“Oamenii fericiți cred că au întotdeauna dreptate”

Aceia care se consacră în prea mare măsură lucrurilor mărunte devin neputincioşi faţă de cele însemnate.

Ne place să ghicim ce este în sufletul altora, dar nu ne place să pătrundă ei într-al nostru.

Ceea ce numim generozitate nu este, de cele mai multe ori, decât vanitatea de a da, care ne place mai mult decât ceea ce dăm.

Gelozia se naşte întotdeauna cu dragostea, dar nu moare întotdeauna cu ea.

Acelaşi orgoliu care ne face să criticăm defectele de care ne credem scutiţi ne face să dispreţuim însuşirile bune pe care nu le avem.

Oricine găseşte motiv să critice la alţii ceea ce alţii găsesc de criticat la el.

Nu trebuie să ne simţim jigniţi când ceilalţi ne ascund adevărul, de vreme ce noi ni-l ascundem adesea nouă înşine.

Puţini oameni ştiu cum să îmbătrânească.

Când nu găseşti liniştea în tine însuţi, zadarnic o cauţi în altă parte.

Unele lucruri frumoase păstrează mai multă strălucire când nu sunt perfecte.

Adesea ne imaginăm că lucrurile sunt imposibile doar pentru a ne scuza faţă de noi înşine.

Noi ne zbuciumăm nu atât ca să devenim fericiţi, cât mai ales pentru a face să se creadă că suntem.

Suntem atât de obişnuiţi să ne ascundem de alţii, încât în cele din urmă ne ascundem de noi înşine.

A nu iubi deloc în dragoste este un mijloc garantat ca să fii iubit.

Oamenii fericiți cred că au întotdeauna dreptate.

François de la Rochefoucauld
(15 septembrie 1613 – 16 martie 1680)

Sorin Tudor

http://webcultura.ro/