Asta pentru ca Hemingway spunea ca fericirea, in
oamenii inteligenti, e cel mai rar lucru pe care l-a intalnit. Si pentru ca
Freud spunea ca scopul psihanalizei este de a elibera oamenii de nefericire
nevrotica pentru a-i face niste nefericiti normali. Si asta si pentru ca
Nietzsche spunea: cata luciditate, tot atata drama.
Niste cinici
resemnati cu care sunt de acord doar atunci cand fac haz de necaz pe seama
vietii. In ciuda tuturor celebrilor citati mai sus, poti fi destept, lucid,
normal si fericit in acelasi timp. E si o arta dar mai ales o stiinta.
1. Mai
intai: fericirea aia dementa, constanta si fara sfarsit nu exista
si nici nu-ti trebuie. Nu are cum – pentru ca ea exista prin
comparatie, deci inevitabil ai nevoie de esec si tristete pentru a o aprecia.
Tristetea si esecul vin de la sine, poate pentru ca asa cum a spus Buddha viata
e chin si suferinta, sau pentru simplul fapt ca exista un sfarsit ultim oricum
si daca esti prea constient de asta si nu uiti defel de moarte, atunci nici
n-ai cum sa te dedai prea mult unor placeri carora le vezi sfarsitul.
Totul
este o criza. Criza
adolescentului, criza maturizarii, criza varstei de oricare ar fi ea, criza
dragostei, criza timpului in final. Viata in sine este o criza de sens: ni se
da o perioada de timp nespecificata in care trebuie sa atingem niste puncte de
varf care ne definesc succesul, impreuna si in competitie in
acelasi timp cu ceilalti.
Nu ni se spun
regulile, nu ni se spune la ce suntem buni cu adevarat, stim doar ca trebuie sa
fim fericiti – dar si fericirea e un model indus social de niste creatori de
opinii. Vin hormonii peste noi, vine presiunea de a fi integrat social, vrei
sa-ti fericesti parintii dar sa fii si tu insuti, vrei si stabilitate dar
si provocare, vrei sa gasesti dar nu te poti opri din cautat. O adevarata
nebunie.
Acesta-i jocul –
te nasti intr-un sistem de reguli – al familiei si mediului caruia apartii.
Apoi trebuie sa le provoci sa vezi ce e real si ce nu, sa faci parte din sistem
si in acelasi timp sa fii tu insuti, un manuscris pe care il scrii cu cerneala
propriilor intelegeri. Nu a altora, ci ale tale, traite visceral pana la capat.
2.
Satisfactia vine din confruntarea bine dozata cu stresul, suferinta si
schimbarea. Science
dixit iar experienta o confirma. Primele doua vin de la sine,
schimbarea insa e efortul personal. Tolereaza stresul si suferinta, accepta ca
durerea face parte din viata.
Ce trebuie sa
invatam este un management al emotiilor negative – dezamagire, esec, pierdere.
Ele sunt inevitabile, pe tot parcursul vietii. Inevitabila este insa si
schimbarea. Conform regulei: daca nu razi de tine cel care erai acum un an, nu
evoluezi suficient de mult.
3.
Creierul nostru este rezolvator de probleme – aceasta ii este menirea si
satisfactia. Nevoia de certitudine ne face sa ne agatam de tot felul de
solutii si principii dorite a fi finale. Gresit – creierul este o
fabrica de chimicale in cautare de provocari de rezolvat. Nehranit cu
provocarile corecte, va incerca sa gaseasca probleme acolo unde nu sunt – si
daca te uiti obsesiv pe ceva cautand provocare vei gasi.
Astfel se
ruineaza relatiile de exemplu, pentru ca omul crede ca dragostea este raspunsul
la orice problema si isi va lua provocarea doar de acolo. Intr-un fel,
dragostea este raspunsul la tot– dar nu dragostea romantica, ci dragostea ca si
mod de a fi, ca atitudine fata de viata. Cum ar fi sa iubim nebunia de a fi,
paradoxurile si contradictia, acceptarea durerii si dezamagirii, acceptarea
vietii asa cum este.
Provocarea
ultima este cum sa cazi din rai si sa nu mori de dorul lui. Adica de a gasi un echilibru intre
idealism si cinism. Adica sa-ti pastrezi entuziasmul si optimismul, chiar daca.
4.
Invata sa spui NU.
Oamenii nu spun Nu pentru ca vor de fapt dragostea tuturor si le e teama ca
refuzand ceva cuiva, nu vor mai fi doriti. Ai nevoie de dragostea tuturor doar
atunci cand tu insuti nu te iubesti pe tine, pentru ca acceptarea lor este
validarea pe care tu refuzi sa ti-o dai.
Nu-i vei multumi
pe toti niciodata si nici nu ai nevoie. Janis Joplin spunea ca pe scena face
dragoste cu 25 de mii de oameni si apoi se duce acasa singura. Admiratia
tuturor nu va compensa niciodata pentru lipsa de iubire reala fata de tine insuti
si nici pentru lipsa iubirii unui partener real. Avem nevoie de dragoste dar
doar a celor pe care noi insine ii admiram.
Si mai
intai trebuie sa te admiri pe tine insuti. Asta
implica sa inveti sa spui NU in primul rand tie insuti – pentru ca orice standarde
ai pentru tine implica efort si disciplina, adica a spune NU tentatiei
placerilor de moment.
5. Lasa
trecutul si victimizarea. Nu-l folosi nici ca justificare pentru esec nici ca
preocupare pentru razbunare. Trecutul nu poate fi schimbat. Regretele, furia si
vina sunt niste preocupari mediocre pentru mintea ta – hraneste-o cu alte
delicatese emotionale. Nu mai are importanta ce a fost ci cum atingi ceea ce
iti doresti sa fie.
Adica nu
victimizare si plangere de mila ci focusare pe prezent si pe rezolvare de
probleme. Daca suferinta trecutului iti devine carburant pentru schimbare, nu
regreti nimic. Nemultumirea prezentului il face pe lenes sa se uite in trecut
si sa gaseasca vinovati, pe cand curajosul se ridica de fiecare data si o ia de
la capat. Pentru ca…ce alte optiuni ai?…
6. Nu
incerca sa schimbi pe nimeni, ci doar pe tine insuti. Critica si reprosurile nu
functioneaza niciodata.Ci doar exemplul personal, pentru cei care au mintea sa
vada. In loc sa te justifici si sa te explici la nesfarsit in fata unor oameni,
explica-ti tie despre tine niste lucruri.
Inconjura-te de
oameni cu acelasi drive catre schimbare, cu aceeasi
deschidere fata de experienta. Daca te inconjuri cu oameni la fel de
inteligenti ca si tine, fiecare va gasi singur calea, nu trebuie sa-i fortezi
tu cu nimic.
7.
Dezvolta un optimism stoic. A fi optimist nu inseamna sa fii rupt de realitate si sa
ignori negativul. Inseamna sa-l accepti dar sa alegi sa vezi frumosul. Da, vei
avea momente in care vei obosi sa fii inteligent si atunci vei fi trist. Iar
daca te lupti cu tristetea, vei cadea in depresie.
Optimismul stoic
inseamna a accepta ca viata e si chin si suferinta si ca inevitabil le vei
experimenta, dar de fiecare data te vei ridica si o vei lua de la capat, pentru
ca viata este si bucurie si placere. Inseamna ca atunci cand viata iti da lamai
tu faci limonada pe care o vei savura alaturi de cei asemeni tie cu care vei si
rade si vei si plange deopotriva. Pentru ca… ce alte optiuni ai?….
8. Nu
mai bate la usi inchise. Renunta la oameni si investitii de orice fel care nu duc
nicaieri. Cu cat prelungesti agonia, cu atat iti va fi mai greu sa renunti la
ceea ce pur si simplu nu functioneaza. Adica invata sa pierzi cu gratie, nu
trebuie sa te scufunzi odata cu corabia.
In acelasi timp,
nu generaliza un esec. Fii om de stiinta, adica lucreaza cu statistici. Inainte
de a te resemna trist in cinism, investeste-te din nou in alt fel de oameni si
principii. Istoria se repeta doar la oamenii care n-au invatat nimic din
erorile trecutului.
9. Daca
judeci oamenii, nu ai timp sa-i iubesti. E vorba de o economie cognitiva a creierului – nu poate
intretine simultan doua atitudini contradictorii. Ceea ce ne amintim si la
sfarsitul zilei si la sfarsitul vietii sunt momentele in care am iubit si am
fost entuziasmati de ceva sau cineva.
Nu te inconjura
de oameni pe care ii critici ca sa te simti tu superior, ci de oameni pe care
ii admiri si de la care ai tu de invatat. A invata e dragoste. Cam asa traduce
creierul tau o intelegere noua: cand ai un moment de Evrika, creierul tau
este multumit. Mintea este stapanul pe care il cauti care sa faca ce vrei
tu.
10. Nu
te mai minti pe tine insuti. Cum ar fi: voi fi fericit cand voi avea nu stiu ce. Sau:
daca as avea mai mult timp, as face asta. Sau: voi iubi cand voi intalni
persoana potrivita. Ai si motive de a fi fericit, ai si timp si ai si pe cine
iubi.
Sa luam exemplu
de la artisti: ei nu picteaza cand intalnesc peisajul sau muza potrivita, ci
picteaza – e un talent care se vrea exprimat. Ei nu canta doar cand au melodia
potrivia, ci ei canta – e un talent care se vrea exprimat.
Talentul nostru,
al tuturor oamenilor, este de a iubi: aceasta este incununarea evolutiei de la
animal la om, a ne iubi unii pe altii. Pentru ca insusi faptul de a fi lucid de
propria efemeritate, de paradoxul de a fi instinct si constienta simultan, ne
face sa ne uitam unii la altii cu caldura si intelegere ca in aceasta calatorie
tot ce conteaza este sa ne tinem companie si sa ne sustinem unii pe altii.
Nu te
pastra pentru candva, undeva, cineva. Acum si aici se intampla viata – nu scapa nimeni de finalul ei,
dar putem fi fericiti cu totii pe parcursul ei. Nu va faceti griji ca ce s-ar
intampla de-ar fi toti fericiti – cum spuneam, fericirea vine din cand in cand,
ca si moment de varf cand atingi un deziderat. Totul e sa valorizam efortul
depus in atingerea ei si cand noi o avem sa-i sustinem pe ceilalti in timp ce
ei o cauta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu