Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

9 mai 2017

PAREREA LUI RADU: FERICIREA ESTE SI A GANDI LUCRURI POZITIVE

Destinul e ceea ce-ti faci. Dar de la un gand pleaca totul, suntem ceea ce ne ingaduim sa gandim.
Intotdeauna mi s-a parut o greseala traitul vietii fatalist, suficient si fara solutie: “asa sunt si nu ma schimba nimeni”. Nu cred in inaugurarea ideii: “ce-ti e scris in frunte iti e pus”. Omul are capacitatea asta de a se scuti de eforturi. Dar pentru asta e nevoie de indreptatire, nu poti sa fii anapoda pur si simplu. Trebuie sa functionezi sub cateva explicatii. Acestea doua sunt principala forma de a ne prabusi ambitios in cea mai proasta versiune a noastra.

Ideea de destin e ce ne incurca cel mai tare. Oameni condamnati practic la vieti fara rost. In asta nu cred. Cred ca devenim ceea ce gandim. Cred in discursul lui Meryl Streep, cand o juca pe Margareth Thatcher in Iron Lady. “Ai grija ce gandesti, ca gandurile o sa-ti devina cuvinte. Ai grija ce spui, ca cele pe care le spui vor deveni fapte. Ai grija ce faci, ca faptele vor deveni obiceiuri. Ai grija ce obiceiuri ai, ca ele iti vor deveni caracter. Si ai grija de caracterul tau, el iti va deveni destin”. Destinul e ceea ce-ti faci. Dar de la un gand pleaca totul, suntem ceea ce ne ingaduim sa gandim.

Oamenii care nu vor sa se schimbe. Care traiesc bine in compania lor. Cei despre care aflam ca se simt bine in pielea lor. Eu cred ca abia asta este evolutia specie, dorinta de a corecta la tine tot ce ai ingaduit sa se construiasca gresit. Cred ca devenim ceea ce am pus in noi de la inceput. Atunci cand, traim sub aceasta ingaduita a varstei. “E tanar, trebuie sa experimenteze”. Atunci capatam felul de a fi. Cu acest fel de a fi ne luptam apoi toata viata. Ne luptam, sau plecam de la premiza ca asa suntem, ca asta ne e scris in frunte, dar mai ales: “asa sunt si nu ma schimba nimeni”.

Imi place de mor sintagma aceasta: “definitia iadului, in ultima zi pe Pamant, cel care esti se intalneste cu cel care ar fi trebuit sa devii”. Cred ca fericirea sta atunci in a avea cat mai putine rectificari de adus. Deci a trece prin prima parte a vietii, mai putin experimentat. Stiu, poate parea anost. Dar cred ca trebuie sa simplificam un pic. Vorba marelui artist: simplicity, the ultimate sophistication. Ca nu e usoara simplificare asta. Deci n-as crede ca e anost. Si, ca sa-i dam dreptate lui Margarteth Thatcher, cred ca fericirea este si a gandi lucruri pozitive. Cred ca pana la urma trebuie sa ne ingaduim doar sa traim ganduri pozitive. Restul se simplifica apoi.
Radu Buzaianu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu