Trăieşti
într-unul dintre cele mai vii timpuri. Noul Om, în fragmente, deja a sosit, dar
doar în fragmente [...] Noul Om nu poate veni de nicăieri, trebuie să vină prin
tine. Noul Om poate să se nască doar prin pântecele tale: tu trebuie să devii
pântecele. Este o experimentare: a curăţa terenul astfel încât noile seminţe să
poată cădea în el. Dacă Noul Om reuşeşte, vechiul va trebui să se ducă. Vechiul
poate trăi doar dacă Noul Om este împiedicat să vină. Nu poate fi împiedicat
acum, fiindcă nu este doar o chestiune de venire a Noului Om în existenţă. Este
o chestiune de supravieţuire a întregului pământ – a conştientizării însăşi, a
vieţii însăşi. Este o chestiune de viaţă şi de moarte. Vechiul Om a ajuns la
deplină distructivitate. Vechiul Om a ajuns la capătul funiei. Acum nu mai este
posibilă nici o viaţă cu vechiul concept de om, ci doar moarte. Vechiul Om se
pregăteşte de sinucidere globală. Vechiul Om îngrămădeşte bombe atomice, bombe
cu hidrogen, cu scopul de a comite o sinucidere colectivă. Aceasta este o
dorinţă foarte inconştientă: mai degrabă decât să-i permită Noului Om să fie,
Vechiului Om i-ar place să distrugă totul. Trebuie să înţelegi, trebuie să
protejezi noul, fiindcă noul poartă tot viitorul cu el. Şi omul a ajuns la un
stadiu unde este posibil un măreţ salt cuantic. Vechiul Om era altfel-lumesc,
Vechiul Om era împotriva acestei lumi. Vechiul Om privea întotdeauna cerurile.
Vechiul Om era preocupat mai mult cu viaţa după moarte decât cu viaţa înainte
de moarte. Preocuparea Noului Om va fi viaţa înainte de moarte. Preocuparea
Noului Om va fi această viaţă, fiindcă dacă se are grijă de această viaţă,
cealaltă va urma de la sine. Nu este nevoie să te îngrijorezi despre asta, nu
ai nevoie să te gândeşti la asta. Vechiul Om era prea preocupat cu Dumnezeu.
Acea preocupare era din teamă. Noul Om nu va fi preocupat cu Dumnezeu, dar va
trăi şi va iubi această lume şi din această dragoste va experimenta existenţa
lui Dumnezeu. Vechiul Om era speculativ, Noul Om va fi existenţial [...] Mâine
este în pântecele lui astăzi: ai grijă de astăzi şi vei avea grijă de mâine. Nu
este nevoie să fii în vreun fel îngrijorat despre mâine. Şi dacă devii prea
îngrijorat de mâine, vei rata pe astăzi! Şi mâine va veni ca astăzi –
întotdeauna vine ca astăzi. Şi dacă ai învăţat acest obicei sinucigaş de a-l
rata pe astăzi, îl vei rata şi pe mâine. Vei continua să ratezi. Vechiul Om
rata permanent, era mizerabil, trist. Şi fiindcă era trist, era împotriva
lumii, el condamna lumea, el condamna samsara. El spunea: „Din cauza lumii sunt
în mizerie”. Nu este aşa. Lumea este imens de frumoasă – este toată frumuseţe,
fericire şi binecuvântare. Nu este nimic greşit cu lumea. Ceva era greşit cu
mintea veche. Vechea minte era fie orientată către trecut, fie orientată către
viitor – care de fapt nu sunt orientări într-adevăr diferite. Vechea minte era
preocupată cu ceea ce nu este. Noul Om va fi complet armonizat cu ceea ce este,
fiindcă aceasta este Dumnezeu, aceasta este realitatea. Vechiul Om căra
răspunsuri de-a gata. El era împănat cu filozofie, religie şi tot felul de
nonsensuri. Noul Om va trăi viaţa fără nici o concluzie apriori despre ea. Fără
nici o concluzie, cineva trebuie să facă faţă existenţei şi apoi ştie ce este
aceasta. Dacă ai tras deja concluzia, concluzia ta va deveni o legătură pentru
ochi, nu îţi va permite să vezi adevărul. Investiţia ta va fi în concluzie. Vei
distorsiona realitatea pentru ca aceasta să se potrivească concluziei. Asta
este ceea ce a fost făcut până acum [...] Noul Om nu va trăi din convingere, el
doar va trăi. Şi aminteşte-ţi, cei care pot trăi doar, fără convingere, doar ei
pot ajunge să cunoască ce este adevărul. Credinciosul sau necredinciosul nu
ajung niciodată să cunoască ce este adevărul – convingerile lor apasă prea greu
pe minţile lor, ei sunt înconjuraţi prea mult de sistemele de credinţă. Noul Om
nu va cunoaşte nici un sistem de credinţă. El va veghea, va observa, va vedea,
va trăi şi va permite tot felul de experienţe. El va fi disponibil, el va fi
multidimensional. El nu va căra scripturi în cap, el va căra doar alertă,
conştientizare. El va fi meditativ. Vechiul Om trăia din teamă – chiar şi
Dumnezeul lui nu era nimic altceva decât o creaţie din teamă. Templele lui,
moscheile, gurudwaras-urile, bisericile – toate erau din teamă. El tremura, era
înfricoşat. Noul Om va trăi din dragoste, nu din teamă, fiindcă teama serveşte
moartea, dragostea serveşte viaţa. Şi dacă tu trăieşti din teamă, nu vei
cunoaşte niciodată ce este viaţa, vei cunoaşte doar moartea, din nou şi din
nou. Şi aminteşte-ţi, persoana care trăieşte din frică creează tot felul de
situaţii în care ea trebuie să simtă tot mai multă frică. Frica ta crează
situaţii, întocmai precum dragostea crează situaţii, dacă iubeşti vei găsi aşa
de multe situaţii să fii iubitor, dacă esti speriat vei găsi aşa de multe
situaţii să fii speriat. Dragostea va fi aroma noii conştientizări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu