Ce face ca aceste înclinatii sa fie atît de puternice, încît sa determine
diferiti oameni, care altfel sunt persoane rezonabile, sa comita acte pe care
ulterior le regreta? Ce loc ocupa aceste emotii în evolutia speciei noastre -
sunt ele esentiale pentru supravietuire? Ce parghii pot fi actionate pentru a
scadea amenintarea pe care o constituie acestea la adresa fericirii si
stabilitatii noastre? Cat de multa flexibilitate are creierul si cum am putea
îndrepta într-o directie pozitiva acele sisteme neuronale din care iau nastere
impulsurile distructive? Si, lucrul cel mai important, cum am putea sa depasim
aceste emotii?
Tenzin Gyatso; al paisprezecelea Dalai Lama
Mesaj despre Compasiune
Care este scopul vieţii?Am ales sa raspund la aceasta intrebare pentru a
va impartasi gandurile mele celor care citesc aceste randuri.
Eu cred ca scopul vieţii este acela de a fi fericit. Din momentul
nasterii, fiecare fiinta umana vrea fericire si nu vrea suferinta. Nici
conditionarea sociala , nici educatia, nici o ideologie nu va afecta acest
lucru.In fiinta noastra exista pur si simplu nevoia de multumire. Nu stiu daca
universul, cu galaxiile sale nenumarate, stelele si planetele, au un sens mai
adânc sau nu, dar cel puţin, este clar ca noi, oamenii care traim pe acest
pamânt ne confruntam cu sarcina de a a face o viata fericita pentru noi insine.
Prin urmare, este important de a descoperi ceea ce ne aduce cel mai mare grad
de fericire.
Orice fel de fericire si suferinta este posibil sa se imparta in doua
categorii principale: mentala si fizica. Dintre cele doua,pentru cea mai mare
parte dintre noi, cea care exercita cea mai mare influenta , este starea
mentala.. Daca nu suntem grav bolnavi, sau lipsiti de elementele de
supravietuire, starea noastră fizică joaca un rol secundar in viata. In cazul
în care corpul nu da semne de boala, noi il putem practic ignora. Mintea,in
schimb , inregistreaza fiecare eveniment petrecut in viata noastra , indiferent
cat de mic este .
Acum știu că mintea înnoită și unită cu inima aduce fericirea autentică, având echilibrată poziția între cer și pământ. Omul este ființa înzestrată cu potențialul divin de a gândi cu mintea Creatorului. Am folosit mintea în mod abuziv, ea fiind un dat pentru a conduce către exprimarea cea mai înaltă a Celui căruia îi aparții. Când afli că a gândi inconștient este sinonim cu dizarmonia, atunci îți predai trupul și sufletul în mâinile scânteii divine din tine, din tot ce este viu. Numai așa mă pot cunoaște pe mine însămi, cea adevărată.
RăspundețiȘtergere