Majoritatea oamenilor
fac adeseori confuzie intre a iubi si a fi iubit. Le place sa fie iubiti si nu
stiu sa iubeasca! Cu cat o persoana cauta mai mult sa fie doar iubita, cu atat
va fi iubita mai putin, deoarece cineva care se iubeste cu adevarat, nu cauta
atat de mult iubirea celorlalti.
De exemplu, o mama care ar vrea sa
schimbe comportamentele fiului ei, crede ca il iubeste, desi de fapt vrea ca el
sa aiba un anumit comportament, pentru ca ea sa fie considerata o mama buna.
Asadar, vrea sa fie iubita. Si nu intamplator auzim oamenii spunand ca iubirea
ii face sa sufere. Modul lor de a iubi este atat de dureros, atat de exigent si
de posesiv, incat le este foarte greu sa iubeasca cu adevarat.
Mentalul a inregistrat
diverse versiuni ale cuvantului „iubire”, de unde provine si confuzia
referitoare la acest subiect. Sensul lui profund a fost uitat in tot acest
amestec. Majoritatea oamenilor confunda iubirea adevarata cu sexualitatea,
afectiunea, tandretea sau dependenta. Cred deci, ca a iubi inseamna a placea.
De aceea traiesc conform regulei: „daca te plac, te iubesc, daca
tu ma placi, o sa ma iubesti.” Prin aceasta credinta, oamenii cauta
dinainte un soi de gratificare sau satisfactie personala in relatiile lor
intime, in loc sa isi ofere pur si simplu iubirea celorlalti fara sa astepte
sau sa pretinda sa fie iubiti in schimb.
A iubi cu adevarat inseamna a-ti acorda
dreptul de a fi si a le acorda celorlalti dreptul de a fi si de a trece prin
diverse experiente. Atat si nimic mai mult. Acordand tuturor fiintelor vii
dreptul de a-si trai experientele, accepti faptul ca tot ceea ce traieste,
exista pe pamant cu unicul scop de a creste in intelepciune prin aceste
experiente.
Majoritatea dintre noi facem insa
contrariul. Incercam sa ii schimbam pe ceilalti sau sa ii dominam, in scopul de
a fi iubiti. De ce? Nu vrem sa ne vedem frica de a nu fi iubiti sau frica de a
fi respinsi. Vrem ca ceilalti sa ne linisteasca fricile, facandu-i responsabili
pentru ele. De aici provin nenumarate emotii, ranchiuna si ura dintre oameni.
Credem, de asemenea, ca daca unele
experiente din trecut nu au fost placute, ar fi mai bine sa ne schimbam felul
de a fi sau pe al celorlalti, pentru a evita repetarea acestora. Dar, actionand
la fel, eforturile noastre sunt sortite esecului: vrem sa impiedicam sa se vada
o anumita trasatura de caracter, printr-un control asupra ei, desi
comportamentul interior nu s-a schimbat si vrem sa ne schimbam fara sa trecem
prin acceptare, lucru care este inutil.
Una dintre marile legi
spirituale ale Universului este aceea conform careia, fiinta umana exista pe
pamant doar pentru a invata prin experientele ei. A-ti acorda sau
a le acorda celorlalti dreptul de a trai aceste experiente, fara sa acuzi, sa
judeci sau sa condamni este mijlocul cel mai rapid de a invata.
De fiecare daca cand judecam ceva sau pe
cineva, ne indepartam de acceptare sau de iubirea adevarata, deoarece a iubi cu
adevarat inseamna a accepta evenimentele si persoanele, asa cum sunt ele.
Inseamna a recunoaste ca o anumita situatie este astfel si o anumita persoana
are un anume comportament. La nivelul mentalului nostru luam decizia ca anume
comportament sau anume actiune sunt rele.
Acorda-ti dreptul de a fi asa cum esti
acum, chiar daca nu esti de acord cu anumite aspecte ale tale, care ai vrea sa
fie altfel. Vei avea bucuria sa constati schimbarile care vin dupa aceea.
Inteleg ca este mai dificil pentru cineva care a trait respingere de cand era
foarte mic, sa creada ca de fapt nu a fost respins, ca a fost acceptat asa cum
era. Daca acea persoana i-a auzit des pe parintii ei sau pe educatori
spunandu-i ca era insuportabil(a), ca ar fi preferat un copil de sex opus sau
daca avea senzatia ca este lasat(a) pe ultimul loc si ca fratele sau era
preferat, ii va fi greu sa creada ca este o fiinta speciala si ca are dreptul
sa fie asa cum este. Daca proprii sai parinti nu au iubit-o, cum ar putea sa se
iubeasca ea insasi?
Daca ai trait o astfel de respingere in
copilarie, inseamna ca respingerea a existat si intr-o viata anterioara. Ai
revenit pe pamant alaturi de niste parinti care aveau aceasta atitudine de
respingere, in scopul de a te ajuta sa devii constient de decizia pe care ai
luat-o inainte si pe care trebuie sa o rezolvi in viata actuala.
Alegerea ta este simpla: fie vei
continua sa crezi ca parintii tai si toti cei pe care ii iubesti te resping si
sa traiesti aceeasi viata de infern pe care o traiesti de cine stie cate vieti
sau decizi sa iti schimbi credintele, incepand prin a le accepta asa cum sunt.
Nu uita ca trebuie sa iti doresti
schimbarea fara sa fortezi lucrurile. Daca fortezi, admiti faptul ca nu accepti
o situatie sau o persoana si vrei sa o elimini, adica sa o respingi. Si nu uita
ca o persoana respinsa se agata si mai tare in loc sa se indeparteze. Asadar,
nu acesta este mijlocul potrivit pentru a face sa dispara ceea ce nu vrei.
Trebuie sa treci prin etapa de acceptare
a starii actuale, inainte de a incepe schimbarile. Trebuie sa accepti ca acum
te respingi si ca unele parti din tine au o dificultate in a-i accepta pe
ceilalti. Cand iti dai seama ca o parte din tine este critica si respinge,
observa pur si simplu acea parte pe masura ce ii simti prezenta. Este prima
etapa a schimbarii: cea a acceptarii. O data ce ai constientizat o stare de
lucru si ti-ai trait din plin experienta, vei putea sa iti vezi suferinta care
te impiedica sa iti acorzi dreptul de a fi ceea ce esti. Chiar daca vei accepta
mai greu anumite parti din tine, traieste experienta de a le da dreptul de a
exista. Este etapa cea mai importanta inainte de o schimbare durabila.
Nu poti sa stii rezultatul atata timp
cat aceasta etapa nu este incheiata, deoarece ea te va conduce spre urmatoarea.
Apoi, tansformarea se va face treptat si intr-o zi vei avea surpriza placuta ca
te simti tot mai putin respins(a).
In incheierea acestui capitol iti
sugerez sa scrii o lista cu trei aspecte sau personalitati ale tale pe care iti
este greu sa le accepti. In momentul in care constientizezi fiecare dintre
aceste aspecte, daca reactia ta este sa nu te iubesti, incearca sa iti acorzi
dreptul de a fi ceea ce esti, timp de cel putin o saptamana, observand,
verificand cum te impaci cu acele moduri de a fi. Traieste din plin aceasta
etapa.
Daca iti este greu sa traiesti aceasta
experienta, intrerupe-o cu altele mai frumoase, saptamana care urmeaza.
Continua procesul timp de cateva saptamani daca este nevoie, pana cand vei fi
capabil doar sa te observi, fara sa te judeci, fara sa te critici, fara sa te
simti vinovat, fara sa fii invadat de furie sau sa te condamni. Pe scurt,
accepti ceea ce esti.
Vei sti ca aceasta
etapa este completata cand vei putea spune: „Accept ca aceste parti exista
in mine deocamdata. Le-am creat crezand ca astfel nu voi mai suferi. Deci,
mi-au fost utile. Totusi, astazi, decid sa cred in altceva.” Cand
vei simti ca accepti cu adevarat aceste parti din tine, atunci va incepe
procesul lor de transformare, care va lasa mai mult loc iubirii.”
Extras din volumul Asculta-ti corpul, in
continuare! Lise Bourbeau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu