Deseori cand e vorba despre un copil auzim expresia: “E ca
maica-sa/taica-sau!” – si, de obicei, comparatia nu e facuta in sens
pozitiv. Chiar parintii cand sunt suparati sau au o disputa cu copilul sunt
tentati sa faca o comparatie cu celalalt parinte pe care il considera
responsabil ca a transmis progeniturii trasaturile negative.
Si, deloc intamplator, avem si cateva ziceri din popor care ne fac sa
credem ca, intr-adevar, “aschia nu sare departe de trunchi” iar “cei sapte ani
de acasa” ne-am convins deja cu totii ca sunt determinanti.
Dar este copilul tau imaginea ta? Cat din zestrea ta genetica se regaseste
in el si cat este influenta mediului si a educatiei? Ai putea sa influentezi ca
doar trasaturile de personalitate ale tale si ale partenerului tau care iti
plac sa i se transmita copilului – si daca ai putea, chiar ai vrea?
Cert este ca, daca este criticat, un copil invata sa condamne. Daca
traieste intr-un mediu ostil, va deprinde violenta. Daca va fi ridiculizat in
familie se va inchide in el si va dezvolta complexe de inferioritate ce-l vor
defini mai tarziu ca adult. Daca va trai intr-un climat impregnat de
interdictii si stapanit de rusine si vina prima lui reactie va fi sa se simta
vinovat. In schimb, copilul care este incurajat si apreciat pentru gesturile si
actiunile lui va invata sa aiba incredere in el si in ceilalti si sa practice
generozitatea. Daca va fi tratat drept, va fi la randul lui drept cu ceilalti.
Daca va trai inconjurat de incredere si siguranta, va invata sa se accepte pe
sine asa cum este si se va inconjura de prieteni dobandind astfel abilitatea de
a iubi oamenii.
Pana la un punct, copilul tau este imaginea ta. Dincolo de acea limita,
devine imaginea a ceea ce l-ai pregatit sa fie. Chiar daca seamana cu tatal
lui, are ochii tai si zambeste ca bunica.
Gina Butiuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu