In tot ceea ce facem, avem nevoie sa ne
amintim de naturalete, de firescul lucrurilor si de modul in care curg ele
atunci cand sunt pe fagasul lor. Este lectia care poate aduce, in viata
noastra, mult mai multa fericire si mult mai putin stres. Atunci cand incepem
sa simtim in interiorul nostru, locul din care realitatea noastra urmeaza un
traseu firesc, pas cu pas, fara efort, fara zbatere, fara exagerare, intreaga
lume se deschide pentru noi, intr-un fel nou si miraculos. Obisnuiti insa sa
facem lucrurile perfect si sa incadram perfectiunea intr-un tipar mult prea
stramt pentru ceea ce inseamna ea cu adevarat, ne supunem singuri unei presiuni
atat de insuportabile, de cate ori avem de creat ceva, incat ne punem singuri
in pericol atat starea noastra de bine cat si incheierea proiectului in care
suntem implicati. Pentru ca am uitat sa facem lucrurile de dragul lucrurilor,
si nu de dragul impresiei facute asupra celor din jur si am uitat sa actionam din
locul de autenticitate fata de noi insine. Asa ca lucrurile devin fortate,
intr-o competitie spre perfectiunea construita din dorinta ego-ului de a starni
admiratie.
Mi-am adus aminte o poveste spusa de Osho,
care suna cam asa:
“Un maestru zen isi propuse sa picteze ceva,
avandu-l alaturi pe discipolul sau, pentru a-si da cu parerea referitor la
momentul cand pictura se apropie de perfectiune. Discipolul era tensionat si
ingrijorat. Maestrul la fel, pentru ca discipolul sau nu l-a vazut niciodata
facand ceva imperfect. Dar in acea zi, lucrurile nu au mai mers la fel.
Maestrul se straduia din greu si cu cat se straduia mai tare, cu atat iesea un
dezastru mai mare.
In Japonia sau in China, intreaga arta a
caligrafiei se face pe hartie de orez, o hartie foarte sensibila si fragila.
Daca eziti putin, va fi cunoscut timp de secole locul unde a ezitat
caligraful-pentru ca cerneala se imprastie foarte repede pe aceasta hartie si
transforma totul intr-un dezastru. Trebuie sa curga totul, si nu ai voie sa
eziti. Nici macar pentru un moment. Cine are un ochi format poate observa
foarte usor o pictura care nu este Zen –pentru ca o pictura Zen trebuie sa
curga.
Maestrul incerca din greu. Discipolul statea
langa el, dand din cap: “Nu, nu este perfect.” Iar maestrul facea din ce in ce
mai multe greseli.
Cand s-a terminat cerneala, maestrul l-a rugat
pe discipol: “Du-te si pregateste mai multa cerneala.” Discipolul a plecat, iar
maestrul si-a continuat opera. Cand s-a intors, a privit mirat spre pictura si
a spus: “Maestre, este perfecta! Ce s-a intamplat?”
Maestrul a raspuns: Cat timp ai fost plecat,
am devenit constient de un lucru: prezenta ta. Ideea ca este cineva aici care
sa ma aprecieze sau sa ma condamne, sa spuna da sau nu, mi-a deranjat linistea
interioara. Acum nu voi mai fi tulburat. Am inteles ca incercam sa o fac
perfecta si asta era singurul motiv pentru care nu era perfecta. “
Incearca sa faci ceva perfect si va ramane
imperfect. Fa acel lucru la modul natural si va iesi perfect. Natura este
perfectiune; efortul este imperfect. Atunci cand faci prea mult, distrugi.
Iata un exemplu: toata lumea vorbeste, oamenii
vorbesc intreaga lor viata-insa ia pe cineva si pune-l pe o scena si spune-i sa
vorbeasca catre multime. Va amuti, va uita cum il cheama, nu va putea articula
niciun singur cuvant. Si chiar daca va spune ceva, foarte probabil discursul
lui nu va curge, asa cum se intampla cand vorbeste cu familia sau cu prietenii.
Acolo sunt tot oameni, aceeasi oameni – de ce ii este frica? Este in joc
ego-ul: incearca sa demonstreze ceva.
De cate ori incerci sa demonstrezi ceva, cauti
hrana pentru ego. Cand esti natural si lasi lucrurile sa se intample, ele sunt
perfecte si nu exista nicio problema. Cand esti natural si lasi lucrurile sa se
intample, Dumnezeu iti asigura spatele. Cand iti este frica si tremuri si
incerci sa dovedesti ceva, l-ai pierdut pe Dumnezeu. In frica ta, ai uitat de
el. Privesti mai mult inspre parerile oamenilor despre tine si uiti de Sursa
ta.
http://www.damaideparte.ro/index.php/atunci-cand-faci-prea-mult-distrugi-despre-perfectiunea-firescului/7125/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu