Un om obisnuia sa il
cheme in fiecare zi pe Dumnezeu, spunand mereu si mereu, aceeasi rugaciune.
Mereu si mereu el se ruga la Dumnezeu: „Fa o singura favoare pentru mine – si am cerut asta toata viata mea. Din cate pot sa observ, sunt cel mai mizerabil om de pe Planeta. De ce m-ai ales pe mine sa fiu cel mai mizerabil? Sunt gata sa schimb destinul meu cu oricine altcineva, viata oricui este mai buna decat a mea – doar lasa-ma sa schimb amaraciunea mea cu a altcuiva. Nu cer indurare. Imi poti oferi aceasta singura oportunitate? Nu iti cer prea mult, Doamne! Of, Doamne!”
Mereu si mereu el se ruga la Dumnezeu: „Fa o singura favoare pentru mine – si am cerut asta toata viata mea. Din cate pot sa observ, sunt cel mai mizerabil om de pe Planeta. De ce m-ai ales pe mine sa fiu cel mai mizerabil? Sunt gata sa schimb destinul meu cu oricine altcineva, viata oricui este mai buna decat a mea – doar lasa-ma sa schimb amaraciunea mea cu a altcuiva. Nu cer indurare. Imi poti oferi aceasta singura oportunitate? Nu iti cer prea mult, Doamne! Of, Doamne!”
Si intr-o zi, nesperat aproape, Dumnezeu chiar i-a raspuns omului
nefericit, dar intr-un vis… O voce venita din ceruri i-a spus: „Aduna-ti
toate nefericirile intr-un morman imens si adu-le la templul sacru.”
Apoi tot satul si-a adunat toate nefericirile pentru a le aduce in fata lui Dumnezeu. Iar omul nostru este incredibil de fericit in aceste momente: „Asa deci, momentul a venit! Se pare ca in curand se va intampla ceva bun pentru mine!”
Se grabeste cu gramada sa de nefericiri. Pe drum se intalneste cuun altul
care facea exact acelasi lucru. Pe masura ce se apropie de templu, incepe sa se
teama, sa i se faca din ce in ce mai multa teama, pentru ca vede oameni carand
gramezi si mai mari de nefericiri, decat a lui.
Erau oameni pe care i-a vazut mereu zambind erau imbracati in straie
frumoase, oameni care obisnuiau sa isi spuna lucruri frumoase unii celorlalti.
Iar acestia carau gramezi imense de nefericiri!! Omul incepe chiar sa devina
ezitant – daca sa mai mearga sau nu, la templu – dar se rugase toata viata lui,
asa incat si-a zis: „Haide, sa vedem ce se intampla.”
Satenii intra pe poarta templului. Iar vocea spune: „Puneti sacii cu
nefericiri in jurul salii templului. Ei isi lasa jos greutatile, iar vocea
spune din nou: „Acum puteti alege orice sac va doriti”.
Iar miracolul miracolelor se intampla: fiecare s-a grabit catre propria
gramada de nefericiri!
Si omul nostru a alergat atat de repede catre propriul sac, de frica ca
altcineva si l-ar fi putut insusi. Toata lumea si-a ales propriul sac si acum
erau cu totii fericiti si eliberati, intorcandu-se cu gramezile lor de
nefericiri acasa. Toate acestea pentru un singur motiv: „Cine stie ce este in
sacul celuilalt? Cel putin despre al meu stiu ce contine si m-am obisnuit cu
aceasta nefericire.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu