Oricat de mult simtim ca reusim sa ne pastram picioarele bine ancorate in pamantul pe care il batatorim in fiecare zi in drumul nostru de dezvoltare personala si oricat de mult ne afisam demnitatea in actiunile noastre, ne regasim deseori in acele momente in care, ghemuiti in bratele persoanei iubite, singura noastra dorinta ramane accea de a fi protejati. Aceasta dorinta transformata in nevoie este un aspect ce merita mentionat atunci cand avem in vedere propria inteligenta emotionala.
In piramida lui Maslow, nevoia de securitate se regaseste pe cea de-a doua treapta a piramidei si are in vedere atat securitatea propriului corp, a locului de munca, a resurselor, cat si a sanatatii, a familiei si a proprietatii.
Insa nevoia de protectie despre care vreau sa va vorbesc nu se regaseste la un nivel atat de primar precum cele mentionate mai sus.
Din contra, uneori nevoia de a fi protejat este atat de subtila precum aparitia primelor stele in noapte incat noi nici nu suntem constienti ca ea isi face simtita prezenta precum cerul incepe dintr-odata sa lumineze.
Ascunzandu-ne sub masca unor joburi care ne satisfac, a unor prietenii rapitoare de zambete si voie buna, a unor schimburi curate sau patate, ni se intampla sa privim spre noi si sa ne dorim sa ne cuprindem. Am mai avea nevoie de acest lucru daca am primi cu adevarat ceea ce ne dorim din exterior? Satisfacerea imediata a dorintelor noastre este deseori cel mai efemer si cel mai inselator raspuns pe care ni-l putem oferi. Astfel, ajungem sa ne mintim pledand in favoarea impacarii noastre cu sine.
Asa apar momentele in care ne dorim atat de mult sa fim protejati incat nu mai reusim sa facem distinctia intre dorinta si nevoie. Pentru ca a fost candva ingropata si negata, protectia iese la iveala sub indemnul celei mai arzatoare dorinte.
Poate ca cea mai simpla solutie ar fi aceea de a accepta la timp raspunsul pe care ceilalti il au fata de emotiile noastre. Poate ca in loc sa parem mandri si siguri pe sine cand avem o problema, ar trebui sa acceptam ajutorul mainii care se intinde spre noi. Poate ca atunci cand suntem extrem de tristi pentru ca tocmai am pierdut ceva atat de drag noua, ar trebui sa acceptam cuvintele celor care vor sa ne incurajeze daca simtim cu adevarat ca avem nevoie de ele in loc sa afirmam cu o tarie care nu ne caracterizeaza ca ne descurcam si singuri. Poate ca atunci cand toate lucrurile par sa mearga prost ar trebui sa acceptam ca o singura imbratisare de la cineva drag ne-ar ajuta sa depasim mai usor aceste momente. Poate ca ar trebui sa invatam sa ne dam voie sa primim mai mult.
Nevoia de a fi protejat implica acceptarea propriei pasivitati care se transforma in deschidere.
Fiind atat de agitati in trairile noastre, uitam sa ne oprim pentru a primi. Si tocmai faptul ca nu ne exprimam dorinta de a fi protejati ne determina uneori sa refuzam protectia. Iar pe masura ce rana refuzului se adanceste in noi, pe atat ne indepartam tot mai mult de ceilalti. Indiferent cat de rasfatati suntem de propriul individualism, protectia il va implica intotdeauna pe cel de langa noi.
Cel mai simplu ar fi sa acceptam: un zambet cald, un sfat sincer, o privire blanda, o imbratisare care sa ne imbarbateze. Si apoi sa le dam voie sa ne cuprinda si sa le multumim pentru ca ne ofera siguranta de care avem nevoie. Si sa ne simtim bine pentru ca suntem protejati.
http://aimee.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu