Dezmorteste-ti picioarele. Inhata-ti inima in dinti si
fugi cu ea cat vezi cu ochii. Fa-ti bagajele daca stii ce sa mai pui in ele. Nu
te uita in urma cum iti flutura disperarea. Ignora suieratul trenului care te
face sa fii trista si nu te intoarce din drum sa-ti iei adio. Ti-ai luat o
data... Nu privi pe geamul aburit si nu-ti mai sterge inima cu praful lui. Nu
ti-ar fi atat de greu acum, dar o iubire gresita ti-a pus plumb in picoare.
Gata, opreste-te din plans si sterge din
gand orice urma de regret. Chiar in acest moment iti faci curaj si te desprinzi
de tot ce-ti face rau. Pleci in acest moment si iei trenul care te duce spre
ce, spre unde? Spre fericire? Spre fericire ai vrea. Spre fericire sa fie
biletul. Il ceri cu voce tare si spui raspicat destinatia. O spui pe litere si
ah, cum te cuprinde panica... Viata asta te-a facut sa uiti. Dar trebuie sa iti
aduci aminte. De aia si pleci. Ca sa iti aduci aminte din nou, de data asta alfel.
FERICIRE. Ti-e frica si tremuri de teama gandului ca nu mai cunosti drumul?
Doar cunosti gara. Dar daca nu mai nimeresti drumul spre inapoi? Fa-ti mila de
tine, pentru numele lui Dumnezeu... nu vezi cum te apuca durerea si ochii cauta
pierduti spre inapoi? Dezmorteste-ti picioarele. Inhata-ti inima in dinti si
fugi cu ea cat vezi cu ochii. Fa-ti bagajele daca stii ce sa mai pui in ele. Nu
te uita in urma cum iti flutura disperarea. Ignora suieratul trenului care te
face sa fii trista si nu te intoarce din drum sa-ti iei adio. Ti-ai luat o
data... Nu privi pe geamul aburit si nu-ti mai sterge inima cu praful lui. Nu
ti-ar fi atat de greu acum, dar o iubire gresita ti-a pus plumb in picoare. Cat
esti de slaba...
Pastreaza-ti inima curata, inima care nu
se leapada de dragostea patimasa, irationala, acea inima care stie ca iubirea
nu este un bilet vechi de unica folosinta care sa se arunce nepoliticos si
brutal pe fereastra. Nu te scotoci in buzunare de maruntis. Ceea ce ai mai bun
porti cu tine... Nu suspina chiar daca stii ca minti. Nu ofta chiar daca stii
ca nu o sa mai fie la fel si a doua oara.... Doamne... nu incepe sa plangi. Nu
din nou.... Sa nu iti fie dor. Ti se umezesc ochii... "Fericirea mea
pierduta, dar eu nu vreau sa plec"... Bine ca iti da ghiont un alt
calator... ca sa nu crezi ca esti singura pornita pe un drum confuz. Suntem
multi ce ne grabim spre o destinatie care ne poarta in cu totul alt loc decat
cel in care ne-am dori sa fim...
Porti bagaje mari si grele cu tine, dar
nu ai cu cine sa le imparti greutatea. Te grabesti sa prinzi un tren, dar
trenul tau nu se grabeste niciodata. Vrei sa pleci, dar nu vrei sa ti se
inchida toate usile. Te pregatesti sa bati drumuri innoroiate cu talpile deja
pline de noroi. De fiecare data cand opreste trenul, te minti ca ai plecat in
acelasi timp cu el si ca el o sa te astepte pe un peron gol, cait, cu ochii
plecati, dornic sa nu te mai lase niciodata sa pleci. Dar tu ajungi mereu dupa
el sau el mereu inaintea ta. Si mana ta se intinde sa deseneze un adio.
Pleaca, trenule, pleaca, si ia-ma de
aici, du-ma spre fericire, du-ma spre uitare. Stii locul, cunosti strada, stii
ce culoare au ochii ce vrei sa te intampine, stii de cine mi-e dor, stii si
pustiul in care sunt de cand nu mai ma tine in brate, si stii ca trebuie,
trebuie sa pleci. Ia-ma de aici si du-ma acolo, in acea zi de primavara cand un
cineva ma invata dramatic un joc cu ras si plans de iubire. Am urcat? Am
coborat? Am plecat vreodata?
Dana Negoita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu