Am vorbit cu cineva astăzi despre ce înseamnă
a avea o relație de iubire. Despre a avea o relație în care vrem să fim. Am
vorbit despre o relație cu o persoană de sex opus. De ce am vorbit despre asta?
Pentru că interlocutoarea mea a avut o relație pe care a dorit-o doar ea, dar
n-a observat la timp asta. Ea vroia sentimente, iubire. Celălalt vroia doar...o
aventură, doar sex ocazional. N-o căuta aproape niciodată. N-o suna, nu-i cerea
nimic. În schimb, pentru că ea avea iubire, îi dădea lucruri pe care el nu nu
le cerea și nici nu le dorea. Ea îi dădea telefon. Ea îl căuta. Ea se ducea la
el. Ea se consuma într-o relație în care era singură și credea că asta vroia.
Ea credea că-l vroia pe el, iar energiile ce izvorau din subconștientul ei o
determinau continuu să dea, să dea și iarăși să dea. Pe măsură ce el fugea, ea
alerga după el. Pe măsură ce el se îndepărta, ea simțea tot mai multă tensiune,
frustrare,neliniște și...toate acestea îmbrăcau forma iubirii. De fapt, ea
căuta inconștient să fie nefericită, să aibă emoții care imitau iubirea, nu
iubirea însăși. Inconștient, ea căuta nefericirea, căuta să fie respinsă; poate
că respingerea îi dădea un sentiment de implicare, de dragoste. Într-o viață de
om, cu toții trecem și prin acest gen de relație. Trecem prin relațiile în care
suntem respinși și ne simțim răniți. Întrebarea este; cât de mult stăm în
asemenea relații? de ce pun întrebarea asta? Pentru că timpul îndelungat
petrecut într-o relație în care nu suntem iubiți înseamnă acumulare în
subconștient a unei uriașe energii, care ne poate - apoi - canaliza către
relații de același fel, către reacții emoționale, ghidate automat de către
subconștient. Se poate să fim atrași de oamenii care nu ne iubesc, să ne placă
intuitiv aceia care nu ne vor și să ajungem până acolo unde să ne implicăm în
relații distructive pentru noi. Nu-i vina celui ce ne respinge aici, nu-i
problema lui; problema noastră,însă, ar putea fi tocmai aceea că noi nu
înțelegem libertatea celuilalt de a nu ne iubi și a nu ne alege, dacă nu simte
asta. ”Am crezut că și el vrea ce vreau eu”, mi-a replicat persoana despre am
vorbit mai devreme. Dar aici nu mergem pe credințe false, căci atunci când
cineva vrea ceea ce vrem și noi, se manifestă. Când un om simte dragoste și
atracție pentru noi, ne va arăta asta. Când cineva vine spre noi, se comportă
clar în acest sens. Cineva care vrea să fie cu noi, se comportă ca atare. Dacă
nu se comportă ca atare, dar simte - totuși - anumite sentimente - cu siguranță
are rețineri emoționale, relevante - la rândul lor. Are îndoieli nerezolvate și
indecizii pe care nu le vom rezolva noi. Nu trebuie să ne batem capul cu
timiditatea sau neptuiința altuia de a-și exprima sentimentele sau dorințele.
Acolo unde unui om îi este clar ”eu asta vreau”, se va observa în comportament,
în atitudine și-n fapte. Să nu vă îndoiți niciodată de acest lucru. În schimb,
manifestați atenție la interpretările pe care le faceți în mintea voastră. Vă
puteți gândi că celălalt simte ca voi, vrea ce vreți voi, vă puteți amăgi legat
de priviri, de cuvinte spuse uneori, vă puteți lega de amănunte mărunte, pentru
a vă susține poziția și anume aceea că vă aflați într-o relație. Am văzut mulți
aomeni care au avut relații imaginare și suferințe nenumărate, doar păentru că
au intrepretat mici gesturi ca fiind alegeri, decizii și confirmări ale
sentimentelor celuilalt. Fiți sinceri cu voi înșivă și veți suferi mai puțin.
Priviți cu sinceritate și curaj către cineva care nu alege să aibă o relație cu
voi, acceptați cu seninătate asta și veți suferi mai puțin sau chiar deloc. Nu
vă veți mai amăgi și vă veți scuti de suferința din dragoste, de suferința
cauzată de respingere. Dacă puteți să închideți o relație imaginară de la
început, ar fi mai bine pentru voi; ați da dovadă de iubire de sine. Dacă am decide
să ne implicăm în relații în care reciprocitatea este evidentă, manifestă și
clară, ne-am scuti de o mulțime de emoții negative, de frustări și tensiuni,
care nu rămân fără consecințe în timp. Ar fi de dorit să-i spui ”nu” suferinței
înainte de a începe. Dar pentru asta trebuie să înțelegi liberul arbitru și
faptul că ”iubirea, în sufletul tău sau al altuia, este sau nu este; punct”.
Dacă nu este, nu poți face nimic s-o trezeșți. Când forțezi, când îți imaginezi
că se poate, când crezi că ai putea fi iubit dacă ai fi mai bun, dacă ai avea
un cont mai gras sau o limuzină, înmseamnă că trebuie să îți însușești
cunoașterea libertătții de alegere a ființei umane. Înseamnă că vrei să produci
o constrângere, iar constrângerea aceasta îți ia ție libertatea, te leagă de un
om care nu te iubește, în schimb devii sclavul emoțiilor tale. A accepta că
altul nu simte ce simți tu este expresia inteligenței emoționale și arta de a
căuta fericirea prin mijloace corecte. Într-o relație în care sunt doi,
sentimentele sunt reciproce, iar reciprocitatea se manifestă ca atare. Dacă
nu-i reciprocitate, e mai frumos să așteptăm până pe cea va fi. Să ne bucurăm
de viață, de fiecare clipă, să iubim ceea ce avem, și să fim convinși că
soarele adevărat strălucește și-n relațiile de iubire pentru toți cei care nu-l
confundă cu becul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu