CERE
CEEA CE VREI – DAR NU EMITE PRETENŢII
Atunci când ceri, ai mai
multe şanse să obţii ceea ce vrei, decât atunci când nu ceri.
E evident că aşa stau
lucrurile.
De ce oare, de cele mai multe
ori nu reuşeşti să ceri ceea ce vrei?
Uneori, ţi-e teamă că oamenii
se vor înfuria dacă vei cere.
Alteori, eziţi să te impui.
Probabil, te aştepţi ca lumea
să-ţi citească gândurile.
Poate că te antrenezi să
ajungi martir.
E foarte simplu: învaţă doar
să ceri ceea ce vrei.
Nu e nevoie să te porţi cu
mănuşi sau să fii mieros.
Nu e nevoie să ţipi sau să
urli.
Nu e nevoie să te enervezi,
dând vina pe oameni că nu vor să facă ceea ce ceri.
Nu e nevoie să te închizi în
tine.
Nu e nevoie să te retragi
într-o tăcere asurzitoare, care să-i facă pe toţi cei din jur să se simtă ca la
Polul Nord.
Pur şi simplu, cere ceea ce
vrei, fără a recurge la jocuri amăgitoare, fără ca cererea ta să fie încărcată
cu sentimente de separare sau cu ameninţări subînţelese, fără a folosi un ton
apăsat.
Cere ceea ce vrei, simplu,
dar categoric şi exprimând totul cât mai clar şi precis!
Exersează cum să ceri ceea ce
vrei, observând cât de simplu şi de direct poţi exprima cerinţe de genul:
„Dă-mi, te rog, piperul” sau „Vrei să-ncui uşa când pleci?”
Vei fi învăţat cum stau lucrurile,
atunci când vei putea cere ORICE, cu acelaşi ton şi cu aceeaşi naturaleţe cu
care ceri cuiva piperul, sau îl rogi să încuie uşa.
Va trebui să exersezi un pic
– chiar un pic mai mult!
Nu-ţi va fi întotdeauna uşor
să ceri bani, iubire, să faci dragoste sau să nu faci, ajutor de orice fel,
într-un mod simplu şi totuşi precis şi fără stridenţe.
A fi simplu, direct şi precis
şi a nu face presiuni atunci când ceri ceea ce vrei, este o deprindere pe care
va trebui s-o dezvolţi, dacă vrei să duci o viaţă mai fericită.
Să privim acum partea a doua
a reţetei: „ … dar nu emite pretenţii.”
O pretenţie vine dintr-o
minte obişnuită să pretindă.
Priveşte-ţi sentimentele de
separare, atitudinile şi poziţiile mentale.
Apoi, observă cum îţi expui
pretenţiile: jucând roluri precum: „bietul de mine” sau spunând: „mă necăjeşti”
„dacă mă iubeşti cu adevărat …” etc., etc., etc.
Va fi nevoie de mult
exerciţiu, deoarece cu toţii ne-am obişnuit să pretindem extrem de multe
lucruri.
Aminteşte-ţi că poţi pretinde
folosind un ton ridicat, sau în tăcere, ţinând buzele strânse.
Ceea ce contează sunt doar
vibraţiile tale!
De ce te repezi imediat să
pretinzi atât de mult?
Ţi-e teamă că oamenii nu te
vor trata cum se cuvine, dacă nu emiţi pretenţii.
Ţi-e teamă că oamenii te vor
călca în picioare.
Prin urmare, te porţi ca un
arici.
Eşti convins că ai dreptate
şi îţi ceri drepturile, chiar dacă, dobândindu-le, devii nefericit!
Eşti convins că, atunci când
stai mai mult timp cu cineva, ai obligaţia să cizelezi această persoană, astfel
încât el sau ea să corespundă modelelor tale!
Devii, oare, mai fericit,
pretinzând toate acestea?
Oare capeţi cu adevărat ceea
ce-ţi doreşti cel mai mult în viaţă, emiţând aceste pretenţii?
Eşti pregătit cu adevărat să
vezi că ai devenit dependent de pretenţiile tale faţă de tine însuţi, faţă de
alţii şi faţă de lume?
Dacă vei analiza cu de
amănuntul rezultatele obţinute în urma tuturor pretenţiilor tale din ultima
vreme, cred că vei trage concluzia că, deşi ai dreptate, ele nu sunt nici pe
departe satisfăcătoare.
Cu alte cuvinte, majoritatea
pretenţiilor tale nu-ţi aduc mai multă fericire.
În această privinţă, paguba e
mai mare decât câştigul.
S-ar putea să descoperi că o
mare parte din ceea ce primeşti nu se datorează pretenţiilor tale.
Şi atunci, de ce primeşti
ceea ce primeşti?
Aşa, pur şi simplu!
Faci parte din acest tot.
Ai dreptul să fii aici.
Uneori, pretinzând, capeţi
ceea ce doreşti.
Dar, e ca şi cum ai da calul
pe mârţoagă!
Dacă pretinzi, fie sfidător,
fie cu sfială, (în loc să-ţi exprimi o preferinţă) vei pierde: intuiţia, simţul
umorului, bucuria, sentimentul iubirii (pentru tine şi ceilalţi), cât şi pacea
minţii.
Te-ai tras singur pe sfoară.
Nu meriţi nici o clipă să fii
înşelat de tine însuţi.
Cum să te opreşti din a
pretinde?
Relaxează încordarea pe care
O SIMŢI ÎN INTERIORUL TĂU.
Domoleşte stridenţele din
voce.
Renunţă la poziţia
intransigentă pe care o adopţi atunci când ceri ceva.
Nu te mai încrunta şi să nu
mai lua atât de în serios telenovela pe care o numim viaţă.
La început, probabil că ţi se
va părea înfricoşător. Dar, exersând, te vei simţi mult mai relaxat când vei
învăţa cât de odihnitor este să ceri ceea ce vrei, fără să pretinzi.
Ar însemna ca, atunci când
soliciţi ceva, să renunţi la tonul grav, care zice „e o problemă foarte
serioasă” – cât şi la toate celelalte nuanţe ameninţătoare sau pline de
îngrijorare.
Ar însemna ca, uneori, să
ceri cu zâmbetul pe buze şi cu un simţ al umorului care va dovedi că eşti
perfect de acord că, ceea ce numim noi viaţă, nu este, la urma urmei, decât o
glumă cosmică!
A nu pretinde înseamnă că
înveţi să ceri fără efort – adesea cu umor. E ca şi când ai juca un joc în care
încerci să capeţi ceea ce vrei – deşi ştii bine că, uneori, câştigi, iar uneori
pierzi.
Dar e absolut în regulă să
mai şi pierzi! În jocul de a viaţa. trebuie să accepţi cu aceeaşi seninătate şi
ce e bun, şi ce e rău.
Să ceri ceea ce vrei, fără să
pretinzi,
înseamnă să încetezi de a mai
face aluzii la ceea ce vrei.
Înseamnă să nu te mai exprimi
atât de complicat, încât oamenii să fie obligaţi să ghicească ceea ce vrei.
Înseamnă să nu mai afişezi o
proastă dispoziţie, sperând că cineva o să te întrebe ce s-a întâmplat.
Înseamnă să renunţi la a te
minimaliza, hotărând dinainte că oamenii nu vor vrea să-ţi dea, sau că nu
meriţi să capeţi ceea ce vrei.
Înseamnă să înveţi să ceri
iarăşi ceea ce vrei, AZI – chiar dacă ieri ai cerut fără nici un rezultat.
Fiecare zi este o nouă zi.
Nu mai lăsa amintirile
trecutului să mohorască şi să înnoureze minunata zi
PE CARE O POŢI FĂURI ASTĂZI.
Fragment
din cartea “Reţete Pentru Fericire” de Ken Keyes Jr. şi Penny Keyes, carte
publicată de Editura For You
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu