De-a lungul timpului, toate stiintele
predictive s-au confruntat cu marea provocare de a reusi sa fixeze, in spatiu
si timp, coordonatele viitorului. Unele au esuat, altele au reusit. Aparate din
ce in ce mai complicate, specialisti si savanti geniali vor sa prognozeze cat
mai exact miscarile meteo sau seismice, cursul monetar ori politic, sexul
fatului; astrologii vor sa prognozeze cursul destinului uman etc. Cumva,
fiecare dintre noi vrem sa inseuam viitorul, fara sa stim exact de ce anume
este determinat el, ce elemente intervin in ecuatia lui.
Dar specialistii in fizica cuantica spun ca o
experienta poate fi anticipata pe baza unor relatii faptice prezente.
Particulele se vor afla intr-un anumit loc si spatiu, in functie de compozitia
si relatia lor cu dimensiunea spatiu/timp prezenta. Cunoscand aceste date, poti
anticipa viitoarea stare a materiei.
Modificand starea sa prezenta, poti controla
configuratia ei viitoare. Dar, oare, acesta este viitorul? Cred ca ar fi bine sa definim
ce numim viitor.
Viitorul reprezinta „spatiul” vast care ne
inconjoara, plin de o infinitate de posibilitati de A FI. Plin de o infinitate
de experiente posibile. Acest spatiu poate fi intalnit doar inaintea unui
moment cand ai de facut o alegere. Asta, deoarece fiecare alegere exclude
restul posibilitatilor si materializeaza doar una, aceea aleasa. Insa aceasta
alegere iti deschide un nou spatiu de infinite posibilitati, la care ai acces
prin intermediul instrumentelor dobandite in urma experientelor avute –
cunoasterile personale. Asta, deoarece in permanenta esti un punct in univers,
indiferent incotro privesti – de fapt, esti inconjurat de vastitate. De fapt,
in permanenta ne inconjoara o infinitate de ocazii de A FI dar le alegem pe
acelea catre care fiinta noastra (multistratificata) ne orienteaza, fara sa
dispara si celelalte din posibilitatea virtuala a manifestarii.
Orice alegere are o consecinta. Consecinta nu
este viitor – chiar daca asa avem impresia. Consecinta este doar un feed-back.
Viitorul este mai curand un concept, un univers, decat o locatie. Cand facem o
prognoza, nu prindem viitorul de urechi domesticindu-l. Cand facem o prognoza,
alegem o formula de A FI Una dintre infinitele variante existente. Nu suntem in
viitor, ci in determinare. Determinismul poate fi un instrument al evolutiei,
daca il folosim ca atare. Daca vreau sa-mi iau casa peste trei ani, fac cele
mai bune alegeri care ma pot duce la un viitor in care posed o casa. Din infinitatea
posibilitatilor existente pentru mine, deschid o cale de manifestare a ceea ce
doresc sa am/sa fiu. Restul posibilitatilor raman virtuale. De fapt, orice
prognoza exclude posibilitatile infinite si orienteaza manifestarea pe o cale
anume. Nu mai vorbim de viitor aici. Daca vrem sa vorbim de el, atunci trebuie
sa ne situam inaintea oricarei alegeri, in vid, in spatiul nemanifestarii.
Vidul este punctul – sau, mai bine zis – starea aflata dincolo de orice.
Gandul, intentia, dorinta, emotia, aleg pentru noi, ne decid varianta
manifestarii. Doar inaintea alegerii avem in fata infinitatea de posibilitati,
cu conditia sa ne eliberam de orice ancora, sa fim in deplina libertate de
constiinta. Dar, lasand dorintele sau emotiile sa aleaga pentru noi, nu mai putem
avea acces la multitudinea de posibilitati, pentru ca ele sunt restranse de
aceste existente din noi. Daca vrem sa ne plasam in spatiul tuturor
posibilitatilor, trebuie sa iesim din determinismul emotiilor noastre, al
gandurilor noastre, al dorintelor si aspiratiilor noastre. Acest lucru este
egal cu iluminarea, cu eliberarea.
Din starea de iluminare poti face apoi alegeri
constiente, deschizandu-ti in fata un drum determinat pentru care ai optat din
pozitia constientizarii tuturor posibilitatilor pentru tine, din pozitia
libertatii tale interioare. Practic, iti lasi sinele sa aleaga. Folosesti
instrumentul optiunii, in sensul materializarii, pe baza principiului
rezonantei, ca pe o unealta a expresiei sinelui si nu a
gandurilor/emotiilor/dorintelor. Sinele nu se defineste prin ele. Sinele nu se
defineste prin nimic – el este fiintarea divinului launtric. Alegerile venite
din aceasta dimensiune sunt cele mai potrivite si cele mai elastice. Ele sunt
creatoare. Adica feed-back-urile lor asigura, in permanenta, libertatea
exprimarii puterii de creatie – noi variante si noi optiuni.
Daca alegerea este un instrument al expresiei
noastre, intrebarea este din ce facem alegerea. Din sine? Din emotie?
Din dorinta? Din frica? Din ce strat al fiintei? De ce este important sa stim
asta? Pentru ca, in functie de punctul in care situam constiinta in fiinta
noastra, pentru a face saltul in alegere deschidem in fata noastra un camp mai
elastic, sau mai rigid, de posibilitati. De exemplu, daca vreau sa-mi iau casa
pentru a avea o viata confortabila, proiectez in fata un set de consecinte
venite din dorinta confortului, care si ea se sprijina pe evitarea
neplacerilor, pe frustrari trecute, pe eforturi prezente. Dar daca vreau
aceasta casa pentru ca astfel pot sa-mi exprim creativitatea, pentru ca pot
exista, functionand pe coordonatele materializarii in bucurie, pentru ca pot
simti relatia mea elastica si creatoare cu materia (asa cum facem, vara,
castele din nisip, amuzati de jocul particulelor), atunci in optiunea mea se strecoara
mai putina frica si anxietate, mai putin trecut si frustrari – adica mai putin
determinism. Pot sa am o casa pe care o alege sinele. Folosesc dorinta unei
locuinte, ca pe o unealta de a-mi exprima divinul launtric si de a ma deschide
in fata multitudinilor de posibilitati de materializare, lasand legea
rezonantei sa aduca locuinta potrivita sinelui meu. Astfel am acces la un
program permanent creator si elastic, plin de o infinitate de noi posibilitati
de A FI. Dar daca ambitia, complexul, frustrarea, competitia ma determina sa
proiectez in fata mea viitoarea locuinta, ea se va materializa intr-un ritm si
de o consistenta egale cu elementele ce determina aceasta proiectie. Obiectul
materializat va calchia anxietatile si ambitiile mele (nu sinele meu) si, in
derularea evenimentelor vietii, voi avea un rezultat al lor si nu un rezultat
al sinelui divin.
Modelarea viitorului este posibila prin
instrumentul intentiei. Sa tinem cont ca, atata timp cat inca vorbim de viitor, suntem
in tridimensionalitate si folosim instrumentele/legile acestui plan. Intentia
poate avea la baza dorinta sau aspiratia (sunteti de acord ca pot exista
diferente de calitate intre ele). Intentia proiecteaza in fata noastra un
camp-matrice pentru o posibila realitate. Ca aceasta realitate sa se
materializeze, ea trebuie mentinuta prin credinta, minte si simtire,
deopotriva. Ca ea sa fie puternica, este necesar sa nu fie sabotata de o frica
subterana, sau de dorinta de a evita/contracara o alta posibilitate din viitor,
mai putin dorita. Constiinta este astfel concentrata pe un singur punct. Ca
aceasta intentie sa fie constanta, ea trebuie generata de straturile cele mai
stabile ale fiintei – cat mai aproape de sine. Si, ca sa ne asiguram ca
frica nu se strecoara in ecuatie, este necesar sa nu ne mai temem de nereusita.
Si nici de precipitarea ajungerii in acel viitor dorit.
Ideea de modelare a viitorului are una dintre
cele mai fascinante aplicatii in vindecare. Cand cineva sufera de o boala, de
obicei se centreaza pe suferinta, pe tulburarea somatica si nu pe sanatate –
considerand ca sanatatea e pierduta.
Dar putem privi lucrurile din perspectiva
modelarii viitorului. A te centra pe boala – de care vrei sa scapi (si aici
inregistram frica de suferinta, de nereusita in vindecare, comportamente si
atitudini necorespunzatoare ce au generat imbolnavire) – este egal cu a o intretine
cu entuziasm. Putem privi si asa lucrurile – boala este absenta sanatatii. Ceva
lipseste din corp si aceasta lipsa se manifesta ca boala. Este suficient sa
aducem ceva in corp (sau sa revelam ceva din fiinta noastra), pentru a avea
sanatate. Cu alte cuvinte, ne centram pe plus si nu pe minus, pe ceva creativ
si nu pe ceva distructiv. A face ceva sa plece este egal cu respingerea/crima.
Universul (in orice forma s-ar manifesta) nu se lasa omorat, ci doar
transformat/transmutat. Boala nu este o predestinare, ci o autoprofetie
implinita. Ea este o imagine in oglinda – ne arata ceea ce suntem. Degeaba o
stergem cu buretele, ea nu va disparea. Eventual se va opaciza imaginea, dar va
fi tot acolo. Cu adevarat util este sa reflectam alt chip in oglinda si nu sa
incercam sa lipim un plasture pe obrazul reflectat. Este ilogic! A fi sanatos,
cand suferi de o boala, inseamna sa-ti modelezi viitorul proiectat de suferinta
prezenta. Cum? Din toate variantele posibile existente in univers, o alegi pe
cea dorita – sanatate – te concentrezi pe ea, renuntand la frici, spaime (chiar
pe fondul unor dureri fizice – ele exista intr-un plan al realitatii, dar
paralel si simultan ai acces la o alta posibilitate de manifestare). Trebuie sa
incepi sa-i arati oglinzii alt chip. Adica, sa gandesti si sa traiesti ca si
cand ai fi sanatos. Tinand cont, insa, de realitatea acestui plan in care e
ancorata constiinta ta – de limitele corpului fizic. Nu poti sa faci o mana
sa-ti creasca la loc (poate nu inca, dar sigur intr-un maine apropiat) dar poti
sa te gandesti la piciorul tau scrantit ca la unul sanatos si sa-l simti asa,
ajutandu-l sa se vindece. Sa vezi boala ca pe o expresie a fiintei tale,
temporara si paralela cu alte posibilitati. Sa vezi artroza ca pe o rigidizare
a fiintei tale, iar vindecarea sa ti-o reprezinti nu prin plecarea bolii, ci
prin venirea in corp/constiinta a elasticitatii si fluiditatii gandirii si
simtirii. Vindecarea nu apare printr-o lipsa de ceva, ci printr-un plus/creare
de ceva. E mai usor sa folosesti energia de care dispui in a crea ceva, decat
in a distruge. Nu te lupti cu cancerul, aduci bucuria si lumina care il hranesc
pana la dizolvare. Iar dizolvarea este transmutarea in sanatate, a energiei
inmagazinata in el – in componente hranitoare (in fond, tesutul tumoral este
proteic). Corpul nu face nimic nepotrivit. El doar da semnale. Orice forma
de energie este constructiva. Nu trebuie sa te lupti cu ea, ci doar sa-i
schimbi polaritatea. Ea se va deplasa, conform principiului rezonantei, acolo
unde este nevoie de ea.
Modelarea viitorului cu aplicabilitate in
vindecare ne elibereaza de presiunea unui trist destin clinic. Orice om nascut
sanatos poate fi mereu sanatos. Corpul este elastic. Gandirea este elastica.
Emotia este elastica. Toate sunt educabile, se pot re-crea. Totul este sa
aduci, din infinitele posibilitati din viitor, pe cea dorita – eliminand
programatic orice alta varianta posibila, traind ca si cand varianta ar fi
implinita, apropiindu-te de ea cu incredere si rabdare – rabdare cu tine, dandu-ti
timp si iubire sa te revelezi pe tine, tie insuti.
Articol de astrolog Camelia Patrascanu
Sursa: Newsletter-ul editurii For You
Sursa: Newsletter-ul editurii For You
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu