In ziua in care te iubesti pe tine

A te iubi pe tine insuti ne ocupa spatiul mental doar in momentul in care nu suntem iubiti asa cum ne dorim de ceilalti. Pentru ca inevitabil, vom fi facuti sa ne simtim vinovati. Invinuirile nu au nici o valoare insa atunci cand stii cine esti, definit intre egoism si altruism, afirmat intre crestineste si barbar, asumat intre a da si a lua.  A te iubi pe tine insuti inseamna a fi demn si cert in privinta a ceea ce esti. Fara contradictii, fara ezitari.

In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat inveti ca nimeni nu va vedea frumosul din tine inainte ca tu sa-ti vezi propria valoare. Atunci inveti constientizarea propriei valori si respectul de sine. In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat nu mai cauti de la ceilalti validarea care te infiinteaza. Pentru ca tu insuti te vezi pentru minunea care esti. Asa inveti sa daruiesti inainte de a cere. In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat faci ceea ce trebuie sa faci pentru evolutia ta fara efort, pentru ca vrei sa promovezi viata celui la care tii cu adevarat: tu insuti. Asa inveti egoismul sanatos – sa devii tu insuti mai intai o lume intreaga, pentru ca apoi sa inviti un altul intr-un univers minunat. In ziua in care te iubesti cu adevarat iti dai seama ca esti exact acolo unde trebuie. Asa inveti sa renunti la regretele trecutului si la speranta viitorului. Aici si acum e un loc minunat in care te afli. In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat esti plin de mirare si de zambet. Pentru ca poti sa vezi contradictiile si paradoxurile si gasesti fascinatie in tumultul vietii. Asa inveti ca drumul in sine este sensul tau. In ziua in care te iubesti cu adevarat te detasezi de asteptari si de frustrari. Pentru ca ti-ai oferit deja darul de pe urma: acceptarea de sine, fara a astepta ca ceilalti sa compenseze pentru tot ceea ce nu ai primit pana atunci. In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat daruiesti zambete si intelepciune. Pentru ca descoperi magia alchimiei emotionale: primesti ceea ce daruiesti. Asa inveti legile interactiunii umane, trebuie sa fii inainte de a cere. In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat privesti in trecut fara manie. Asa inveti sa te ierti pe tine, pe zei si pe oameni – nimeni nu iti este dator cu nimic. Totul este subscris unui firesc al carui sens de pe urma il vei sti la un moment dat. Asa inveti credinta, in tine si in ceva-ul de dincolo de concret si de aparent. In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat abandonezi incrancenarea de a obtine ceea ce altii ti-au spus ca este fericirea. Pentru ca ai descoperit bucuria fiecarei zile, o fila din povestea devenirii tale.

In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat te uiti la tine si la celalalt ca la o opera de arta, fiecare fascinanta in culorile sale. Si nu mai vrei sa schimbi pe nimeni, doar contempli modul diferit in care fiecare alege sa isi indeplineasca nevoile umane comune tuturor. Asa inveti sa nu bati la porti inchise si sa recunosti similaritatea atunci cand o intalnesti.

In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat iti asumi maretia si nu te mai pozitionezi mediocru. Pentru ca nu te mai compari cu nimeni, ci doar cu ceea ce poti fi tu. Asa inveti ca egalitatea este o utopie si ca frumusetea vine din diversitate si nu din uniformitate.

In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat poti sa vezi oamenii pentru ceea ce sunt, nu prin prisma a ceea ce vor ei sa para. Pentru ca te-ai vazut pe tine, si sus si jos, si intuneric si lumina si atunci poti citi povestea celuilalt, dincolo de inchipuirile de sine. Asa inveti sinceritatea radicala si vei prefera oricand cunoasterea in locul himerelor.

In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat se face sarbatoare. Nu mai ai nevoie sa-ti spuna cineva cand ai voie sa te bucuri sau sa savurezi nostalgia. Ti-ai asumat nebunia vietii si te joci cu emotiile tale, realizand ca ceea ce ti-ai dorit dintotdeauna este sa traiesti intens, sa te simti viu.

In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat esti atent sa-ti surprinzi devenirea si iti asumi ca tu te creezi pe tine. Nu mai astepti ca o autoritate exterioara sa te faca sa fii si sa simti, devii propriul tau dumnezeu si propriul tau altar. Asa inveti sa arzi fara sa te consumi, asa inveti sa oscilezi fara sa te pierzi, asa inveti sa-ti alchimizezi patologicul in surrealism existential.

 In ziua in care te iubesti pe tine cu adevarat, life is beautiful.

Psiholog Sofia Dumitriu

www.acasa.ro