Când spui "Te iubesc. Nu pleca. Nu pot trăi fără
tine", deşi poţi fi convins că iubeşti, te asigur că nu iubeşti. Ceea ce
tu simţi este o combinaţie de afecţiune şi teama de singurătate. Cu greu
vei recunoaşte asta. Insă acesta este adevărul gol-goluţ: te agăţi de celălalt
deoarece nu crezi că te vei descurca fără el. Nu crezi că-ţi poţi asuma o viaţă
de unul singur, cel puţin pentru o perioadă (până stabileşti o relaţie cu
altcineva). Nu te simţi suficient de pregătit sau puternic pentru a face faţă
vieţii de pe o poziţie independentă. Te temi. La nivel psihologic, esti încă un
copil care are nevoie de un părinte. Are nevoie de cineva care să-l protejeze
într-o lume ostilă sau indiferentă. De aceea, iubirea ta are o componentă
infantilă. Nu este iubirea unui adult care dăruieşte, ci este iubirea unui
copil pentru părintele său. Oferi afecţiune, însă la schimb. Nu eşti
suficient de centrat în tine însuţi pentru a oferi afecţiune fără a aştepta
nimic în schimb.
Când spui "Te iubesc. Nu sunt de acord
să te întâlneşti cu altă femeie/alt bărbat" situaţia e relativ
asemănătoare. Te temi de pierdere! Dacă cealaltă femeie este mai
atrăgătoare? Dacă celălalt bărbat este mai interesant? Te simţi ameninţat.
Cealaltă persoană s-ar putea dovedi, pentru partenerul tău, mai bună ca tine.
S-ar putea să o aleagă pe ea, ceea ce înseamnă că tu vei rămâne singur. Doar nu
vrei să ajungi aici! Doar îţi iubeşti partenerul, n-o să permiţi aşa ceva!
Aceasta nu este iubire, deoarece iubirea extinde libertatea. Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime. Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori. închisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile (înţelegi acum titlul cărţii?).
Dezaprobând, condamnând sau pedepsind
nevoia lui de a-şi petrcce timpul cu altcineva (nu neapărat un partener
erotic), te aperi de propria teama de pierdere şi abandon. Instrumentul pe care
îl foloseşti este controlul. Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii
de control este insecuritatea. Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda
celuilalt toată libertatea din lume. îţi vei asuma riscul ca el, bucurându-se
de această libertate, să întâlnească pe cineva mai potrivit sau mai stimulativ.
Dacă se întâmplă asta nu-ţi modifică sentimentele nici măcar cu un milimetru.
Tu nu-1 iubeşti pentru ca el să te iubească la schimb. Tu iubeşti pentru
bucuria de a-ţi manifesta această putere. A iubi necondiţionat este o mare
putere! Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el
ca să-ţi exprimi iubirea. Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca
sa-i ofere parfumul. Iubirea este parfumul fiinţei taie (când fiinţa a înflorit
pe deplin). Dacă el pleacă sau vrea să plece, nu-1 vei reţine. O să fii
trist(ă) o vreme. E firesc, cineva drag a plecat din viaţa ta. Dar iubirea ta
nici nu va seca, nici nu va fi blocată sa curgă spre altcineva.
Dacă ceea ce citeşti îţi pare utopic sau
nerealist, îţi garantez că este următorul nivel de evoluţie pentru noi,
locuitorii acestui Pământ. Am întâlnit până acum 3 oameni în carne şi oase care
să iubească în acest fel. Asta îmi dă mari speranţe, chiar dacă mi-au trebuit
vreo 20 de ani până să-i găsesc.
Cum se atinge acest nivel? Cum se iubeşte
fără a fi dependent? Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de
abandon, nevoia de control, teama de respingere? Într-un singur fel. Aflând
cine eşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu