“Întotdeauna când iubim, concepem dragostea ca fiind singura sursă
de fericire și fiind eternă iar persoana iubită fiind iubitul etern. Sunt
frecvente expresiile “te iubesc până la moarte”, “te voi iubi mereu”… Dar
trecerea timpului aduce cu sine o formă de cunoaștere care ne demonstrează că
cele afirmate și crezute odată cu tărie se spulberă încet-încet în vreme. Apare
o altă “dragoste eternă”, un alt
“iubit veșnic”. Iubirea rămâne aceeași, iubirile se schimbă. Moarte și înviere.
Și din nou moarte. Nu cunosc pe nimeni care să fi spus “te iubesc în momentul
de față, dar asta nu reprezintă o garanție că mâine voi simți la fel. Hai să
stoarcem prezentul, dragostea mea va aparține în curând altcuiva”.
Deși, uneori cred că doar de la sinceritatea aceasta extremă, crudă, poate începe adevărata iubire, dezinteresată, lipsită de compromisuri și cătușe.”
Deși, uneori cred că doar de la sinceritatea aceasta extremă, crudă, poate începe adevărata iubire, dezinteresată, lipsită de compromisuri și cătușe.”
Mircea Eliade
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu