Onestitatea emoţională
este esenţială pentru creşterea spirituală.
Nu te poţi forţa să
gândeşti pozitiv, dar îţi poţi recunoaşte negativitatea. A-ţi recunoaşte
negativitatea este un act al iubirii. este un gest al speranţei. El spune: „Văd
ce se întâmplă şi ştiu că există o cale mai bună. Ştiu că pot face o altă
alegere.” A-ţi oferi altă alegere este lucrarea mântuirii individuale.
Iertarea trecutului şi desprinderea de el pregătesc scena pentru o alegere
diferită. Indiferent de câte ori ai făcut aceeaşi greşeală, ai o nouă
oportunitate de a te ierta pe tine însuţi.
Fără iertare e imposibil să ieşi din
mentalitatea lipsei. Iar ca să ierţi, trebuie să devii conştient de toate
modurile în care simţi durerea.
Trebuie să recunoşti
rana. Atunci o poţi ierta. Rănile ascunse au programe ascunse care ne ţin
ostatici ai trecutului. E posibil ca rănile adânci să trebuiască să fie mai
întâi bandajate, dar pentru desăvârşirea procesului de vindecare, ele trebuie
expuse la aer şi la soare. În toate credinţele şi presupunerile subconştiente
trebuie să aducem conştientă totală.
Lipsa este un
învăţător important. Fiecare percepţie a lipsei în mediul tău ambiant reflectă
un simţământ interior de nevrednicie şi lipsă de valoare personală care trebuie
perfect conştientizat. Experienţa lipsei nu este Dumnezeu Care te pedepseşte.
Eşti tu, cel care-ţi arăţi ţie însuţi o credinţă ce trebuie corectată. Tu ai
capacitatea de a te iubi pe tine însuţi. Iar această capacitate trebuie
trezită în tine pentru ca să aibă loc o creştere spirituală autentică. Înveţi
să te iubeşti pe tine însuţi, observând în ce mod îţi refuzi iubirea. Şi, de
multe ori, vezi cum îţi refuzi iubirea - observând cum o refuzi altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu