Întreaga educaţie
occidentală, şi nu numai, dezvoltă în minţile oamenilor o eroare colosală.
Majoritatea oamenilor învaţă şi ajung să fie foarte convinşi de faptul că dacă
au succes într-un domeniu sau altul vor fi şi fericiţi. Dacă înveţi bine ajungi
la o facultate bună, dacă ajungi la o facultate bună poţi să obţii apoi un loc
de muncă bun. Dacă ai un loc de muncă bun ai şanse mari să găseşti relaţia cea
mai bună şi intr-un final să fii astfel fericit. Fericirea este dusă tot mai
departe dincolo de linia orizontului. Aşa ceva este absurd şi neproductiv ca să
nu spun că este o imensă prostie sau o imensă păcăleală. Ei condiţionează
fericirea de îndeplinirea unor condiţii exterioare şi muncesc pe brînci ca să
aibă succes, sperînd să fie şi fericiţi într-un final. Priviţi-i pe oamenii „de
succes” – nici vorbă să fie fericiţi! Au înregistrat şi ei acolo un succes după
luni şi ani de muncă şi au fost fericiţi o oră, apoi au revenit rapid la starea
lor de frustrare, de stress, de nefericire cu un alt target pe care să-l atingă.
O astfel de eroare este propagată astăzi în continuu, cu bună ştiinţă, prin
toate sistemele educaţionale şi de informare.
Realitatea este exact
invers. Dacă eşti fericit, ai succes! Dacă eşti fericit, munceşti
mai bine! Dacă eşti fericit, gîndeşti mai profund! Fii mai
întîi fericit şi apoi vei obţine si succesul dorit. Fii mereu fericit cu ceea
ce ai şi nu condiţiona fericirea de ceea ce ai vrea să obţii. Fii fericit că
eşti viu, că eşti sănătos, că ai prieteni. Oricine poate găsi cîteva motive
pentru care să fie fericit. Dar cel mai bine este să ajungi să fii fericit fără
un motiv anume. Fii plin de mulţumire. Nu trebuie să ai o relaţie bună pentru a
fi fericit. Fii fericit şi vei avea numeroase relaţii de calitate! Găseşte-ţi
calea să te trezeşti dimineaţa fericit, să fii fericit în timpul zilei, să
adormi fericit seara şi vor apărea nenumărate succese în viaţa ta.
Fericirea este adevărata
noastră natură şi ea nu are nevoie de nimic pentru a se exprima, pentru a se
manifesta în şi prin noi. Problema este că pe măsură ce creştem învăţăm de la
ceilalţi să condiţionăm fericirea de tot felul de lucruri exterioare şi/sau
interioare. Şi ajungem să o condiţionăm într-o aşa măsură încît ea chiar
întîmpină dificultăţi mari în a se mai face simţită. Calea către fericire este
calea prin care eliberăm mintea de toate condiţionările cu care am împovărat-o.
A fi fericit este ceva firesc, natural este însăşi natura omului. A fi
nefericit este o problemă, chiar o mare problemă, pe care însă majoritatea
învaţă totuşi să o rezolve şi să obţină succesul de a fi nefericiţi, în pofida
propriei firi. Se spune despre Iisus ca a făcut miracolul învierii, însă pentru
cine ştie, miracolul nu a fost să învie, ci să moară! Aşa că, dacă aţi atins
performanţa de a fi nefericiţi în majoritatea timpului, e bine să ştiţi că aşa
ceva a necesitat mari eforturi şi dacă aţi fost capabili să le faceţi, înseamnă
că acum sînteţi în stare să puteţi începe procesul invers de a vă decondiţiona
fericirea, de a o lăsa să se exprime liberă.
Dacă este necesar putem discuta pe cazuri
concrete cum poţi să fii fericit prin ceea ce eşti, cum poţi să aduci fericirea
în tine, fără să fie îndeplinite cine ştie ce condiţii exterioare.
www.artadeatrai.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu