“Conform tradiției, dragostea este un indefinibil
compus din suflet și trup.”
“Născându-ne, am fost smulși totalității; în dragoste am
simțit cu toții că ne întoarcem la totalitatea originară. De aceea imaginile
poetice transformă persoana iubită în natură – munte, apă, nor, stea, pădure,
mare, val – iar la rândul ei, natura vorbește ca și cum ar fi femeie.
Reconciliere cu totalitatea care este lumea.”
“Suntem oameni, nu îngeri. Simțurile ne pun în comunicare
cu lumea și, simultan, ne închid în noi înșine: senzațiile sunt subiective și
indicibile.”
“Gândirea și limbajul sunt punți, dar, tocmai pentru că
sunt punți, nu suprimă distanța dintre noi și realitatea exterioară. Cu această
excepție, se poate spune că poezia, serbarea și dragostea sunt forme de
comunicare concretă, adică de comuniune.”
“Mitul androginului și cel al Evei care se naște din coasta
lui Adam sunt metafore poetice care, fără să explice de fapt nimic, spun tot ce
se poate spune despre dragoste.”
“Orice dragoste e nefericită pentru că orice dragoste e
făcută din timp, este nodul fragil a două ființe trecătoare și care știu că vor
muri.”
“Dublă fascinație în fața vieții și a morții, dragostea
este cădere și zbor, alegere și supunere.”
Câteva dintre gândurile exprimate de Octavio Paz (31 martie
1914 – 19 aprilie 1998) în “Dubla flacără: dragoste și erotism”
Sorin
Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu