Catalin Manea-Eliberare prin acceptare

 

Acceptate totala. Nu resemnare, ci acceptare. Este o mare diferenta. A te resemna inseamna a renunta la realitate, iar acceptarea inseamna a imbratisa realitatea, exact asa cum este. De vrei sa vindeci o boala, in primul rand este necesar sa accepti ca aceasta exista. Daca o negi, ii maresti puterea asupra ta, pana cand prezenta ei va pune stapanire pe fiinta ta.

ELIBERARE PRIN ACCEPTARE

De vei pretinde o alta realitate, sa stii ca nu cunosti chipul actualei realitati. Intr-adevar, suntem in cautarea unor realitati care au potentialul de a ne indeplini cele mai ascutite cerinte, insa aceasta alergatura oglindeste lipsa de impacare cu realitatea momentului prezent.

Privim catre viitor si ne cautam fiinta in el, tocmai pentru a umple un gol lasat de lipsa de prezenta in momentul prezent. Ceea ce cautam in viitor, este deja aici. Privim catre inainte, cu speranta de a gasi o versiune mai buna a fiintei noastre. Privim la ceea ce poate fi, iar in acest fel uitam ceea ce este.

Nimic din ceea ce vrei sa fie, nu va fi daca nu accepti ceea ce este. Acceptarea totala a realitatii te va propulsa dincolo de efectul relativ al realitatii. Pentru a depasi o bariera, in primul rand este necesar sa accepti ca aceasta bariera exista. A nega realitatea inseamna a-ti ingreuna vibrational experienta pe care o ai cu realitatea.

De aceea, negarea nu este o solutie. Cand negi ceea ce este, devii una cu ceea ce negi. Cand negi o durere, devii una cu acea durere, tocmai din simplul motiv ca vibratia joasa a negarii intra in rezonanta cu vibratia elementului pe care il negi. Bineinteles, nu ai vrea sa negi o lumina, ci un intuneric. Negand intunericul, actionezi cu intuneric asupra intunericului. Negand intunericul, contribui cu intuneric asupra intunericului, ceea ce iti va aduce o experienta si mai intunecata, in relatia ta cu intunericul pe care il negi.

A nega ceea ce este inseamna a fi impotriva realitatii, ceea ce iti va aduce un asalt al energiilor joase. De obicei, aceasta negare se face fara a se cunoaste repercusiunile ei. Tocmai de aceea, aceasta capcana este una deosebit de puternica. Principala sursa de putere a ego-ului, este chiar faptul ca, de multe ori, ego-ul te-a convins ca nu exista. In acest fel, el ti-a spus ca tu esti el, ca tu esti gandurile, fricile, dorintele, pretentiile tale. Iar tu, ai crezut. Chiar ai crezut. Si ai suferit din aceasta cauza. Mult.

Este momentul ca acest joc sa se opreasca aici. Este momentul trezirii. Ai curajul sa stai fata in fata cu tine si sa iti recunosti ego-ul? Accepta-ti ego-ul. Recunoaste-ti sinele fals. Accepta-ti vocea mentala care iti spune mereu ca nu esti bun, ca nu este suficient, ca iti este frica. Accept-o, nu o nega. Accepta aceasta voce, fara a te raporta la ea. Observ-o, dar nu te regasi in ea. Aceasta voce exista, dar ea nu este Tu. Ea este ceea ce te-a tinut departe de Tine.

Acceptandu-ti ego-ul, incepe procesul de dizolvare al acestuia. Insa, este necesar sa intelegem ceva: a accepta nu inseamna a lupta. Accepta-ti ego-ul, insa nu lupta cu el, pentru ca lupta ii va oferi putere si control asupra ta. Accepta-l exact asa cum este, fara a incerca sa adaugi sau sa iei ceva de la el. Pur si simplu, accepta-i existenta intr-un mod total. Asta inseamna deschidere catre realitate, iar aceasta deschidere iti va purifica privirea. Cand te deschizi catre realitate, realitatea iti va arata ceea ce este dincolo de ceea ce ai vazut pana acum.

Cand accepti ceea ce este, celebrezi realitatea si onorezi momentul prezent. In sfarsit, nu mai lupti contra vietii, ci ii permiti vietii sa fie exact asa cum este, in aceasta clipa. Focul isi va pierde efectul asupra ta daca tu vei inceta sa te mai lupti cu el. Ce se intampla oare cu un foc pe care tu nu il mai intretii? Se stinge. De la Sine. Despre asta este vorba. Vei gasi pacea doar atunci cand vei mai inceta sa lupti cu razboiul. Vei gasi linistea in clipa in care vei inceta sa actionezi prin zgomot.

Acceptate totala. Nu resemnare, ci acceptare. Este o mare diferenta. A te resemna inseamna a renunta la realitate, iar acceptarea inseamna a imbratisa realitatea, exact asa cum este. De aici provine virtutea marilor intelepti ai acestei lumi: de vrei sa vindeci o boala, in primul rand este necesar sa accepti ca aceasta exista. Daca o negi, ii maresti puterea asupra ta, pana cand prezenta ei va pune stapanire pe fiinta ta.

Desi nu pare, negarea este o lupta, nu o detasare. Aici este problema ignorantei. A ignora un element existential, nu inseamna a te detasa de el, ci a deveni dependent de el. Tocmai de aceea, este necesar sa inlocuim ignoranta cu constienta. Este clipa sa devenim constienti de realitate si de tot ceea ce pluteste in realitatea noastra. Daca vom aborda realitatea intr-un mod constient, cu acceptare, compasiune si toleranta, ne vom trezi puterile nemasurabile ale interiorului nostru si vom transcende tot ceea ce nu este in armonie cu Pacea Din Care Provenim.

Daca lupti contra unui element, investesti energie in acel element si ii imputernicesti existenta in realitatea ta, deoarece chiar tu il incarci cu energie. Acceptare, constienta, compasiune - toate acestea sunt in tine, gata sa iti ofere pace si liniste. Atunci cand accepti o durere, aceasta acceptare iti va aduce pace, deoarece nu te mai afli in lupta, iar aceasta stare de pace, te va separa de durere, deoarece durerea nu poate vibra la frecventa pacii. Faptul ca experimentezi o durere, reflecta ca tu existi acolo unde durerea exista. Faptul ca durerea este in fiinta ta, reflecta faptul ca tu vibrezi la aceeasi frecventa la care vibreaza si durerea.

Daca lupti cu durerea, te vei afunda in intunericului vibrational al luptei si vei amplifica durerea, deoarece ii vei oferi un teren favorabil. Daca accepti durerea, ca si existenta, lupta incepe sa se dizolve, deoarece pacea isi face simtita prezenta in fiinta ta, iar acolo unde este pace constienta, razboiul nu mai poate actiona.

E normal sa vrei pace in vremuri de razboi, insa aceasta pace nu va fi gasita daca vei lupta cu lupta. Lasa lupta sa se lupte, accepta faptul ca exista, insa mergi de la identificarea cu lupta, la observarea luptei. Observa-ti lupta interioara, ca si existenta, dar nu te implica in ea, nu o interpreta si nu o analiza. Doar, fii martorul ei. Martorul propriei lupte. Nu cel implicat, ci martorul care priveste fara a interpreta.

Acceptarea iti va aduce pace, deoarece nu vei mai lupta contra realitatii. Pacea provenita din acceptare, te va propulsa dincolo de ceea ce accepti. Insa, aceasta pace va veni la tine doar in clipa cand acceptarea este totala. Iar acesta poate fi un bun exercitiu pentru tine. Daca accepti ceva fara a simti prezenta pacii, inseamna ca acceptarea nu este completa. De indata ce accepti realitatea, pana la ultima vibratie, pacea se va propaga automat in fiinta ta.

Asadar, ai ajuns la aceste cuvinte pentru a primi acceptarea in viata ta. De vei dori sa lupti in continuare, oponenti se vor gasi. Insa, sa iti amintesti mereu aceste cuvinte: singurul obstacol din calea ta esti tu - ego-ul tau, care, de multe ori, ti-a spus ca nu exista. Accepta-te exact asa cum esti, accepta totul exact asa cum este, pentru ca doar acceptand ceea ce este, poti construi constient ceea ce alegi sa fie.

Compasiune, liniste, acceptare - acestea vor binevesti intotdeauna prezenta pacii in realitatea ta. Iar daca vei zbura pe aripile pacii, prapastia vibrationala a razboiului nu te va putea atinge, pentru ca niciun intuneric nu poate exista in Imparatia Luminii. Pacea fie cu tine, pe fiecare carare a vietii!

www.catalin-manea.com

 

 

Vindeca-te de ranile trecutului si purifica-ti inima

 

Nu doresti sa simti durere, e normal, dar nu exista alta cale de scapare decat sa te abandonezi in ea, sa o infrunti si astfel te vei elibera.

Ne traim viata raportandu-ne mereu la un trecut si un viitor, cand singura clipa care exista este clipa de acum.

Patrundem in aceasta bucla a timpului si de multe ori ne pierdem prin ea. Mintea este cea care stie sa traiasca in aceasta dimensiune a timpului si pentru ca ne identificam cu ea, si noi facem acelasi lucru.

Ne petrecem mult timp traind in trecut sau in iluziile viitorului. Si nu stim ca, cu cat acceptam si pretuim clipa de acum, cu atat ne eliberam de suferinta.

In interiorul nostru deja se afla reziduri de durere. Pasim prin viata, traind experienta dupa experienta si atunci cand apare durerea in viata noastra tindem sa fugim de ea, sa o ingropam si sa ne distragem. Acest lucru lasa cicatrici adanci in interiorul nostru.

Cand patrunzi intr-o relatie sau intr-o situatie de viata care astazi iti cauzeaza durere, nu te concentra pe situatia de viata sau persoanele care exista in ea, ci concentreaza-te pe ceea ce simti. Lasa sa se exprime aceste sentimente, si o data ce faci acest lucru, te vei elibera. Nimeni nu e vreodata responsabil de durerea pe care o traiesti. Propria ta durere a venit la suprafata acum, pentru ca ai negat-o in urma cu multa vreme. A stat latent in interiorul tau, cautand sa se exprime, pentru ca apoi sa se intoarca in inima universului. Tot ce exista in univers are nevoie sa se exprime. Sentimentele, emotiile, ele insesi doresc sa sa se exprime, si cu cat sunt mai tare innabusite, cu atat se vor lupta sa vina la suprafata.

Tot ceea ce nu a fost acceptat in interior, se manifesta in exterior.

Sa iti explic mai simplu. Daca de-a lungul vietii tale ai refuzat sa stai fata in fata cu sentimentele tale, si te-ai distras in tot felul de activitati, pentru a le evita, toate aceste lucruri creeaza situatii in viata ta prin care sa se exprime.

Furia , tristetea, durerea cu care ai evitat sa stai fata in fata la un anumit moment iti tot ofera semnale de alarma ca e momentul sa accepti ceea ce se intampla.

Nu te poti regasi, intorcand-te in trecut. Nu te poti reconecta cu adevarata ta fiinta decat atunci cand ramai in prezent. Cu cat acorzi energie si atentie trecutului, cu atat mai mult te identifici cu el si cu mintea ta.

Iar tu nu esti doar mintea ta. Tu nu este durerea ta. Daca poti observa toate aceste lucruri, daca poti observa mintea gandind, durerea aparand, care trebuie sa fie pozitia ta fata de ele? Daca te-ai afla in acelasi loc ca si ele, nu le-ai putea observa. Toate lucrurile minunate, creativitatea, iubirea, frumusetea izvorasc de dincolo de minte, din adevarata ta fiinta. Pe masura ce incepi sa vezi, sa poti sa observi mintea cum gandeste, senzatiile cum se exprima in corpul tau, se naste o noua constiinta, aceea de observator in interiorul tau si din aceasta constiinta rasare, pacea, lumina, bucuria, iubirea.

Legatura intre timp si minte este inevitabila. Mintea nu poate sa traiasca decat in acest timp si astfel cand incetezi sa traiesti din memorie sau in anticipare, ramanand complet in prezent identificarea noastra cu ea se opreste.

Uneori traim acelasi tip de experiente pentru ca nu am invatat sa folosim trecutul in cel mai constructiv mod pentru noi. De cele mai multe ori opunem rezistenta momentului de acum si incercam sa ne deplasam in afara a ceea ce se intampla. Judecam, blamam, regretam trecutul si nu ne dam seama, ca aceasta atitudine ne impovareaza si mai tare.

Toate experientele care s-au intamplat in trecut au avut rolul lor, acela de a aduce la lumina ceva din tine. Indiferent cum s-au intamplat lucrurile, in acel moment, cu aceea constiinta ai facut totul potrivit. Nu ai de ce sa te simti vinovat, nu ai ce sa regreti, nu ai absolut nimic de judecat. Lasa la o parte toate etichetele pe care ti le-ai atribuit tie, oamenilor si experientelor trecutului, pentru ca ele te impiedica sa traiesti bucuria astazi.

Trecutul tau se perpetueaza tocmai in lipsa prezentei din refuzul de a constientiza tot ceea ce se intampla acum , a accepta ceea ce vine la suprafata si a ramane in acest moment.

Indiferent ca ceea ce traiesti este o durere, o tristete, indiferent ca esti furios, infrunta aceste emotii si lasa sa se manifeste ceea ce exista in tine, ramanand un obsevator. Nu critica, nu judeca si nu analiza de unde vin toate acestea, doar ramai martor si pastreaza constiinta faptului ca totul va trece si astfel vei deveni din ce in ce mai liber.

Uneori vei simti poate sa razi, sau sa plangi fara niciun motiv, lasa totul doar sa fie. Elibereaza reziduurile ne-exprimate care exista in tine, pentru a te elibera de trecut si accede la toate minunatiile care rasar din momentul acum.

Aminteste-ti ca tot ceea ce simti in absenta iubirii, bucuriei, frumusetii, liberatii, sunt urme ale unui trecut inconstient care vrea sa se exprime si sa te elibereze. Iar apoi te intorci la magia clipei de acum, mai usor si mai impacat. Refuzam sa acceptam tot ceea este astazi in viata noastra si prin aceasta rezistenta , fara sa ne dam seama prelungim tocmai ce dorim sa evitam.

Nimic nu este in viata ta intamplator astazi. Tot ceea ce se intampla este pentru ca tu ai nevoie sa aduci la lumina lucruri despre trecutul tau inconstient. Toate obstacolele pe care le gasesti in viata ta, nu sunt altceva decat expresii ale unor lucruri ne-acceptate sau ne-exprimate de catre tine.

Oamenii au senzatia ca viitorul reprezinta eliberarea de trecut si de toate suferintele acestuia, insa acest lucru este o iluzie.

Doar prezentul este capabil sa faca acest lucru. Nici macar nu trebuie sa sapi prea mult in trecut , pentru ca mereu vei mai avea ceva de descoperit.

Atunci cand acorzi energie si atentie trecutului tau , nu faci altceva decat sa-l hranesti si sa il re-aduci in prezent. Lasa-l sa moara in fiecare clipa. Nu ai nevoie de trecut decat pentru anumite situatii practice ale vietii. In rest totul se intampla acum. Viata este aici si acum. In fiecare dimineata traiesti un nou inceput de viata. De ce ai vrea sa umbresti acest trecut cu reminiscentele trecutului?

Tot ce s-a intamplat in trecut, nu mai exista asa ca nu mai prezinta absolut niciun pericol.

Nu ai nevoie de mai mult timp pentru a te elibera de ranile trecutului, nu ai nevoie sa cunosti neaparat de unde inca mai porti cu tine durere, ci tot ce ai nevoie este sa accepti prezentul si sa folosesti clipa de acum, pentru a te elibera de tot ce inca te conduce in mod inconstient.

Eliberarea de ranile trecutului nu se face intorcandu-te in trecut, ci patrunzand tot mai mult in prezent. Pe masura ce practici aceasta putere, te eliberezi treptat de toate tiparele inconstiente pe care le-ai perpetuat in viata ta. Aducand in campul constiintei clipa de clipa, tot ceea ce se intampla in interiorul tau, dai la o parte tot ceea ce acopera adevarata ta fiinta, adevarata bucurie, adevarata frumusete si iubire.

Ce inseamna a trai in prezent?

Toate aceste denumiri, definitii, a trai in prezent, a te conecta cu sursa ta interioara, a deveni observator, sunt sinonime.

In momentul de ‘’acum’’ constiinta ta extinde, cine esti cu adevarat se releva. Cand desfasori o activitate zilnica, atunci cand te intalnesti cu o persoana, incepe sa iti concentrezi atentia pe fiecare moment, complet. Fii total prezent acolo. Observa ce te inconjoara, observa senzatiile din corpul tau, dintr-un loc neutru, ca si cum te-ai afla deasupra ta si ai privi o scena de teatru. In acest moment, problemele mintii dispar, orice iluzie de suferinta dispare, si incepi sa vezi ca in acest moment totul este in regula. In acest moment, fiinta ta expanda. In acest moment, iubirea rasare. Din acest loc linistit nu poti crea decat mai multa liniste. Din acest loc al iubirii, nu poti crea decat mai multa iubire. Acorda atentie reactiilor tale, comportamentelor tale, gandurilor, emotiilor, fricilor si dorintelor asa cum sunt ele in prezent. Cu cat ramai martor al acestora, cu atat ele se dizolva.

Indiferent unde te afli in fiecare clipa, pastreaza-ti o parte din atentia ta, asupra corpului tau. Ca si cum in acelasi timp esti constient de tot ce se intampla in afara dar si de corpul tau interior. Simte senzatiile, energia care iti traverseaza fiecare celula. Practica acest lucru , in fiecare activitate pe care o intreprinzi. In acest mod ramai conectat cu sursa ta interioara, cu acea liniste pe care nu o poti pierde niciodata, cu aceea iubire care locuieste in tine.

Atunci cand te saruti cu un iubit sau iubita, devino constient/a de modul in care buzele voastre se ating, de modul in care respirati, de fiecare atingere.

Atunci cand te speli pe maini, fii atent/a la modul in care curge apa, la modul cum miroase sapunul, cum se simt palmele tale . Atunci cand lucrezi, devino constient de tot ce se intampla atata in afara ta cat si inauntrul tau.

Iti propun urmatorul exercitiu:

Indreapta-ti chiar acum atentia asupra corpului tau. Devino constienta de mainile, tale, picioarele tale, toate partile corpului. Simti cum e viu? Simti cum fiecare celula este strabatuta de vibratii fine de energie? Nu te gandi. Doar simte. Poti sa observi cum aceasta energie strabate simultan toate partile corpului tau? Ramai cateva momente atent la aceste senzatii. Astfel iti retragi atentia de la mine, si simti linistea fiintei tale. Tu este aceasta liniste, tu esti aceasta pace si o poti accesa clipa de clipa, ramanand in legatura cu corpul tau interior. Practica acest simplu joc si vezi ce se intampla.

Cand durerea prezenta este adanca, probabil ca vei incerca sa fugi si mai tare de ea, insa facand acest lucru, nu faci altceva decat sa o ingropi din nou, sa o transformi in starea ta interioara, si astfel sa o manifesti in experientele pe care le traiesti.

Nu doresti sa simti durere, e normal, dar nu exista alta cale de scapare decat sa te abandonezi in ea, sa o infrunti si astfel te vei elibera. Nu te opune durerii si ai sa vezi cum suferinta se transforma intr-o pace profunda. Aceasta durere pe care ai creat-o dintr-un loc inconstient, din identificarea cu tiparele mintii, trebuie sa plece si sa te purifice.

Asadar te eliberezi de ranile trecutului, infruntand tot ceea ce simti, lasand durerea sa se exprime trecand prin ea. In acelasi timp, incetezi sa mai creezi suferinta in viata ta, si in viata altora, ramanand tot mai mult in prezent, si lasand trecutul sa moara.

Renuntand la el. Tu nu esti trecutul tau. Tot ceea ce crezi ca te defineste din trecutul tau, au fost doar situatii de viata care sa releve ceea ce esti cu adevarat. Fara el, si mai mult decat atat, renuntand la povestea trecutului tau, la victimizare, te intorci spre pace, spre iubire, spre bucurie. Aceasta este calea.

Nimic nu se va schimba in viata ta, pana cand nu te vei abadona acestor sentimente. Insa aminteste-ti sa nu cataloghezi nimic mental. Ci doar sa observi, sa lasi sa fie, sa lasi sa se exprime. Ramai constient de tot ceea ce se intampla, insa nu urma aceste sentimente. Nu te atasa de ele. Astfel aduci lumina si purificare la nivelul fiintei tale.

Vreau sa iti propun doua exercitii pe care sa le practici in perioada urmatoarea pentru a te elibera de tot ce este ascuns in interiorul tau si care acopera adevarata ta natura, adevarata ta fiinta.

Dialogul inimii:

Asaza-te intr-un loc confortabil intr-un moment in care nu esti presat de timp. Inchide ochii si concentreaza-ti atentia in mijlocul pieptului acolo unde se afla inima ta. Constientiza-ti inima ca pe un spatiu, prin care intra si ies sentimentele. Nu incerca sa asculti bataile inimii, ci doar devino constient de acest loc.

Simte cum respiratia ta, intra si iese in acest spatiu. Vizualizeaza o lumina alba care intra in centrul pieptului tau si roaga-ti inima sa iti vorbeasca. Continua sa respiri in acest spatiu. In urmatoarele 10-15 minute, lasa ca tot ce se afla in inima ta , sa se exprime. Indiferent ce ea iti aduce, doar ramai atent, si observa tot ceea ce iese la suprafata. Poti fi sentimente placute, sau neplacute, amintiri uitate, pot sa iti creeze chiar un sentiment de disconfort in corp. Ramai acolo, si lasa totul sa se exprime fara sa judeci. Daca simti sa plangi, sa suspini, fa-o, daca simti placere sau suparare, da voie ca totul sa vina la suprafata. Inima ta se exprima pe sine iar efectul este cat se poate de benefic. Ea va incepe sa elibereze tot ceea ce a stat ascuns pana acum. Ramai constienta asupra spatiului inimii, si asupra faptului ca toate aceste senzatii, indiferent daca sunt neplacute, vor trece. Acum te eliberezi de ele. Observa tot ceea ce apare, fara a pune vreo eticheta, in timp ce ramai constient de spatiul inimii. Ramai acolo, pana cand simti ca te eliberezi usor de stramtoarea din jurul inimii tale.

Practica acest exercitiu, timp de cateva saptamani si ai sa vezi cum lucrurile se schimba pentru tine. Aceasta deschidere va da voie, iubirii si luminii sa curga. Pe masura ce te eliberezi de ceea ce ai vrut sa eviti, spatiul se umple cu bucurie, lumina si iubire si astfel intreaga manifestare fizica in viata se transforma, lasand loc bucuriei, si iubirii, si pacii sa se exprime.

Un alt exercitiu simplu pe care ti-l propun pentru a-l insoti pe acesta il vom numi:

Razi si plangi

In fiecare seara inainte de culcare, razi sau plangi fara motiv. Efectul este uimitor, vei simti cum constiinta iti este purificata si te eliberezi de conditionari si amintirile care te tin blocat/a. Stai 30 minute in fiecare seara si razi sau plangi fara motiv. La inceput va parea destul de artificial si fortat dar pe masura ce incepi rasul sau plansul, te va purta cu el. Este un exercitiu extrem de frumos. Te vei duce la culcare simtindu-te usor de la ras, sau eliberat de la plans, sau un mix intre cele doua.

Aceste exercitii au ca scop sa te elibereze de acele impresii mentale si sa iti permita sa abandonezi interpretarile pe care le-ai dat, si care astazi umbresc, bucuria, fericirea si iubirea care este adevarata ta fiinta.

Si pentru ca esti astazi aici si acum si citesti acest articol, am pentru tine un set de resurse special care sa te conduca si mai aproape de iubirea, pacea si siguranta interioara pe care le cauti. Poti sa ai acces la el doar astazi, asa ca da click chiar acum AICI.

Fii binecuvantat suflet drag!

Cu iubire
Cristina Miculete

Autor, trainer si coach spiritual
www.artafeminina.ro

http://www.garbo.ro/

 

Invidiez copacul…

,,…pentru ca atinge cerul, dar nu-l pastreaza” Mark Nepo

De cate ori nu avem senzatia ca ceea ce cuprindem ajunge sa ne apartina, cand de fapt ne scapa atat de usor printre degete? De cate ori nu am vazut imaginea copilului dependent de mama ca se transforma in mama care nu-si elibereaza copilul? De cate ori perechi de maini s-au impreunat cu mainile noastre pentru ca in final sa lase loc altor maini? De cate ori ne-am ingenuncheat libertatea in speranta ca altcineva va sti ce sa faca cu ea? De cate ori ne-am agatat de cuvintele care s-au rostit despre noi si am inceput sa ne purtam ca atare crezand ca facand pe plac celorlalti, vom ajunge poate sa ne iubim si pe noi? De cate ori nu am presarat zambetele celorlalti peste singuratatea noastra sperand ca ne vor proteja de ceea ce ne temem sa scoatem la suprafata?

Va spun eu: de nenumarate ori. Pentru ca oricat de constienti am fi de acest fapt, uitam sa-i eliberam pe ceilalti. Uitam ca nu ne apartin. Uitam ca pana si cel mai stralucitor soare lasa loc luminii difuze a lunii. Uitam ca ceilalti vin sa ne inconjoare si ii lasam atat de mult sa ne patrunda, incat ajungem sa fim stapaniti de imaginea lor asupra noastra…Da, uitam sa-i eliberam…si de fiecare data, ne pricepem atat de bine sa o luam de la capat…

http://www.damaideparte.ro/

Modelarea viitorului

 

De-a lungul timpului, toate stiintele predictive s-au confruntat cu marea provocare de a reusi sa fixeze, in spatiu si timp, coordonatele viitorului. Unele au esuat, altele au reusit. Aparate din ce in ce mai complicate, specialisti si savanti geniali vor sa prognozeze cat mai exact miscarile meteo sau seismice, cursul monetar ori politic, sexul fatului; astrologii vor sa prognozeze cursul destinului uman etc. Cumva, fiecare dintre noi vrem sa inseuam viitorul, fara sa stim exact de ce anume este determinat el, ce elemente intervin in ecuatia lui.

Dar specialistii in fizica cuantica spun ca o experienta poate fi anticipata pe baza unor relatii faptice prezente. Particulele se vor afla intr-un anumit loc si spatiu, in functie de compozitia si relatia lor cu dimensiunea spatiu/timp prezenta. Cunoscand aceste date, poti anticipa viitoarea stare a materiei.

Modificand starea sa prezenta, poti controla configuratia ei viitoare. Dar, oare, acesta este viitorul? Cred ca ar fi bine sa definim ce numim viitor.

Viitorul reprezinta „spatiul” vast care ne inconjoara, plin de o infinitate de posibilitati de A FI. Plin de o infinitate de experiente posibile. Acest spatiu poate fi intalnit doar inaintea unui moment cand ai de facut o alegere. Asta, deoarece fiecare alegere exclude restul posibilitatilor si materializeaza doar una, aceea aleasa. Insa aceasta alegere iti deschide un nou spatiu de infinite posibilitati, la care ai acces prin intermediul instrumentelor dobandite in urma experientelor avute – cunoasterile personale. Asta, deoarece in permanenta esti un punct in univers, indiferent incotro privesti – de fapt, esti inconjurat de vastitate. De fapt, in permanenta ne inconjoara o infinitate de ocazii de A FI dar le alegem pe acelea catre care fiinta noastra (multistratificata) ne orienteaza, fara sa dispara si celelalte din posibilitatea virtuala a manifestarii.

Orice alegere are o consecinta. Consecinta nu este viitor – chiar daca asa avem impresia. Consecinta este doar un feed-back. Viitorul este mai curand un concept, un univers, decat o locatie. Cand facem o prognoza, nu prindem viitorul de urechi domesticindu-l. Cand facem o prognoza, alegem o formula de A FI Una dintre infinitele variante existente. Nu suntem in viitor, ci in determinare. Determinismul poate fi un instrument al evolutiei, daca il folosim ca atare. Daca vreau sa-mi iau casa peste trei ani, fac cele mai bune alegeri care ma pot duce la un viitor in care posed o casa. Din infinitatea posibilitatilor existente pentru mine, deschid o cale de manifestare a ceea ce doresc sa am/sa fiu. Restul posibilitatilor raman virtuale. De fapt, orice prognoza exclude posibilitatile infinite si orienteaza manifestarea pe o cale anume. Nu mai vorbim de viitor aici. Daca vrem sa vorbim de el, atunci trebuie sa ne situam inaintea oricarei alegeri, in vid, in spatiul nemanifestarii. Vidul este punctul – sau, mai bine zis – starea aflata dincolo de orice. Gandul, intentia, dorinta, emotia, aleg pentru noi, ne decid varianta manifestarii. Doar inaintea alegerii avem in fata infinitatea de posibilitati, cu conditia sa ne eliberam de orice ancora, sa fim in deplina libertate de constiinta. Dar, lasand dorintele sau emotiile sa aleaga pentru noi, nu mai putem avea acces la multitudinea de posibilitati, pentru ca ele sunt restranse de aceste existente din noi. Daca vrem sa ne plasam in spatiul tuturor posibilitatilor, trebuie sa iesim din determinismul emotiilor noastre, al gandurilor noastre, al dorintelor si aspiratiilor noastre. Acest lucru este egal cu iluminarea, cu eliberarea.

Din starea de iluminare poti face apoi alegeri constiente, deschizandu-ti in fata un drum determinat pentru care ai optat din pozitia constientizarii tuturor posibilitatilor pentru tine, din pozitia libertatii tale interioare. Practic, iti lasi sinele sa aleaga. Folosesti instrumentul optiunii, in sensul materializarii, pe baza principiului rezonantei, ca pe o unealta a expresiei sinelui si nu a gandurilor/emotiilor/dorintelor. Sinele nu se defineste prin ele. Sinele nu se defineste prin nimic – el este fiintarea divinului launtric. Alegerile venite din aceasta dimensiune sunt cele mai potrivite si cele mai elastice. Ele sunt creatoare. Adica feed-back-urile lor asigura, in permanenta, libertatea exprimarii puterii de creatie – noi variante si noi optiuni.

Daca alegerea este un instrument al expresiei noastre, intrebarea este din ce facem alegerea. Din sine? Din emotie? Din dorinta? Din frica? Din ce strat al fiintei? De ce este important sa stim asta? Pentru ca, in functie de punctul in care situam constiinta in fiinta noastra, pentru a face saltul in alegere deschidem in fata noastra un camp mai elastic, sau mai rigid, de posibilitati. De exemplu, daca vreau sa-mi iau casa pentru a avea o viata confortabila, proiectez in fata un set de consecinte venite din dorinta confortului, care si ea se sprijina pe evitarea neplacerilor, pe frustrari trecute, pe eforturi prezente. Dar daca vreau aceasta casa pentru ca astfel pot sa-mi exprim creativitatea, pentru ca pot exista, functionand pe coordonatele materializarii in bucurie, pentru ca pot simti relatia mea elastica si creatoare cu materia (asa cum facem, vara, castele din nisip, amuzati de jocul particulelor), atunci in optiunea mea se strecoara mai putina frica si anxietate, mai putin trecut si frustrari – adica mai putin determinism. Pot sa am o casa pe care o alege sinele. Folosesc dorinta unei locuinte, ca pe o unealta de a-mi exprima divinul launtric si de a ma deschide in fata multitudinilor de posibilitati de materializare, lasand legea rezonantei sa aduca locuinta potrivita sinelui meu. Astfel am acces la un program permanent creator si elastic, plin de o infinitate de noi posibilitati de A FI. Dar daca ambitia, complexul, frustrarea, competitia ma determina sa proiectez in fata mea viitoarea locuinta, ea se va materializa intr-un ritm si de o consistenta egale cu elementele ce determina aceasta proiectie. Obiectul materializat va calchia anxietatile si ambitiile mele (nu sinele meu) si, in derularea evenimentelor vietii, voi avea un rezultat al lor si nu un rezultat al sinelui divin.

Modelarea viitorului este posibila prin instrumentul intentiei. Sa tinem cont ca, atata timp cat inca vorbim de viitor, suntem in tridimensionalitate si folosim instrumentele/legile acestui plan. Intentia poate avea la baza dorinta sau aspiratia (sunteti de acord ca pot exista diferente de calitate intre ele). Intentia proiecteaza in fata noastra un camp-matrice pentru o posibila realitate. Ca aceasta realitate sa se materializeze, ea trebuie mentinuta prin credinta, minte si simtire, deopotriva. Ca ea sa fie puternica, este necesar sa nu fie sabotata de o frica subterana, sau de dorinta de a evita/contracara o alta posibilitate din viitor, mai putin dorita. Constiinta este astfel concentrata pe un singur punct. Ca aceasta intentie sa fie constanta, ea trebuie generata de straturile cele mai stabile ale fiintei – cat mai aproape de sine. Si, ca sa ne asiguram ca frica nu se strecoara in ecuatie, este necesar sa nu ne mai temem de nereusita. Si nici de precipitarea ajungerii in acel viitor dorit.

Ideea de modelare a viitorului are una dintre cele mai fascinante aplicatii in vindecare. Cand cineva sufera de o boala, de obicei se centreaza pe suferinta, pe tulburarea somatica si nu pe sanatate – considerand ca sanatatea e pierduta.

Dar putem privi lucrurile din perspectiva modelarii viitorului. A te centra pe boala – de care vrei sa scapi (si aici inregistram frica de suferinta, de nereusita in vindecare, comportamente si atitudini necorespunzatoare ce au generat imbolnavire) – este egal cu a o intretine cu entuziasm. Putem privi si asa lucrurile – boala este absenta sanatatii. Ceva lipseste din corp si aceasta lipsa se manifesta ca boala. Este suficient sa aducem ceva in corp (sau sa revelam ceva din fiinta noastra), pentru a avea sanatate. Cu alte cuvinte, ne centram pe plus si nu pe minus, pe ceva creativ si nu pe ceva distructiv. A face ceva sa plece este egal cu respingerea/crima. Universul (in orice forma s-ar manifesta) nu se lasa omorat, ci doar transformat/transmutat. Boala nu este o predestinare, ci o autoprofetie implinita. Ea este o imagine in oglinda – ne arata ceea ce suntem. Degeaba o stergem cu buretele, ea nu va disparea. Eventual se va opaciza imaginea, dar va fi tot acolo. Cu adevarat util este sa reflectam alt chip in oglinda si nu sa incercam sa lipim un plasture pe obrazul reflectat. Este ilogic! A fi sanatos, cand suferi de o boala, inseamna sa-ti modelezi viitorul proiectat de suferinta prezenta. Cum? Din toate variantele posibile existente in univers, o alegi pe cea dorita – sanatate – te concentrezi pe ea, renuntand la frici, spaime (chiar pe fondul unor dureri fizice – ele exista intr-un plan al realitatii, dar paralel si simultan ai acces la o alta posibilitate de manifestare). Trebuie sa incepi sa-i arati oglinzii alt chip. Adica, sa gandesti si sa traiesti ca si cand ai fi sanatos. Tinand cont, insa, de realitatea acestui plan in care e ancorata constiinta ta – de limitele corpului fizic. Nu poti sa faci o mana sa-ti creasca la loc (poate nu inca, dar sigur intr-un maine apropiat) dar poti sa te gandesti la piciorul tau scrantit ca la unul sanatos si sa-l simti asa, ajutandu-l sa se vindece. Sa vezi boala ca pe o expresie a fiintei tale, temporara si paralela cu alte posibilitati. Sa vezi artroza ca pe o rigidizare a fiintei tale, iar vindecarea sa ti-o reprezinti nu prin plecarea bolii, ci prin venirea in corp/constiinta a elasticitatii si fluiditatii gandirii si simtirii. Vindecarea nu apare printr-o lipsa de ceva, ci printr-un plus/creare de ceva. E mai usor sa folosesti energia de care dispui in a crea ceva, decat in a distruge. Nu te lupti cu cancerul, aduci bucuria si lumina care il hranesc pana la dizolvare. Iar dizolvarea este transmutarea in sanatate, a energiei inmagazinata in el – in componente hranitoare (in fond, tesutul tumoral este proteic). Corpul nu face nimic nepotrivit. El doar da semnale. Orice forma de energie este constructiva. Nu trebuie sa te lupti cu ea, ci doar sa-i schimbi polaritatea. Ea se va deplasa, conform principiului rezonantei, acolo unde este nevoie de ea.

Modelarea viitorului cu aplicabilitate in vindecare ne elibereaza de presiunea unui trist destin clinic. Orice om nascut sanatos poate fi mereu sanatos. Corpul este elastic. Gandirea este elastica. Emotia este elastica. Toate sunt educabile, se pot re-crea. Totul este sa aduci, din infinitele posibilitati din viitor, pe cea dorita – eliminand programatic orice alta varianta posibila, traind ca si cand varianta ar fi implinita, apropiindu-te de ea cu incredere si rabdare – rabdare cu tine, dandu-ti timp si iubire sa te revelezi pe tine, tie insuti.

Articol de astrolog Camelia Patrascanu
Sursa: Newsletter-ul editurii For You