Citate de dragoste

 “Sufletul-pereche este cea mai importanta intalnire cu un om. Este omul-oglinda, omul care te scapa de prejudecati si te obliga sa te vezi asa cum esti, omul care nu te lasa sa te mai minti si care trage de tine sa te curete, sa te dezobisnuiasa de tot ce e fals in tine si in jurul tau”

“Nu cred ca iubim o singura data in viata, desi mi-as dori nebuneste sa fie asa. Cred in iubiri care se nasc si cresc valvataie si accept implacabil ca uneori ne moare dragostea. Stiu ca exista povesti zvarcolite care vin si se duc si apoi se intorc, mai vii, mai acute, mai pline de tipat dulce si de dor. Si stiu ca exista vorbe, amintiri, gusturi de care nu ne vom dezice niciodata.”  ( Alice Nastase )

Îi dau încredere în mine şi in dragostea mea, în fiecare clipă. Şi doresc să primesc răspuns pe măsură. Pentrucă eu cred că aşa s-ar cuveni să fie rânduite toate poveştile de dragoste care tânjesc nu după “happy end”, ci doar după “happy” şi după “never ending”. ( Alice Nastase )

“Când iubeşti o fiinţă, momentele de reală cunoaştere sunt extrem de rare… Pe fiinţa ce o iubim o cunoaştem cu adevărat numai după ce nu o mai iubim, când am devenit lucizi, clari, seci şi goi.” ( Alice Nastase )

Am fi vrut, fiecare dintre noi, sa iubim nebuneste un singur barbat in viata, sa ne trezim in fiecare dimineata a existentei noastre din dragoste pentru el, sa il dorim dezlantuit in fiecare clipa a destinului nostru. Sa tanjim sa-i purtam lui pruncii in pantece, sa-i stim doar lui, pe diafara, gustul imbatator. Si sa nu mai vedem alt barbat niciodata, orbite de o iubire fara margini si fara cusur. Ar fi fost mai simplu, iar inima noastra ar fi fost crutata de multa tristete. Dar, din pacate, se pare ca niciun barbat de pe lume nu merita sa fie  iubit inr-atat. Si atunci, esti nevoita sa mai speri, sa mai cauti, sa mai incerci…       ( Alice Nastase , Aurora Liiceanu )

Odata cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. Nici de butaforie, nici de spectacol, nici de artificii. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis. Si ne intoarcem unde?  ( Alice Nastase , Aurora Liiceanu )

..As vrea sa doresc pe cineva nebuneste. Sa-i regasesc gustul in cafeaua de dimineata, iar mirosul lui aspru sa-mi zgarie visele. Sa zac bolnava de lingoare, sa delirez, sa gem, sa strig. Sa nu ma aline decat scrasnetul dulce al cheii in usa din spatele nostru. Sa uit de tot ca dragostea se cuvine sa fie inteleapta. Si sa nu-mi pese ca poate veni o clipa in care sa sufar, atata vreme cat fara dragoste pot sa mor. Sa nu mai am curajul sa-l intreb pe Dumnezeu daca e bine ce fac, si atunci sa nu-l mai intreb nimic… ( Alice Nastase, Aurora Liiceanu )

Iubeste-ma fara sa ma deranjezi, accepta-ma asa cum sunt, caci nu ma voi schimba niciodata pentru tine, da-mi mie toate pernele din pat, lasa-ma sa te mint, sa te insel si sa te uit cand mi se face chef sa nu-mi amintesc, fiindca asa sunt eu, imprevizibil, navalnic, salbatic… ( Alice Nastase, Aurora Liiceanu )

Exista iubiri primitoare si iubiri capcana.Exista iubiri otravite, splendide precum ciupercile cu palarie rosie, dar care ucid cu aceeasi neiertatoare iuteala. Exista si iubiri-iluzii, pe care le cauti si le inventezi cu tot dinadinsul atunci cand ti-e cumplit de foame sa te-ndragostesti. ( Alice Nastase, Aurora Liiceanu )

Pentru unii barbati mi-am deslusit trairile mai intai in vis, si-abia apoi in lumina de veghe. Am adomit senina si m-am trezit  chircita de chinurile dragostei, care-mi dadusera, pana atunci tarcoale fara sa le pot intelege. Si mult dupa ce povestea s-a-ncheiat, am continuat sa-i iubesc cu tot sufletul in vis, pe taramul unde nu exista ranchiuna, nici tradare, nici moarte. ( Alice Nastase, Aurora Liiceanu )

Stii, noi paream c-am (re)inventat iubiea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme, laolalta cu altele.

Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine. Nu mai stiu cum ar arata ochii mei, dimineata, cand n-ar da de tine pe perna cealalta…

Am pornit de la nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am trait exclusiv pentru tine, de cand te stiu. Am venit dupa tine mereu, am iesit cu toti prietenii tai mereu, am fost acolo, langa tine, de cate ori am simtit ca ai reala nevoie. Am fost femeia ta cum nu stiu cate femei au fost ale altui barbat, refuzand si simplul gand de a fi cu altcineva. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata. E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…

Cred ca trebuie sa ne alegem finalul. Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta. Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea.

Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit ininte…Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.

Atat… ( Mihaela Radulescu )

Se tot vorbeste de durerea celor care raman, dar te-ai gandit vreodata la durerea celor care pleaca ? … Durerea celor prin care vine nenorocirea… Cei care raman sunt plansi, consolati, dar cei care pleaca ? …Curajul celor care dimineata se privesc in oglinda si articuleaza raspicat, numai pentru ei, aceste cuvinte : “Am dreptul sa gresesc?”. Doar cuvintele astea… Curajul sa-ti privesti viata in fata, sa nu vezi in ea nimic potrivit, nimic armonios. Curajul de a face praf totul, de a distruge totul… din egoism ? Din egoism pur ? Si totusi, nu… Atunci ce e ? Instinct de supravietuire? Luciditate ? Frica de moarte ? Curajul de a te infrunta. Macar o data in viata. De a te infrunta, pe tine. Pe tine insuti. Numai pe tine. In sfarsit. “Dreptul de a gresi”, e o expresie scurta, un crampei de fraza, dar cine sa ti-l dea ? Cine in afara de tine ?” ( Ana Gavalda )

Traiesti in plina confuzie. Crezi ca iubesti, cand de fapt nu e decat o dorinta. Iar mai departe oamenii isi imagineaza povesti de dragoste care nu sunt decat pasiuni. Cel mai rau lucru care ti se poate intampla este sa traiesti o pasiune distrugatoare. Cele pasagere pot fi exaltate, ametitoare. Avantajul e ca nu lasa urme cand se termina. Ai toata viata inainte ca sa capeti experienta si sa-ti formezi parerea ta. Dar nu uita proverbul: “Fii cuminte, iar daca nu poti fi cuminte, fii prudenta.” ( Raluca Sterian Nathan)

Inima imi e zdrobita din toate partile, sufletul la fel. Se spune ca poti plange rauri de lacrimi. Ale mele au ajuns pana-n mare. In plus, nu ma pot destainui nimanui, ne suspectam unii pe altii. ( Raluca Sterian Nathan )

Am petrecut un moment de viata in care nu exista viitor. Drumul ales de celalalt ne era necunoscut..Intalnirea intre doua suflete, intre doua gari..Un timp nedefinit, am ramas in mijlocul strazii pustii…privindu-l cum se indeparta spre destinul lui. Al meu ma ducea altundeva. ( Raluca Sterian Nathan )

Cand doua suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarna apa doar unuia. Visele nu tin de sete. Doar ca, atunci cand doua suflete se iubesc, in adancul pamantului, acolo unde isi intalnesc radacinile, stiu adevarul. Pot sa se minta prin cuvinte, dar nu si prin respiratie sau prin privire sau prin gand. ( Chris Simion )

Tot ce ni se intampla, frumos, urat, divin, diabolic, suntem noi. Vreau sa traiesc cu tine tot. Sa ma satur de tine, sa te vars si apoi sa o luam de la capat. Unul fara celalalt nu existam, oricat de mult am vrea asta. In momentul in care ne-am intalnit, ne-am amestecat sufletele. De ce ne-am certat? De ce suntem despartiti? Stie vreunul? Asa se cearta copiii. Nu-si vorbesc, dar nu stiu de ce. Si noi vom ramane copii in tot ceea ce vom face si ne vom spune. Oamenii care se iubesc au de multe ori un comportament prostesc. ( Chris Simion )

Iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie un teren de joaca pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie sa te opresti, unde trebuie sa rezisti pana la capat indiferent de muzica pe care o auzi, indiferent ca iti place sau ca nu iti place, ca ai obosit, ca iti este frica…In infinit nu exista popas. Daca ai obosit, iti tragi rasuflarea din mers. ( Chris Simion )

Mi-e frica sa nu ma ranesti, ai scobit in mine mult, ai lasat cicatrici, rani adanci. Ne-am jupuit unul pe celalalt, ne-am maltratat sufletul, dar e atat de frumos. Nu-mi este frica sa traiesc asa. Vreau sa ma tii departe de o caricatura de dragoste. Poate ca o sa traim momente cand o sa ne devoram, cand o sa ne uram, cand o sa ne anulam, cand nu o sa ne mai recunoastem, cand o sa ne mintim iar, dar in adanc, tot noi vom fi. Daca unul se duce mai in larg si nu mai stie sa se intoarca, celalalt e dator sa-l recupereze. In iubire nu abandonezi. ( Chris Simion )

Ne vedem atat de putin, de parca Dumnezeu ne da cu portia, de frica sa nu ii luam Cerul cu iubirea noastra. Imi este atat de dor de tine, ca am senzatia ca nu mai am pamant sub picioare. Sa nu ma lasi, te implor, n-as mai sti sa respir. Viata o sa ne schimbe la fiecare pas. Cu cat stam mai mult impreuna, cu atat mai putin o sa ne dam seama de asta. Daca am sta putin despartiti, revenirea ar fi diferita, am gasi de fiecare data ceva nou. E o tehnica si asta, sa mentii o relatie vie, dar inca nu vreau sa o incercam. Stiu ca noi doi nu am putea sa ne plictisim niciodata unul de celalalt. Si am certitudinea momentelor absolute, in care ascultam linistea si ne pierdem unul in altul la infinit. ( Chris Simion )

Daca sufletul tau intra in relatie cu un alt suflet si comunica, simti. Nu ai nevoie de cuvinte. Sunt suficiente gesturile, privirile. Cuvintele sunt adiacente. Oamenii se inteleg in profunzime dincolo de vorbe, se intuiesc, se sustin, se iubesc adica. Daca nu comunica dincolo de cuvinte, nu pot comunica prin cuvinte. ( Chris Simion )

Uneori cuvintele nu trebuie sa existe, caci, daca exista strica. Uneori vorbesti fara cuvinte. Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta. Uneori cuvintele trebuie sa taca, sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea. Uneori cuvintele se rostogolesc in saruturi si nu se mai numesc vorbe, ci taina. Sarutul unei mangaieri. Sa se sarute doua maini, sa se certe doua maini, sa-si povesteasca doua maini. Mangaierea unei taceri. Sa se mangaie doua priviri. Sa se atinga doua priviri. Sa se dezmierde doua priviri. Nu stiu sa vorbesc despre dragoste prin cuvinte. ( Chris Simion )

Daca nu poti sa alegi din toata inima, cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa nu te mai fortezi sa iei o decizie. Nu poti iubi din alt loc decat din inima. ( Chris Simion )

..nu spunem nimic si totusi vorbim. Nici macar nu ne intoarcem capetele unul spre celalalt, dar ne privim tinta. Nu ne atingem nici mainile, dar ne mangaiem. Iti simt respiratia in ureche, desi ai scos capul pe geam. Tot aerul de-afara respira prin tine si ma piaptana. ( Chris Simion )

Cauta neincetat sa ramai liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste. Viata nu are nicio valoare inchisa intre limite. Te desavarsesti mereu. In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos. Calatoria aceasta nu are sfarsit. ( Chris Simion )

https://anasstassya.wordpress.com