toamna, dragoste si cuvinte

Mie imi place la nebunie toamna. Nu in toate zilele ei – se mai intampla sa o ocarasc uneori -, dar facand abstractie de cele mai apasatoare dimineti, cu umezeala grea, ploaie marunta si rece, pot afirma ca per ansamblu e anotimpul meu preferat. Ma feresc sa afirm acest lucru cu toata taria in public. Desi, nu o data, printre intrebari formale pe care ni le adresam la diverse ocazii, auzi intrebarea asta, intr-un context anume ori rupta brutal din context.  Tie ce anotimp iti place cel mai mult ?

De obicei tac. Pentru ca pana alaltaieri – cand m-a surprins in mod placut o doamna pe care o simpatizez de ceva vreme -, nu am auzit pe nimeni sa declare fara sa ezite ca ii place toamna foarte tare. Daramite ca e indragostit fara scapare de toamna. Si nu doar in sensul poetic. Ci poetic si pragmatic in acelasi timp. Un procent mai mare de cincizeci la suta dintre cunoscutii mei e iremediabil sedus de primavara. Cu toate cele care vin dupa ea; iarba verde, floricele, ghiocei, pasarele… Un procent mai mic, dar important, prefera vara. Unii din considerente foarte practice, legate de garderoba, care tinde sa fie compusa din piese cat mai putine si mai sumare, altii, de asocierea perioadei de vara din an cu cea destinata concediilor, unii pur si simplu din placerea de a se preumbla prin soare si prin caldura. Nu mai pun la socoteala elevii ori studentii, pentru care vara egal vacanta, un atu greu de egalat. Mai sunt cativa, sau cel putin eu am intalnit doar cativa, care prefera iarna tuturor celorlalte anotimpuri. Nici macar nu i-am intrebat de ce. Probabil, din pricina sarbatorilor care se inghesuie in aceste luni ale anului. Sau poate fi un anotimp de top pentru iubitorii sporturilor albe.

Mie insa, nascuta iarna, nu imi place acest anotimp. Sau foarte putin spre deloc. Si cel mai si cel mai mult imi place toamna. Acest anotimp mi se potriveste ca o manusa. Poate pentru ca este croit din contraste la fel ca si mine. Ba are zile noroase si infrigurate ca si zilele mele cele mai proaste, in care cu greu scoti un cuvant de la mine. Si de-l scoti, iti doresti mai bine sa fi plecat mai departe fara sa ma intrebi ceva. Ba zile caldute si blande, ca unele dimineti ale mele cand ma trezesc din somn cu asa o duiosie in suflet, de intreaga zi as mangaia in stanga si-n dreapta din priviri, din gesturi ori din cuvinte. Ori acele zile atipice de toamna cu un cer sfidator de albastru, cum nu e in nicicare anotimp din an. Si cu un soare orbitor si fierbinte, ca in zilele in care ard ca o flacara de stafeta, pe care simti nevoia sa o saluti, sa mai stai prin preajma ei, sa o porti mai departe, ori sa te lasi indrumat de traiectoria ei precisa.

Toamna vine cu un aer de melancolie. Ea ma invaluie cu vesmantul meu cel mai comod – meditatia-, iar eu ma las de bunavoie invaluita de ea. Ca si cum s-ar produce o metamorfoza. Cel mai firesc lucru cu putinta.  Toamna vine cu serile ei lungi, in care simt nevoia ca nicicand sa ma tolanesc intr-un fotoliu cu o carte in poala. Intimitatea cu mine insami si cu cartea capata forma perfecta. Fara termen de comparatie, asa cum ii este dat perfectiunii sa fie. Si ma indragostesc in fiecare toamna  -nebuneste, orbeste -, de carti. Si le adun din toate partile, macar o duzina, le aranjez cu grija, sa fie aproape de mine, chiar si atunci cand am orice altceva de facut. Si ma reped – exact ca si cum as da un sarut fugar iubitului meu intr-un moment de respiro (intrerupandu-ma dintr-o activitate oarecare ce ma tine prizoniera) – sa mai citesc macar o pagina, macar un fragment.

Si nu ma vad, dar simt ca am un aer de copil caruia i s-a dat jucaria preferata si nu mai aude nimic altceva in jur. Sau am in obraji – fascinata de jocuri de cuvinte – roseata si focul mistuitor al unei iubite in clipe de dragoste splendida, impartasita. Si de bunavoie dau realitatea pe vis, faptele pe cuvinte, toate celelalte anotimpuri la un loc pentru draga mea toamna.

Si va indemn sa cititi. Cu convingerea ca o seara de toamna si o bucata de proza sau o poezie frumoasa va pot garanta trairi comparabile cu emotiile unor momente unice. E ca si cum ti-ai prepara de unul singur, fara a da gres vreodata,  un cocktail format din trei ingrediente ce se combina magic : toamna, dragoste, cuvinte …

http://simonaivan.revistatango.ro/