Misterul androginului: exista suflete pereche?

De-a lungul secolelor, oameni de diferite rase si culturi si-au exprimat, prin poezie, muzica, pictura, proza sau sculptura, fascinatia de a-si intalni, intr-o buna zi, sufletul pereche. Este ideea de suflet pereche un mit? Chiar exista pe acest pamant o persoana care este jumatatea noastra perfecta? Sau este doar imaginatia noastra care incearca sa ne faca sa speram intr-o relatie ideala? Orice e posibil. Rezolvarea acestui puzzle vechi de mii de ani este in inima fiecaruia dintre noi.

Cautarea sufletului pereche este eterna. Omul isi cauta partenerul ideal in orice moment si in orice loc. Ii scrie poeme. Il picteaza. Ii canta. Toate acestea pentru a-l gasi, iar cand acest lucru se intampla, sufletul omului renaste ca pasarea Phoenix din propria-i cenusa… urmand sa se transforme iar in cenusa la pierderea lui…

Metafizic vorbind, suntem toti copiii unui Creator. Avem aceeasi origine, fiind uniti de sufletele noastre si separati de trupuri.

Mitul androginului

Mitul androginului este prezent, in diferitele sale forme, in aproape toate culturile lumii.

La inceput, pe Pamant traiau fiinte androgine care aratau ca doi oameni lipiti spate in spate: un barbat si o femeie. Acestia aveau puteri nelimitate, putand face absolut tot ceea ce gandeau.

Zeii au inceput astfel sa se teama de puterea aproape infinita a androginilor si au decis sa ii desparta, pentru a nu mai reprezenta o posibila amenintare in fata lor.

Separate insa, partile nu mai pot face nimic. Pe Pamant domneste o letargie completa… Tot mai multe mor de dor si tristete.

Zeii, vazand ca raman fara supusi, cauta o modalitate de a le da noilor oameni un motiv pentru a trai. Astfel este creat Eros, cu scopul de a semana iubire in lume. De atunci si pana acum, oamenii isi petrec viata cautandu-si jumatatea. Cei putini norocosi care se regasesc se contopesc formand fiinta de odinioara…

(idee preluata dupa Platon - Banchetul)

Acest mit al androginului este foarte important si din cauza simbolisticii sale. Cele doua parti simbolice componente ale lui sunt Rebis (“doua lucruri”) si fiinta androgina, reprezentata sub forma unor fapturi umane bisexuate ce luau fiinta prin unirea dintre Sol si Luna. Cine putea dobandi Rebis-ul se afla in posesia Pietrei Filosofale (piatra se mai numea si Rebis sau Androginul hermetic). Prin unirea principiului masculin si feminin se infaptuia un “miracol”, un paradox care facea posibila orice fel de creatie. Posesiunea Androginului aducea dupa sine intelepciunea, stiinta tuturor lucrurilor – pentru ca cel ce detine desavarsirea, devine el insusi desavarsit…

Fiindca orice ins poarta in suflet, cu sau fara voia lui, nostalgia desavarsirii, se poate spune ca actul esential al dragostei aduce dupa sine o experienta, desi mai palida, a androginiei. Barbatul care se indragosteste capata calitati feminine (gratie, supunere, devotament), iar femeia care iubeste se imbogateste cu virtuti masculine (spirit de initiative, dorinta de a domina). Numai dupa asemenea transformari un individ poate experimenta dragostea care reprezinta pierderea de sine, trecerea in celalalt.

(idee preluata dupa Mircea Eliade)

Ideea atomilor materiali si spirituali

Exista un atom spiritual, care se rupe in doi atomi materiali. Acestia reprezinta binele si raul, femeia si barbatul. Ei tanjesc dupa reunire, implinire, singular. Sunt materializati in doua trupuri – femeiesc si barbatesc. Un barbat din milioane de barbati doreste o singura femeie, din milioane de femei. Au timp pe parcursul a sapte vieti. Daca nu se intalnesc intr-o viata, s-ar putea sa rateze sansa de a se mai intalni vreodata, atomul material devenind neimplinit.

Fericirea vesnica o capata atunci cand intalneste perechea sa, pe celalalt, pentru a forma atomul spiritual.

(idee preluata dupa Liviu Rebreanu – Adam si Eva)

Legea duala

Dualismul este prezent in intreaga creatiune, nu numai in lumea fiintelor pe care omul de considera vii, ci si in lumea materiilor si energiilor, dualismul fiind efectul creatiei, proces in care unitatea s-a divizat in doua parti imperfecte care, impulsionate de iubire, se cauta si se intalnesc, se ciocnesc si se slefuiesc, ca in final sa se imbine, devenind Unul.

Sub puterea legii karmice, omul traieste nenumarate suferinte menita sa trezeasca in sufletul sau dorinta subita dupa cineva necunoscut, dupa cineva pur si fidel, in prezenta caruia sa isi gaseasca pacea si armonia.

Acesta este primul impuls, prima penetrare subtila a simtului de atractie sufleteasca, amintirea inconstienta si dureroasa dupa iubirea pierduta. Nasterea acestui simtamant nu este altceva decat inceputul recunoasterii si intoarcerii in Legea Duala, pe drumul pe care va contopi pe veci jumatatile de sfera pierdute sau cei doi atomi materiali.

Totusi, omul isi atinge maturitatea in iubirea duala abia dupa o perioada in care e dator sa evolueze spiritual si sa aprecieze mai mult idealul sau sufletesc mai presus de orice tentatie materiala. El trebuie sa iubeasca si pe cei care ii produc suferinta.

Daca unul dintre cei doi duali va reusi sa atinga iubirea sufleteasca pura, acesta va cobori vieti la rand, intruchipandu-se in materia pamantului (om) in scopul de a-l ridica pe cel decazut. Cand omul iubeste cu adevarat, tot sufletul sau se proiecteaza asupra persoanei iubite, cei doi devenind unul singur. Cele doua jumatati ajung sa inteleaga ca sunt create una pentru cealalta si ca nu pot trai separat…

Intalnirea dualilor poate avea loc pe parcursul mai multor experiente, dar va cunoaste desavarsirea doar in momentul in care ambii se vor afla la acelasi nivel spiritual. Pana atunci, vor simti in interiorul lor un vid pe care vor incerca sa il umple. Golul din suflet va persista pana isi vor gasi adevarata jumatate si vor devenisuflete pereche.

(idee preluata dupa Adam Ramon – Legea duala)

Cand eram micuta, bunica mea mi-a spus ca, atunci cand Dumnezeu creaza un suflet in Cer, ii face si o pereche. De atunci o tot caut…

www.garbo.ro