Câteva gânduri
înțelepte despre prieteni și prietenie.
Cugetă tu însuți în anumite ocazii cât
de diferite sunt sentimentele, cât de împărțite sunt părerile chiar între
cunoștințe apropiate; cum aceleași păreri au o poziție sau intensitate cu totul
diferită în mințile prietenilor tăi decât în a ta; câte sute de prilejuri nu se
ivesc pentru neînțelegeri, pentru despărțiri ostile. După toate acestea ai
să-ți spui: ”cât de nesigur e pământul pe care se odihnesc toate prieteniile și
legăturile noastre, cât de aproape sunt ploile reci sau vremea rea, cât de
singuri sunt oamenii!”
Dacă cineva înțelege aceasta și faptul
că toate părerile, în maniera și vehemența lor, sunt la semeni la fel de
necesare și de neintenționate ca și acțiunile lor, dacă reușește să aibă ochi
pentru această necesitate interioară a opiniilor din întrepătrunderea
indisolubilă a caracterului, meseriei, talentului, anturajului – va scăpa de
amărăciunea și asprimea oricărui sentiment care l-a făcut pe înțelept să
strige: „Prieteni, nu există prieteni!”.
Mai degrabă va recunoaște sieși: da,
există prieteni, dar au fost aduși de viziunea greșită și amăgitoare asupra ta:
și trebuie că au învățat tăcerea pentru a-ți rămâne prieteni; căci întotdeauna
asemenea relații între oameni se sprijină pe faptul că unele lucruri nu sunt
spuse niciodată, nici măcar pomenite; dar dacă pietricelele s-a pus în mișcare,
vine prietenia din urmă și se sparge.
Există oameni care să nu fie jigniți de
moarte când află ce știu cu adevărat despre ei cei mai de încredere prieteni?
Prin faptul că ne cunoaștem și văzând însăși ființa noastră ca o sferă
schimbătoare de păreri și dispoziții, învățând astfel să o disprețuim puțin,
reintrăm în echilibru cu ceilalți. Este adevărat că avem motive bune să
respectăm prea puțin pe fiecare cunoscut al nostru, fie el și cel mai mare; dar
la fel de bine le putem întoarce împotriva noastră.
Așa că trebuie să ne suportăm unii pe
alții, pentru că de fapt ne suportăm pe noi înșine; și poate că va veni odată
pentru fiecare cea mai fericită oră în care va spune: „Prieteni, nu există prieteni!” aşa strigă înţeleptul
muribund; Dușmani, nu există dușmani!” strig eu, nebunul viu.
Friedrich Nietzsche
(15 octombrie 1844 – 25 august 1900)
(15 octombrie 1844 – 25 august 1900)
Sorin
Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu