acelasi timp.

Pierduti intr-o dulce inconstienta, uitam ca suntem pictorii care abia asteapta sa-si contureze panza si ca avem o putere mai mare decat ne inchipuim sa schimbam jocul de lumini si umbre al acestei opere. Si continuam deseori sa trecem prin viata, fara a ne intalni cu propria putere.

Totusi, in momentele in care ajungem sa o recunoastem si sa ii dam valoare, ne putem recunoaste rolul de Creator al acestei vieti si putem redirectiona experientele noastre.

Va lasam in continuare cu un extras din cartea ,,Cele o mie de nume ale bucuriei” de Byron Katie si Stephen Mitchell, regasita la Editura Elena Francisc (www.elenafrancisc.ro), extras care exprima intr-un mod firesc si inaltator in acelasi timp sentimentul de acceptare cu care multi dintre noi ne dorim sa interactionam.

“ Ne naştem singuri, murim singuri şi trăim singuri,fiecare pe planeta percepţiei noastre. Niciodată doi oameni nu s-au întâlnit. Chiar şi persoanele pe care le cunoşti cel mai bine şi pe care le iubeşti din toată inima sunt proiecţiile tale. Mai devreme sau mai târziu, tu eşti cel care va fi rămas. Îţi dai seama cât e de minunat? La urma urmei, tu eşti cel cu care mergi la culcare şi cu care te trezeşti, tu eşti cel care îşi comandă mâncarea preferată şi care îşi iubeşte muzica favorită. Ai fost întotdeauna subiectul tău preferat – singurul tău subiect. Totul e despre tine.

Nu e nimic mai bun decât să fiu cu mine, cu mine alături. Voia bună, minunăţia de gânduri! Par atât de reale, în strălucirea lor, ele generează lumea întreagă, măreţia şi jocul ei, viaţa sentimentelor, bucuriile pe care mintea le generează, ca pe propriul nectar. Gândurile apar de nicăieri, se mişcă asemenea norilor, se modifică, se disipează, s-au dus. Cine i-a dat nume cerului? Cum de-a ştiut s-o facă? Stau cu ochii închişi. Trec două ore, apoi îmi dau seama că nici măcar un singur gând nu s-a consumat în acest răstimp. Descopăr că pe obraji îmi curg lacrimi de bucurie. Nu le opresc, chiar dacă bucuria e mai multă decât pot duce. Tot ceea ce este, tot ce a fost vreodată şi ce ar putea fi , totul e invitat să trăiască în forma sa maximă, acum. E-n regulă dacă asta mă va omorî, nu contează; ştiu să-i pun stavilă.

Devin atât de strălucitoare, atât de imponderabilă şi însufleţită, fără pic de frică, atât de îngăduitoare, că bucuria îşi croieşte propria existenţă deplină prin mine. Şi cum totul devine vizibil, văd adevărata sa natură, care este iubire. Pe măsură ce această bucurie îşi face lucrarea prin mine, orice altceva se mistuie. Aş putea săruta pământul, aş putea face dragoste cu murdăria, cu caldarâmul, cu frunzele, cu solul, cu textura realităţii pe care o cuprind cu degetele, care nu pot s-o apuce. Nu e nimic de înţeles, nimic care poate fi controlat. Am observat că venerez nu prin cuvinte, ci cu palmele lipite de obraz. Cum se va încheia această iubire? Cum aş putea să aflu? Şi, în cele din urmă, suspinele se transformă în cea mai blândă şoaptă, într-un suflu, iar apoi în mai puţin de-atât. “

http://www.aimee.ro

Testul adevaratei iubiri. 10 adevaruri care iti arata daca e iubire sau obsesie

Iubirea este cel mai frumos sentiment din lume, te face sa plutesti cativa centimetri deasupra pamantului, iti umple zilele de zambete largi si de implinire. Cu toate acestea, nu vorbim mereu despre iubirea adevarata. Inainte de a vedea care sunt cele 10 semne ale iubirii, haideti sa distingem intai intre iubire si obsesie...

Obsesia

Sa fii pasionat de cineva vine dintr-un loc cu totul si cu totul diferit decat a fi indragostit, a iubi in mod real acea persoana... A fi obsedat de cineva vine de acolo unde se regasesc toate celelalte adictii. Toate sunt provocate de un ego ranit. Ego-ul ranit este gol pe dinauntru, el are multe nevoi si vrea sa fie umplut de catre altcineva prin sex, atentie, aprobare.

Cand traiesti un sentiment obsesiv, experimentezi un fel de euforie asemanatoare consumului de droguri. Exista o dorinta sexuala ardenta si nerabdarea de a fi cu persoana respectiva. Iar daca adevarata indragostire nu intra in peisaj, aceasta pasiune este de scurta durata.

Ai un ego ranit atunci cand simti neajutorare si goliciune, atunci cand te respingi si te abandonezi – si cauti pe altcineva sa aiba grija de tine. Propria-ti auto-respingere, faptul ca te-ai auto-abandonat creeaza nevoia interna si goliciunea care duce catre nevoia disperata, catre obsesia de a fi cu persoana respectiva.

Dar... iubesti cu adevarat, daca poti bifa aceste 10 trairi comune printre indragostiti, pe care psihologul Margaret Paul, autoare de best-selleruri si experta in domeniul relatiilor de cuplu, le-a identificat, in urma studiilor sale:

1. Te porti ca un adult iubitor si nu in conformitate cu un ego-ranit.

Sentimentul de a fi indragostit, de a iubi, vine dintr-un loc foarte sigur, dintr-un interior in care esti in foarte mare conexiune cu tine insati, cand vrei sa detii responsabilitatea asupra propriilor sentimente si nu sa te abandonezi. „Nu poti iubi cu adevarat atunci cand nu te accepti pe tine insuti”. A nu te iubi pe tine insuti duce catre ravna, catre sentimentul de nevoie, mai mult decat acela de siguranta. Mai apoi ajungi la obsesie. Daca sentimentul tau de securitate depinde de cealalta persoana, atunci inseamna ca esti in nevoie si nu indragostit/a.

2. Vezi, valorizezi si esti in contact deplin cu esenta celeilalte persoane.

A fi indragostit inseamna a valoriza in mod deplin si a fi in contact cu ceea ce este cu adevarat cealalta persoana – nu doar felul cum arata sau ce face pentru tine. Ca sa poti sa intri in contact cu adevarata esenta a celuilalt, trebuie sa fii capabil/a sa vezi, sa valorifici adevarata ta esenta... Ca sa ajungi la acest nivel, trebuie sa cauti bine in interiorul tau pentru a invata sa valorifici adevaratul tau sine.

3. Atractia fizica fata de acea persoana este mai mult decat la nivelul pielii.

Chimia atractiei sexuale este ceva foarte misterios... Daca poate sa porneasca de la felul cum arata o persoana sau datorita unor sentimente de dorinta fata de persoana respectiva, in timp se dezvolta catre valorizare deplina a felului cum acea persoana este si dorinta de a experimenta dragostea cu acea persoana si din punct de vedere fizic. Iubesti sa i te afli in preajma. Energia sa iti face foarte bine, si de asemenea, atingerea sa. A face dragoste cu iubitul tau nu este doar o experienta fizica satisfacatoare. Este de asemenea pe deplin satisfacatoare si ca experienta emotionala si spirituala.

4. Esti fericita sa oferi iubitului tau.

Ai facut loc in sufletul tau pentru ca iubitul tau sa conteze pentru tine, astfel incat fericirea sa e importanta pentru tine. Mai degraba decat sa te simti ofensata atunci cand partenerul tau are nevoie de ceva, te bucuri ca poti sa ii oferi suport in nenumarate feluri. Primesti fericire prin intermediul fericirii sale. Gesturile trebuie sa fie reciproce... Esti empatica si plina de compasiune fata de persoana respectiva, fara a te pierde insa pe tine insasti. Iti doresti in acelasi timp atat cel mai autenti bine pentru tine, cat si pentru partenerul tau. Iti doresti tot ce este mai bun pentru amandoi.

5. Impreuna cu atractia fizica, conexiunea si usurinta de a comunica, exista de asemenea o conexiune si fluiditate emotionala.

Iti place sa iti petereci timp alaturi de iubitul tau – doar sa fiti impreuna, sa vorbiti sa va oferiti unul altuia. Intre voi conversatiile se desfasoara fluid si de asemenea va simtiti foarte confortabil si fiind tacuti unul langa celalalt. Intre voi circula o energie placuta, calda, chiar si atunci cand faceti lucruri diferite in aceeasi camera. Va puteti simti chiar conectati unul la celalalt si de la distanta.

6. Treceti peste conflicte intr-un mod iubitor.

Mai mult decat sa vedeti conflictul ca pe ceva ce trebuie evitat, vedeti conflictul ca pe o oportunitate de a invata si de a creste impreuna. Mai mult decat a va fi teama ca va veti pierde unul pe celalalt din cauza unui conflict sau mai mult decat sentimentul de a avea dreptate si de a castiga – va simtiti deschisi si curiosi pentru a invata despre modul cum iubitul dumneavoastra vede lucrurile. Sunteti dispusi sa treceti peste perioadele dificile. Nu vreti sa renuntati la relatie.

7.Radeti si va distrati unul cu celalalt.

Va place sa va jucati impreuna. Buna-dispozitie se afla intre voi. Apreciati simtul umorului pe care il are celalt si va simtiti pe aceeasi lungime de unda in aceasta privinta.

8. Nu iti este teama sa dezvalui cea mai adanca latura a ta, iubitului tau.

Nu calci pe coji de oua pentru a evita judecatile partenerului tau. Stii ca poti gresi, fara sa pierzi atentia si iubirea partenerului tau. Te simti in siguranta sa iti impartasesti cele mai adanci temeri, chiar si atunci cand este vorba chiar despre el si de asemenea simti compasiune si empatie pentru fricile si durerile sale, chiar atunci cand acestea au legatura cu tine. Accepti provocarile pe care le face partenerul tau. Sa av deschideti unul in fata celuilalt, creeaza un nivel profund de intimitate emotionala si fizica.

9. Nu te astepti sa fii pe norisori roz tot timpul.

Stii ca iti iubesti partenrul, chiar daca nu te simti „indragostita”. De fapt, nu te astepta sa te simti indargostita tot timpul. In relatiile bazate pe acest tip de iubire, esti aproape si apoi te indepartezi, esti aproape si apoi te indepartezi. Accepti ca acesta este ritmul natural al unei legaturi de iubire si nu te indoiesti in privinta iubirii in perioadele mai distante.

10. Nu te gandesti intr-una ca poate totusi exista 'cineva mai bun'.

Pentru ca te afli intr-o conexiune sufleteasca foarte adanca,nu simti nevoia sa te intrebi, Stii, ca desi pot fi foarte multi oameni minunati, aceasta este persoana impreuna cu care vrei sa fii. Aceasta este persoana alaturi de care vrei sa fii in calatoria iubirii fata de tine si fata de el la niveluri din ce in ce mai profunde...

www.garbo.ro

De ce nu reusim sa scapam de anxietate si stres?

 

Desi cunoastem o serie de informatii, tehnici si practici, in anumite momente in care suntem pusi in fata faptului implinit (o boala, un disconfort psihic, etc), parem ca am uitat intreaga teorie pe care credeam ca am interiorizat-o in lectiile primite in drumul nostru de dezvoltare personala.

In momentul in care stramosii nostri traiau in jungla, cei care auzeau pasii unor tigrii infometati aveau un exces de adrenalina care se conecta cu muschii lor, iar ei foloseau aceasta energie pentru a fugi cat de repede puteau pentru a putea trai sa-si spuna povestea si pentru a avea copii in timp ce stramosii care nu fugeau erau mancati. Prin acest proces al evolutiei, creierele noastre au devenit interconectate, primind comanda de a ne mobiliza corpurile sa se lupte cu un potential atacator si sa fuga. Chiar si in ziua de astazi, frica si durerea sunt mecanisme puternice de invatare care ne opresc atunci cand vrem sa atingem un calorifer fierbinte, sa alergam in trafic, sa inotam in apele infectate si lista poate continua.

Regasiti mai jos 6 motive pentru care emotiile negative reapar in viata noastra, desi noi credeam ca le-am tratat:

1. Creierele noastre sunt legate pentru a supravietui, nu pentru a fi fericiti.

Tocmai de aceea, ele ne aduc in prim plan emotiile negative, greselile trecutului si grijile legate de viitor. Intepenim intr-un ciclu repetitiv de auto-critica, grija si teama care interfereaza cu capacitatea noastra de a fi intr-o experienta si de a ne adapta la ceea ce se intampla in prezent.

2. Nu este de ajuns sa pretindem ca emotiile negative nu exista.

Datorita conexiunii dintre creierele noastre mai sus amintite, emotiile negative vor avea o prioritate destul de mare si vor reveni in experienta constienta. De fapt, cercetari realizate de Daniel Weagner si colegii sai arata ca reprimarea gandurilor negate are ca rezultat reaparitia gandurilor, cat si a starii negative.

3. Sistemele noastre psihologice pot reactiona la imaginile mentale si la evenimente de parca ele se intampla in lumea reala.

Ganditi-va ca mirositi si apoi gustati dintr-o lamaie. Veti simti imediat cum gustul salivei se schimba in gura voastra. Acum ganditi-va ca puneti mana pe un calorifer fierbinte. Simtiti cum inima voastra bate mai tare? Astfel, atunci cand gandurile marcate de anxietate si stres pun stapanire asupra noastra, cu siguranta ne afecteaza si corpurile. Faptul ca experimentam in repetate randuri starile de stres si de anxietate ne poate afecta sanatatea pe termen lung.

4. Gandurile negative se hranesc unele cu celelalte.

De exemplu, puteti incepe prin a va ingrijora ca nu aveti suficienti bani. Si apoi va puteti gandi: ,,Ce fac daca imi pierd slujba?” si continuam cu toti oamenii care nu vor sa ne ajute si cu toate greselile din trecut pe care le-am facut atunci cand am intrat in aceasta situatie financiara. Inainte sa o stim, ne duelam cu noi insine pornind de la un aparent nesemnificativ gand.

5. Emotiile negative, cum ar fi teama si rusinea, ne pot ajuta sa supravietuim ca mici copii, atunci cand nu ne putem parasi familiile si cand avem putine optiuni de a schimba o situatie negativa.

Atunci cand devenim adulti, avem tendinta de a urma acelasi scenariu, uitand sa invatam ca regulile s-au schimbat si ca avem mai multe optiuni acum. De exemplu, daca eram aspru pedepsiti atunci cand eram mici pentru ca le raspundeam parintilor nostri atunci cand ne certau, putem avea o frica de a confrunta verbal pe cineva sau putem simti ca nu avem dreptul de a parasi relatiile in care nu suntem tratati cu respect.

6. Lucrurile pe care le facem sau incercarea de a coopera cu emotiile negative pot fi mult mai contraproductive decat emotiile in sine.

Oamenii au tendinta de a recurge la alcool, marijuana sau medicamente pentru a scapa de anxietate. Aceste substante au efecte negative asupra starii si motivatiei noastre, cat si proprietatea de a provoca dependenta. De asemenea, ascunderea emotiilor negative in spatele mancarii poate duce la probleme legate de greutate si la pierderea treptata a stimei de sine. A ne infuria si a-i blama pe ceilalti pentru emotiile pe care noi le resimtim ne pot ruina relatiile, la fel cum a face cumparaturi in exces pe baza stresului ne pot aduce o serie de datorii.

Ca fiinte umane care experimenteaza frica si stresul, ne confruntam cu o dilema. Nu putem forta emotiile negative sa ne paraseasca creierul, iar acoperirea lor ne va aduce probleme si mai grave. Pe de alta parte, daca le acordam o atentie prea mare, cream o spirala in care ne putem pierde. Ce putem face cu aceste parti deloc confortabile ale mintii noastre?

Raspunsul este surprinzator de simplu in teorie. Este ideal sa facem pace cu noi, iar pe masura ce facem asta, le luam puterea gandurilor care ne acapareaza. Le putem permite gandurilor si sentimentelor negative sa fie acolo sau ne putem concentra pe scopurile, valorile si activitatile care ne ofera o stare de bine.

http://www.damaideparte.ro/

 

 

 

8 provocari pentru o mai buna autocunoastere

 

Procesul de autocunoastere regasit in continua dezvoltare personala a fiecaruia poate veni adesea ca un strigat al exteriorului pe care, interiorizandu-l, il transformam usor in samanata care incepe sa incolteasca.

Desi de cele mai multe ori viata ne ia prin surprindere, alteori ne putem “pune la incercare” printr-o serie de provocari in fata carora este interesant sa ne autoanalizam comportamentul, cat si reactiile corpului.

Va oferim cateva idei in cele ce urmeaza:

1. Incearca ceva nou in fiecare zi.

Asta da provocare. Monotonia isi spune cuvantul in viata noastra mai mult decat am vrea noi sa il auzim. Varietatea este intr-adevara condimentul de care viata noastra are nevoie in fiecare zi. Putem vedea ceva de un milion de ori, insa o singura data il putem face pentru prima oara. Tocmai de aceea, primele experiente lasa adesea urme destul de evidente atat in sufletul nostru, cat si in procesul de autocunoastere. Fa un efort si incearca ceva nou timp de 30 de zile. Poate fi o intreaga activitate sau doar o mica experienta, cum ar fi vorbitul cu cineva strain. Pe masura ce ne deschidem catre tot mai multe experiente de aceste gen, viata ne va aduce o serie de oportunitati de care sa ne bucuram.

2. Invata pe cineva ceva.

Cu totii avem anumite trasaturi naturale care pentru ceilalti au un impact puternic. Ceea ce pentru noi este atat de usor, pentru ceilalti poate fi o adevarata provocare. Avem tendinta de a desconsidera aceste daruri, observand cu greutate ceea ce avem de oferit. Fericirea interioara vine in momentul in care folosim aceste daruri in viata de zi cu zi, nu in conditii speciale. Asadar, ar trebui sa ne intrebam: pentru ce ne multumesc oamenii? Acesta este darul pe care il facem inconstient. Tot ceea ce ne ramane de facut este sa le aratam si celorlalti domeniul pe care noi il stapanim fie ca acesta consta in a picta, fie ca se refera pur si simplu la a-l asculta pe celalat.

3. Sa ne dedicam o ora pe zi unei pasiuni.

Cand ne referim la autocunoastere, avem in vedere si acel potential care se regaseste in interiorul nostru si caruia trebuie pur si simplu sa-i gasim contextul in care sa se manifeste. Cu siguranta multi dintre noi visam la ceva, de la cantatul la un instrument muzical la scris sau petrecut timp cu cei dragi. Desi ne tot plangem ca avem o viata destul de aglomerata, consider ca putem gasi un minim de minute sau ore in fiecare zi in care sa ne dedicam in totalitate pasiunilor noastre.

4. Sa incercam sa gasim lectia atunci cand apare o problema.

Poate ca uneori este nevoie sa ne reamintim ca orice lucru care ni se intampla este o lectie de viata de la persoanele pe care le cunoastem pana la micile intamplari zilnice. Cel mai important este sa reusim sa invatam o lectie exact in momentul in care lucrurile nu prea curg asa cum ne-am dori noi cu adevarat. Daca viata nu pare sa mearga exact in directia in care pe care ne-o dorim, inseamna ca exista altceva pentru care trebuie sa ne pregatim, iar lectiile pe care le le invatam sunt primul pas catre acest lucru. Provocarea pe care v-o propunem este ca timp de 30 de zile sa scriem despre lectiile pe care le primim si despre invataturile pe care le tragem.

5. Renuntarea la ceva nefolositor o data pe luna.

Suntem atat de obisnuiti cu lucrurile din viata noastra incat nu ne mai deranjeaza prezenta lor. Insa, undeva intr-un alt cadru exista cineva care se poate bucura cu siguranta de hainele care stau inghesuite in sifonierul nostru, de cartile pe care nu le mai citim sau de jucariile pe care de multa vreme s-a asezat praful. Dar asa cum actionam astfel fata de lumea materiala, la fel de bine putem actiona si in ceea ce priveste bagajul emotional pe care l-am tot strans. Poate ca de multa vreme simtim nevoia sa-i spunem cuiva cat de mult il iubim sau poate ca ne dorim sincer sa ne cerem iertare unei persoane in fata careia am gresit. Cred ca stiti destul de bine care este provocarea de aceasta data…

6. Incercarea de a nu minti o saptamana intreaga.

De cate ori nu ne-am surprins spunand o minciuna deloc vinovata doar pentru a nu rani pe cineva? De cate ori nu i-am spus prietenei noastre ca parul ii sta atat de bine dupa ce s-a tuns cand gandeam de fapt altceva? Sau de cate ori nu am avut curajul sa-i spunem partenerului nostru ca nu ne plac cadourile pe care el ni le face? Provocarea este simpla…in teorie: sa nu mintim o saptamana. Ce credeti, reusiti?

7. Citirea unui capitol dintr-o carte in fiecare zi.

Revenim la problema timpului care pare sa ne puna o serie de dificultati in procesul de autocunoastere. O carte poate fi cea mai buna metoda de a petrece timp cu noi insine. Petrecem mult timp nefacand ceva concret, iar apoi ne plangem ca timpul este prea inselator, insa, daca am fi mai organizati, am reusi sa ne indeplinim cu mai multa usurinta planurile.

8. Iesirea din zona de confort.

Se intampla ca uneori, atunci cand vorbim despre acest subiect, sa devenim reticenti din start deoarece stim ca nu este deloc usor sa facem asta. Dar o la fel de bine stim ca nu este nici greu. Poate ca nu ar trebui sa intram direct in scenariile extreme care ne-ar indeparta din zona de confort, ci ar trebui sa pornim de la exemple mici, dar care ne ofera incredere pentru a merge mai departe. De exemplu, putem merge pe jos in loc sa luam tramvaiul, putem comunica daca de obicei suntem singuri. Un mic pas reusit poate fi mai hotarat decat un pas mare esuat.

http://www.damaideparte.ro

 

Personalitate Plus: Cele 4 temperamente in Dragoste!

 

Teoria celor 4 temperamente, dezvoltata de Hippocrate in perioada greaca clasica, ramane unul dintre reperele cele mai cunoscute din psihologia populara. Desi considerata o abordare psudostiintifica, ea a fost readusa la lumina, modernizata si dezvoltata in chip convingator de autorii americani Florence Littauer si Fred Littauer, sub numele de Sistemul Personalitate Plus.

In cadrul sistemului Personalitate Plus, profilul de personalitate al fiecarei persoane in parte este corelat cu o anumita combinatie a celor 4 temperamente hipocratice clasice. Acest profil temperamental unic pentru fiecare dintre noi ne arata cum relationam cu ceilalti in toate situatiile vietii de zi cu zi, inclusiv in dragoste.

Raspunde la cele 11 intrebari ale urmatorului test de personalitate pentru a afla ce temperament dominant ai (sangvinic, coleric, melancolic sau flegmatic) si descopera mai jos cum se manifesta in iubire fiecare dintre cele 4 tipuri de temperament.

In momentul in care te vei recunoaste pe tine si il vei recunoaste si pe celalalt intr-unul dintre cele 4 temperamente de baza, vei avea o imagine mai complexa a interactiunilor dintre voi, precum si a nevoilor si asteptarilor cu care fiecare dintre voi a venit in relatie. Asfel vei putea realiza cu o mai mare acuratete care este nivelul vostru de compatibilitate in dragoste, precum si in ce maniera puteti actiona cel mai bine spre a mentine pacea si a preveni <razboaiele> in iubire.

Temperamentul sangvinic in dragoste

In viata si in iubire, temperamentul sangvinic este cel care stie sa se distreze cel mai mult si sa profite la maxim de fiecare clipa. Generoasa si sincera, persoana cu predominanta sangvinica se indragosteste in primul rand de ideea de iubire sub aspectul ei jucaus si plin de amuzament.

Daca te caracterizeaza acest tip de temperament, atunci te stimuleaza cu siguranta noutatea si entuziasmul, sa vorbesti si sa fii ascultata, precum si sa te poti manifesta in mod direct si deschis in dragoste - inclusiv la nivel senzorial. Iti plac surprizele, gesturile tandre si orice forma de a relationa cu umor, folosindu-te chiar de autoironie intr-un mod sincer si cu adevarat cuceritor.

In schimb, ai tendinta de a trece cu inocenta peste detalii si de a trata cu superficialitate anumite lucruri, mai ales cele care tin de latura practica a vietii. In plus, nu esti o mare fana a planificarii, iar daca totusi iti propui sa actionezi conform cu un plan prestabilit, de cele mai multe ori te razgandesti pe ultima suta de metri, in cautarea unei variante de actiune mai aventuroase sau mai amuzante.

De aceea, compatibilitatea cea mai mare in dragoste o ai tot alaturi de o persoana cu temperament sangvinic, care stie sa aprecieze valoarea spontaneitatii si a entuziasmului in viata. Dar si alaturi de o personalitate flegmatica, a carei natura generoasa, linistita si cooperanta se potriveste bine cu a ta.

Temperamentul coleric in dragoste

Temperamentul coleric este cel care are tendinta de a prelua mereu controlul, atat in iubire, cat si in celelalte tipuri de relatii. Daca te caracterizeaza acest tip de personalitate, atunci urmarirea cu tenacitate a scopurilor tale si implicarea eficienta in tot ceea ce faci sunt doua dintre cele mai importante trasaturi ale tale. De aceea, in dragoste ca si in celelalte domenii vei actiona in mod rational si eficient, stabilind anumite standarde si incercand sa te asiguri din start ca persoana de langa tine iti ofera tot ceea ce ai nevoie.

Manifestarea afectiunii este strans legata in cazul tau de folosirea simtului tau practic si analitic in folosul celuilalt. Iti place sa fii ascultata si gasesti solutii rapide si eficiente la problemele celuilalt, chiar daca abordarea ta este mai degraba centrata pe latura rationala decat pe cea emotionala. In plus, ai capacitatea de a simti adesea nevoile celuilalt chiar inainte ca acesta sa ti le dezvaluie. De aceea, iti cuceresti partenerul oferindu-i tot ceea ce are nevoie, insa trebuie sa ai grija la tendinta de a controla sau domina in dragoste.

Datorita firii tale puternice si independente, vei avea cea mai mare compatibilitate in dragoste alaturi de alte temperamente colerice, cu care te identifici si alaturi de care poti construi lucruri solide in relatia de cuplu. In acelasi timp, vei fi compatibila in iubire si cu personalitatile flegmatice, al caror stil nepretentios si bazat pe cooperare te ajuta sa-ti afirmi independenta si dorinta de a fi un ghid de nadejde pentru ceilalti.

Temperamentul melancolic in dragoste

Temperamentul melancolic este usor de recunoscut prin dorinta de perfectiune pe care o manifesta in tot ceea ce face, inclusiv in iubire. Daca te caracterizeaza acest temperament profund si sensibil, ai tendinta de a trata cu seriozitate orice lucru din viata ta, mai ales relatiile de dragoste. Desi intri mai greu in orice fel de relatie, datorita firii tale preponderent interiorizate, odata ajunsa acolo te manifesti cu daruire si devotament, fiind extrem de atenta la nevoile – atat emotionale, cat si practice – ale persoanei de langa tine.

Ai talentul de a te ocupa cu succes de tot ceea ce tine de detalii, iti place sa planifici lucrurile si nu te multumesti decat cu ceea ce este mai bun in viata. Nu ai un cerc mare de prieteni, insa cei pe care ii ai sunt alesi pe spranceana si constituie, alaturi de familie, unul din punctele tale de sprijin in viata. Te daruiesti trup si suflet atat in munca, cat si in relatii, desi la fel de importanta pentru tine este asigurarea unui spatiu personal si a unui timp numai pentru tine.

In schimb, ai nevoie de la fel de multa daruire si intelegere din partea celorlalti, mai ales a partenerului de viata. Aspiratia ta continua catre perfectiune te poate face destul de critica, mai ales fata de tine insati. De aceea, personalitatile de tip melancolic si cele de tip flegmatic, care iti respecta nevoia de implicare emotionala profunda, sunt cele mai compatibile cu tine in dragoste. Vei fi atrasa insa si de personalitatile de tip sangvinic care, desi opuse tie din multe puncte de vedere, te ajuta sa apreciezi latura frumoasa si ludica a vietii.

Temperamentul flegmatic in dragoste

Dintre toate cele 4 temperamente hipocratice, temperamentul flegmatic este poate cel mai usor de abordat in dragoste, datorita firii sale prietenoase, modeste si orientate catre asigurarea armoniei in relatii. Daca te caracterizeaza acest temperament linistit si iubitor, atunci pentru tine viata de familie si securitatea emotionala in relatie sunt de prima importanta. Te manifesti cu discretie si cu un tip de umor care adesea cuprinde in el multa intelepciune. Stii sa raspunzi cu calm si intelegere la toate dorintele celorlalti, avand o inclinatia innascuta catre arta compromisului si a diplomatiei.

Esti romantica si dedicata in iubire, reusind sa te intelegi bine chiar si cu personalitatile mai dificile. Aspiri la securitate si confort in relatia de dragoste si, atunci cand le gasesti, cu greu te mai desprinzi de celalalt, chiar si atunci cand lucrurile nu mai evolueaza in directia cea mai buna pentru tine.

In schimb, ai nevoie de liniste si de suficient timp pentru a finaliza lucrurile in ritmul tau. In plus, nu iti place deloc sa intri in conflicte sau sa fii impinsa pe la spate. Apreciezi in special lucrul de una singura si rareori vei prefera lumina reflectoarelor in fata mediului tau familiar si sigur. De aceea, esti compatibila cu toate cele 4 tipuri de temperament, dar mai ales cu temperamentele flegmatice sau melancolice, care iti inteleg si respecta nevoia de liniste si intimitate.

Andreea Peticaru

Top of FormBottom of Formwwwww.garbo.ro/

 

 

Anthony de Mello – Definitii, schimbare, detasare

Istoricul nostru se afla in vizita si isi dorea o discutie argumentativa: “Dar nu-i asa ca eforturile noastre au schimbat cursul istoriei?”
“Asa este”, a raspuns Invatatul.
“Si toata stradaniile noastre nu au schimbat fata pamantului?”
“Au schimbat-o”, a raspuns Invatatorul.
“Si atunci de ce inveti oamenii ca toate eforturile au consecinte minore?”
“Pentru ca si atunci cand vantul nu mai bate, frunzele tot cad”.
Morala: Cum totul in jurul meu se schimba, moare, schimbarea stapaneste totul, creeaza, dizolva, recreeaza. Pentru ca si in aburul mortii, viata persista, si in cel mai mare neadevar exista adevar, in intunericul cel mai adanc exista lumina. “- Mahatma Gandhi

Definitii
Inteleptul era fascinat de inventii moderne. Nu-si putea opri uimirea cand a vazut un calculator de buzunar.
Apoi si-a spus parerea: “Multi oameni par sa aiba deja aceste calculatoare de buzunar, dar nimic din buzunarele lor nu merita a fi calculat.” Apoi a fost intrebat ce isi invata el discipolii.
“Ii invat sa-si reordoneze prioritatile. Mai intai sa aiba bani si apoi sa-i calculeze. Mai intai sa ai experienta si apoi sa o definesti.”
Morala: “Societatea noastra si-a perfectat mijloacele, dar mai putin scopurile”. Einstein

Demonstratie
“Exista Dumnezeu?” intreaba Inteleptul intr-o zi. “Da”, raspund discipolii in cor. “Gresit”, spune Inteleptul.
“Nu”, raspund discipolii.“Din nou gresit”. “Atunci care este raspunsul?” intreaba discipolii.
“Nu este niciun raspuns”.
“De ce?” “Pentru ca nu este nicio intrebare.”
Mai tarziu el explica: “Daca nu poti sa spui nimic despre el, pentru ca este mai presus de cuvinte si ganduri, atunci cum poti intreba ceva despre el?”
Morala: O persoana care il cauta disperata pe Dumnezeu este ca un peste care cauta apa.

Destin
Catre o femei care se plangea de destinul ei, Inteleptul ii spune:” Tu esti cea care isi face destinul” .
“Dar sigur ca nu sunt responsabila pentru faptul ca m-am nascut femeie”.
“Sa te nasti femeie nu este destin. Destin inseamna cum accepti faptul ca esti femeie, cum obtii ce este mai bun cu asta”.
Morala: “Ciudata este conditia noastra in lume. Fiecare vine pentru o scurta vizita. Adesea fara a sti de ce. Se pare pentru un scop divin.” Albert Einstein.

Detasare
Era uimitor ca Inteleptul, desi traia in simplitate, nu ii dispretuia pe discipolii sai care aveau averi. “Este rar, dar nu imposibil pentru cineva care este bogat sa fie sfant”.
“Cum?”
“Atunci cand banii au efect asupra inimii asa cum bambusul arunca umbra asupra acelei curti.”
Discipolul se intoarce sa vada cum bambusul arunca umbra fara a misca macar un fir de praf in acea curte.
Morala: Sufletul care este disciplinat se poate misca printre obiecte fara atasament si astfel isi castiga pacea. Bhagavad Gita

http://autoeducare.ro/

Irina Binder-Fluturi

 

„O carte este viața celui care a scris-o. Și-a pus în ea sentimentele, gândurile, munca și iubirea. Cărțile trebuie tratate cu respect, ele reprezentând însuși sufletul autorului.”

„Probabil că Dumnezeu ne trimite în viață persoanele potrivite, în momente potrivite, pentru a ne ajuta să depășim anumite etape, pentru a ne ajuta să evoluăm, pentru a ne ajuta să învățăm ceea ce trebuie, să ne regăsim, să ne iertăm, să iubim…”

„Necazurile – tocmai ele, care te pun la pământ și care te fac să crezi că nu vei reuși niciodată să te mai ridici – te fac să devii puternic. Nu știi niciodată cât de puternic ești, până când a fi puternic, este singura ta șansă să supraviețuiești.”
“Se spune că numai Dumnezeu are dreptul să ne judece. Nu știu de ce am impresia că tocmai El nu ne judecă, ci doar ne înțelege și ne iartă neobosit.”

“Dragostea înseamnă să înţelegi fără explicaţii, să crezi fără dovezi, să auzi fără cuvinte, să vezi cu ochii închişi, să simţi fără atingeri.”

“Un suflet liber este un suflet care iartă, care nu poartă încărcătura suferinţelor şi a dezamăgirilor... A ierta înseamnă libertate!”

“Am învăţat că a aştepta după alţii înseamnă timp pierdut şi amânări inutile. Am învăţat că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viaţă în care nu sunt dorită şi nici să rămân în locuri unde nu mai am niciun rost.”

 

“Nici o poveste nu seamana una cu cealalta, chiar daca toata au in comun iubirea. Din fiecare invatam ceva, altceva, despre noi insine, despre oameni, despre viata sau lipsa ei. Si dupa fiecare poveste, desi nu mereu ne schimbam, mereu ne reinventam. Devenim mai naivi sau mai realisti, mai curajosi sau mai tematori, mai increzatori sau mai sceptici, mai buni sau mai rai, mai calzi sau mai reci, iar intr-un final ne regasim.

Fiecare dintre povestile mele de iubire m-a invatat ceva. Am invatat sa astept, sa pierd, sa iert si chiar si sa urasc. Am invatat sa renunt, sa ma prefac, sa mint, sa ma mint, sa insel, sa ma insel ...

Am invatat ca a astepta dupa altii inseamna timp pierdut si amanari inutile. Am invatat ca nu are rost sa ma zbat sa fac parte dintr-o viata in care nu sunt dorit si nici sa raman in locuri unde nu am nici un rost. Am invatat sa fiu mai rezervat in a ma implica sufleteste si sa fac diferenta intre cei care ma iubesc si cei care doar ma folosesc. Am invatat ca ratiunea nu poate fi mereu in consens cu inima si ca ambele pot fi supuse ratacirilor. Am invatat sa respect si sa accept alegerile celorlalti, chiar daca acestea imi influenteaza viata si imi rastoarna universul. Am invatat ca iubirea nu trebuie pazita.

Am invatat ca nu merita sa plang dupa oameni care nu m-au iubit si care m-au abandonat. Ce acei care m-au insotit o perioada pe drumul meu, apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decat niste umbre, care doar m-au privat de soare ...

Am invatat ca responsabilitatea pentru toate evenimentele care contureaza mai mult sau mai putin viata unui om, este iubirea. Ca fericirea dar si toata nefericirea, durerile si bucuriile, momentele de extaz precum si decaderile, iluziile si praful ce ramane uneori in urma lor, transformarea si statornicia care definesc viata sunt controlate intr-un mod haotic de iubire si de modul in care noi, oamenii, ne abandonam. Pentru ca oamenii nu pot trai fara iubire si nu sunt meniti sa fie singuri. Pentru ca oricat de impliniti ar fi in plan familial, social, profesional, material sau din orice alt aspect care banalizeaza existenta umana, nu pot fi completi fara un suflet alaturi.

Uneori in goana dupa iubire acestia ajung in impasuri si sunt fortati sa faca alegeri care de multe ori ii poarta pe cai si mai pline de disperare. Multi dintre ei, insa, nu realizaeaza importanta si valoarea sufletului pereche, alaturi de care sa imparta pamantul, aerul, orizontul si viata si prefera sa se arunce orbeste in povesti de iubire incerte. Pentru ca iubirea nu este rationala si nu ne putem alege pe cine sa iubim. Pentru ca la capatul tuturor luptelor interioare intre inima si ratiune, inima este cea care ia decizia finala."