Stim deja fiecare din noi ca lacrimile nu lasa
pete si ca timpul se ocupa de toate daca nu ne ocupam noi. Fiecare viata care
creste din cate doi din noi, oamenii, paleste la un moment dat. Dar mai stim si
ca ceva frumos ramane…
Traim poate in cel mai frumos loc din univers, intre stele si
praf, intre tot ce e in jurul nostru. Dar, cum mai spunea cineva, suntem niste
calatori, in trecere si … iubirea pe care o dam e tot ceea ce avem de indurat.
Si – in cazul asta – nu merita oare sa ne simtim privilegiati? Nu e oare prea trist
ca ne cramponam de tot ce e rau si trist si mizer?
E clar ca pastram in noi ceea ce au lasat cei
care vin si pleaca in vietile noastre. Dar asta ne face oameni si asta e ce ne
face sa fim noi, cei de acum.
Si te intrebi cum reusesti sa mergi inainte
cand ai pierdut ce ai pierdut. Dar acum uita-te in tine – nu cumva a ramas ceva
frumos inauntru? A ramas privilegiul de a fi cunoscut acel om frumos care a
plecat si avantajul de a fi cel care merge inainte. Multi oameni sunt jos ca
rezultat al experientelor lor, al ego-ului ranit, tradat si traiesc cu emotiile
ciuruite. Doar pentru ca se invinovatesc pe ei insisi sau soarta pentru
situatia in care se afla.
Viata e un privilegiu, nu un drept. Adica nu ni se cuvine sa ne luam asa la harta
cu ea cum pare-se ca facem zi de zi. Nimeni nu ne-a promis fericirea. Si nimeni
nu ne-a promis ca trebuie sa avem tot ceea ce ne dorim.
Stiam insa cu totii ca e in mainile fiecaruia
din noi si ca lucrurile nu se intampla intamplator. Stiam ca suntem imperfecti
si ca suntem programati sa supravietuim. Pentru asta suntem programati. Dar,
fiind o rasa super-inteligenta, ne dorim sa traim. Si sa traim frumos.
Dar cum sa faci asta cand viata ta pare un
adevarat dezastru? Te-a lasat sotia, esti in datorii pana peste cap, viata ta
sociala e un haos si nu gasesti niciun motiv de bucurie?
Unde e rotita ruginita? Cum s-o gasesti si ce
sa-i faci? Nu e nimic de gasit. Putem sa constientizam sau nu ca ceea ce ni se
intampla aici si acum e viata. Asa e ea. Faptul ca tu citesti acum acest articol
si pe urma vei zambi cuiva. Sau ca cineva e departe de tine. Sau ca urmeaza sa
pierzi pe cineva drag. Atata timp cat e cu emotii, cat mai vibreaza ceva in noi
si mai putem sa radem sau sa zambim desi abia ce-am plans, inseamna ca traim.
Daca te simti un privilegiat, incepe sa te
comporti ca unul!
Nu, nu e o viata grea si nu, creditul tau,
divortul prin care treci, despartirea sfasietoare prin care tocmai ai trecut,
relatia nefunctionala pe care o ai de-atata timp, boala cu care ai fost
diagnosticat nu sunt cele mai teribile lucruri care ti se pot intampla. Mai
teribil decat asta e sa incetezi sa te bucuri. Sa stai in asteptare si sa-ti
refuzi zambetul cuiva drag, sau un moment de emotie, cel de acum, de
mai-inainte sau cel care urmeaza…
Articol scris de Sergiu Tamas.
http://www.traiestezambind.ro/ceva-frumos-ramane/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu