Cît de uşor apare bucuria
în sufletul tău? Cît de greu dispare bucuria din sufletul tău? – în cazul în
care mai dispare, totuşi, uneori!
Sănătatea sufletului unui
om este măsurată prin capacitatea lui de a se bucura şi de a menţine apoi cît
mai mult starea de bucurie. Este adevărat că, pe măsură ce sufletul se
maturizează, motivele care îi declanşează starea de bucurie vor diferi, dar
capacitatea de a se bucura trebuie să rămînă intactă indiferent de nivelul de
maturitate pe care l-am atins. Adică, să ajungem uşor în starea de bucurie şi
să ne menţinem în ea cît mai mult!
De obicei copiii se
bucură mai uşor, se bucură din tot felul de motive. După ce în oameni se
trezeşte energia sexuală, aproape pentru toată lumea bucuria ajunge să fie
legată de motive conexe cu sexualitatea. Astfel, se reduce mult gama de motive
care să declanşeze starea de bucurie. După ce ne mai alegem şi cu cîteva traume
sufleteşti şi o grămadă de frustrări, sufletul reacţionează tot mai greu la
motivele care l-ar putea bucura. Începem să avem nevoie de motive tot mai
intense sau extravagante pentru a spune că mai trăim şi noi starea de bucurie.
Starea de bucurie este
strîns legată de capacitatea de creştere continuă a sufletului. În momentul în
care sufletul îşi încetineşte ritmul de creştere, luîndu-se şi el după corpul
pe care îl animă şi începe să stagneze, observăm totodată că şi capacitatea
noastră de a ne bucura se diminuează. Ceea ce ne făcea cîndva să ţopăim şi să
rîdem cu poftă abia dacă ne mai trezeşte un zîmbet după un timp. Nu e bine!
Sufletul chiar dacă animă corpul, el are alte legi şi alte disponibilităţi.
Sufletul poate şi trebuie să crească în continuu. Astfel, pe măsură ce devenim
tot mai înţelepţi, suflete mari, şi motivele care ne bucură ar trebui să fie
tot mai numeroase şi să simţim că sînt din ce în ce mai elevate!
Ne mai putem da seama că
sufletul nostru stagnează din momentul în care bucuriile noastre devin de tipul
”omului ieşit din groapă”! Adică, pierdem ceva şi apoi ne bucurăm că am găsit
acel lucru. Cădem într-o groapă şi apoi ne bucurăm că am reuşit să ieşim din
ea. Din punct de vedere al nivelului de dezvoltare al sufletului vom fi la
acelaşi nivel. Aceste bucurii nu ne ajută să creştem, ci doar să ne restabilim
o stare de sănătate sufletească. Sînt bune şi ele, dar acest gen de bucurii nu
ar trebui să predomine în viaţa noastră. Atunci cînd ajung să predomine, e semn
că sufletul nostru stagnează, iar un suflet care stagnează se îmbolnăveşte
uşor. Devine vulnerabil la tristeţe, plictiseală, deznădejde şi nu e bine
deloc.
Bucuraţi-vă! Rîdeţi cu poftă! Bucuriile
sînt cele mai bune vitamine pentru suflet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu