Ecouri din trecut si relatii neincheiate

Nu de fiecare data cand inchei o relatie esti si pregatit sa mergi mai departe, distantandu-te de „acea“ perioada a vietii tale. Chiar daca partenerul a plecat, sentimentele pot fi inca acolo, iar amintirile, de asemenea. Este firesc sa existe o perioada „de doliu“, in care sa simti lipsa, durere, tristete sau nostalgie, dar este sanatos ca aceasta sa nu dureze prea mult si nici sa nu iti afecteze relatiile viitoare.

Stim cu totii cat de buna este interventia prietenilor dupa o despartire, atunci cand suntem tristi, rememoram ce s-a intamplat sau cand nu avem chef de nimic.

Lor ne putem destainui, cerandu-le astfel sprijinul, intelegerea, suportul moral si emotional. Este de dorit sa avem asemenea persoane disponibile ca sa ne fie alaturi, dar este de dorit si sa nu le exasperam.

Sa zicem ca ne-am despartit de cineva la care am tinut foarte mult… Evident, intensitatea trairilor si chiar durata pana cand ne revenim va depinde de cat de importanta a fost pentru noi persoana respectiva.

Chiar si asa, refuzul de a merge mai departe, reiterarea acelorasi subiecte si sentimente, adancirea in suferinta si credinta magica in intoarcerea acelei persoane ne vor face rau si noua, dezarmandu-i si pe cei din jur.

Imi amintesc o replica din Sex and The City, apartinand Samanthei, care spunea: it’s like the blind leading the blind. Cu totii am trecut prin relatii nefericite, iar sfaturile pe care le putem primi, sunt benefice atat timp cat ne intorc atentia catre propria persoana, departe de factorul relatie incheiata.

Nimeni nu detine raspunsurile – de cele mai multe ori nici chiar cei doi fosti parteneri. Iar daca tot cautam raspunsuri, ar trebui sa identificam concret ceea ce ne dorim sa stim: de ce Titi este Titi si face cum vrea/este el sau cum sa imi aleg partenerul potrivit, cand sa pun punct si cum sa accept ca nu depinde totul numai de mine.

Psihoterapeutul Cosmina Pacurar spune urmatoarele: „Sentimentele pot sa fie cele care ne determina sa ramanem inca cu gandul si sufletul la persoana cu care am fost intr-o relatie. Daca ceea ce am simtit a fost intens si puternic, daca relatia a fost fara evenimente negative majore, e posibil ca latura emotionala sa nu fie inchisa.

Cu cat despartirea e mai «brusca», cu atat e mai dificil pentru persoana care a fost luata pe neasteptate sa faca fata avalansei emotionale: pe de o parte, sunt sentimentele pozitive care au mentinut-o in relatie, pe de alta parte, probabil, apare confuzie, furie, durere, neintelegere.

Daca nu am invatat in viata noastra sa gestionam pierderea sau ruperea unei relatii, ne este foarte greu sa iesim dintr-o relatie de cuplu fara sa ramanem agatati un timp mai lung.

Pe de alta parte, e firesc sa fie nevoie de timp pentru a procesa schimbarile care apar la sfarsitul unei relatii: daca relatia a fost scurta, e posibil sa trecem mai departe mai usor, iar daca relatia a fost lunga, daca partenerii au locuit impreuna, schimbarile pot fi majore si timpul necesar poate sa fie mult mai lung“.

Atunci cand iubim, cel putin intr-o prima faza, avem tendinta sa idolatrizam. Construim in mintea noastra o versiune mult perfectionata a partenerului, in functie de propriile fantezii si dorinte. Odata realizat constructul, proiectam imaginea idolului si ne indragostim si mai tare de propria imaginatie.

Putine astfel de relatii trec proba timpului sau pe cea a realitatii! Oamenii sunt imperfecti, iar pentru a-i cunoaste, ai nevoie de timp, rabdare si raportare la propriile nevoi. Poate ca partenerul tau chiar este un om minunat, dar nu pentru tine.

Poate vei descoperi ca este ceea ce iti doresti sau ceea ce iti trebuie, dar numai in timp, dupa ce faza de orbire dispare. Dar daca relatia nu este una care aduce o nota benefica, pozitiva si calda in viata ta, toate eforturile de a o face sa functioneze, se vor intoarce impotriva ta.

Energia pe care o investesti intr-un partener nepotrivit, este o energie de care iti secatuiesti propria persoana, lasandu-te vulnerabila. Ne putem insela asupra unui partener, dar nu pe termen prea lung; in schimb, instinctul nostru nu ne va insela, trebuie doar sa il ascultam.

 Cea mai importanta relatie o ai cu tine

Cred ca am auzit si citit multe, prea multe discursuri motivationale. Pana si retelele de socializare au devenit un izvor nesecat de pilde, indemnuri si revelatii. Cu toate acestea, sa dai like sau share este extrem de simplu, dar sa aplici ceva la modul real si concret, nu vei incerca niciodata.

Este adevarat, multe dintre axiome sunt de o imbecilitate evidenta, dar cum niciodata nu stii la ce iti va rezona eul in minutul urmator, sa spunem ca fiecare se va regasi acolo unde are chef, si asta e dreptul fiecaruia. Revenind la tema noastra si luand lucrurile mai simplu, putem incerca sa privim relatiile din exterior.

Nu mie mi se intampla sa ma despart de Titi (cer scuze tuturor purtatorilor acestui nume, el fiind ales generic), ci prietenei mele. Ce as face pentru ea? Cum as ajuta-o? De ce cred ca ar avea nevoie? (Nu, nu are nevoie de Titi).

Raspunsurile ar putea fi cam asa: are nevoie de incredere, ca acest moment va fi depasit si va trebui sa faca eforturi sa se ajute in a-l depasi; are nevoie sa inceteze sa se uite in oglinda retrovizoare a relatiei, acolo nu mai este nimic de vazut; are nevoie sa se intoarca la o alta iubire, mai sincera si mai sigura… iubirea de sine.

Stima de sine

Blocajele care apar in urma incheierii unei relatii, inabilitatea de a merge mai departe, adancirea in suferinta, renuntarea la sine si incapatanarea de a gasi solutii pentru a repara, a reface legatura rupta sunt armele cu care te devalorizezi singur pe termen lung.

Nu relatia in sine te va afecta, ci cum reactionezi tu pe urma, ce transformari faci tu in tine cu aceasta ocazie. Partenerul tau este o variabila, constanta esti tu. Iar daca tu decizi ca valoarea ta este oferita doar de feed-back-ul variabilelor si traiesti prin confirmarile primite din exterior, atunci vei avea mereu dificultati in relatii. Pentru ca nu ai o relatie corecta cu tine, iar cei din jur te vor vedea, in primul rand, prin ochii tai.

„De asemenea“, ne spune Cosmina Pacurar, „poate interveni si un sentiment de esec care sa ne tina cu «gandul si sufletul la ex». Sunt persoane care isi doresc ca totul sa le iasa perfect (sau asa cum si-au propus), si incheierea unei relatii poate fi considerata de acestia ca fiind un esec personal, care sa genereze ganduri de genul «nu am reusit sa fac suficient de bine», «as fi putut mai mult», «ne potriveam atat de bine, daca as fi fost/daca ar fi facut, simtit, gandit… totul ar fi fost perfect intre noi». Astfel de trairi ne tin legati de trecut si inaintam cu greu spre viitor.

Orice fel de dependenta (emotionala, financiara, relationala) poate fi o cauza pentru a ramane agatati de relatia trecuta. Daca viata mea depinde de celalalt, imi va fi foarte dificil sa ma acomodez cu gandul ca nu mai suntem un cuplu si ca sunt singur(a) acum“.

Cu totii avem la activ cel putin o relatie care ne-a destabilizat, un el sau o ea pe care am iubit-o enorm. Stim ce inseamna sa suferi, sa pierzi, sa nu poti schimba lucrurile.

Stim si ce inseamna sa iti revii, iar trecutul sa fie cel mult o cicatrice. Oricat de mult am iubi la un moment dat un partener, suntem capabili sa iubim din nou, un altul. Si este o decizie mult mai fireasca decat izolarea intr-o fantezie a „idealului“ pierdut.

 Depasirea, refacerea

Pe termen lung, alocarea unor perioade de doliu prea lungi pentru o relatie incheiata ne va afecta structura interna, construind fie mecanisme de aparare, fie neincredere, fie preconceptii, fie fatalisme, fie melancolii nejustificate. Iar la inceperea unei noi relatii, tot fumul si scrumul din urma vor gravita in jurul nostru.

Fara sa fim constienti, ne putem sabota orice noua relatie si, implicit, dreptul la implinire. Tot fara sa fim constienti, putem repeta tiparul iubirii pierdute, intrand singuri intr-un cerc vicios.

Poate ca ne lipseste acel al saselea simt cu care ne putem identifica, un tipar pentru a-l putea evita, dar putem sa ramanem lucizi si fideli propriilor noastre dorinte pentru sine, incat sa iesim din tipar repede si fara dureri prea multe.

Nu trebuie sa ramanem intr-o relatie pana ce ne secatuieste de resurse, dar nici sa o incheiem la prima disputa. Trebuie sa avem rabdare cu noi si cu partenerul, pentru a percepe corect daca ne este bine acolo sau nu. Iar daca nu ne este bine, oricat de dezamagitor ar parea, stim ce se va intampla daca persistam.

„A fi prins intr-o relatie incheiata poate sa nu te lase sa traiesti o noua poveste de iubire. Pe de o parte, e posibil sa «nu ai ochi» pentru nimeni altcineva. Sa nu observi cand cineva din jurul tau iti arata interes sentimental.

Pe de alta parte, e posibil sa intri intr-o noua relatie si sa faci o permanenta comparatie intre trecut si prezent: atunci era asa, acum e altfel, ex era mai bun(a)/frumos(a)/romantic(a)/atent(a), actualul/actuala nu se ridica la nivelul asteptarilor mele…

In felul acesta, nu traim povestea prezenta, ci lasam trecutul sa ne invadeze si sa ne tina prizonieri. A fi prins intr-o forma sau alta intr-o poveste din trecut nu iti permite sa inaintezi. E ca si cum am fi legati cu o sfoara de mijloc. O sfoara care ne trage in permanenta in spate si nu ne lasa sa mergem inainte.

Cu cat vom ramane mai mult in trecut, cu atat mai dificil va fi sa revenim in prezent si, mai ales, sa traim autentic prezentul si orice noua relatie in care traim“, afirma psihoterapeutul Cosmina Pacurar.

Pentru a depasi blocajele cu care ne confruntam la sfarsitul unei relatii, trebuie sa avem, in primul, rand rabdare. Tristetea si dezamagirea nu dispar brusc si fiecare isi va reveni in timpul propriu.

Rabdarea insa nu inseamna inactivitate si abandon, nu inseamna sa stam cuminti intr-un colt si sa asteptam sa treaca. Toate resursele pe care stim ca le avem trebuie sa le investim in propria persoana.

„Pentru a putea inainta, e important, pe de o parte, sa ne acordam timp si spatiu, sa stam cu noi, sa traim durerea sau supararea, sau frustrarea incheierii unei relatii. Sa plangem relatia aceea.

Apoi e important sa luam si spatiu fizic si mental si emotional de fostul/fosta partener(a). Nu spun ca nu putem ramane prieteni pe termen lung. Dar pe termen scurt, chiar in prima perioada dupa despartire, avem nevoie sa nu mai fim in contact cu ea: tocmai pentru a nu fi expusi si mai mult stimulilor care ne trag spre trecut si spre ce a fost.

E nevoie, de asemenea, sa tinem cont de faptul ca o relatie exista intotdeauna intre doua persoane. Ca ambele contribuie. Ca nu doar «eu puteam sa fac mai mult, mai bine, mai frumos».

Ca si celalalt a avut ceva de spus si ca nu pot tine o relatie doar dintr-o parte. Mai bine spus: nu ma invinovatesc si nu consider ca e un esec faptul ca s-a incheiat!

Daca totusi aceste trairi sunt intense, daca sunt dependente emotionale sau relationale, eu recomand psihoterapia. Un specialist poate sa ajute si sa usureze procesul, astfel incat sa ajung intr-o stare de echilibru cu mine insami si sa pot merge mai departe.

O relatie sanatoasa se naste pe principiul «sunt fericit/a, multumit/a cu mine, dar sunt mai fericit/a, multumit/a cu tine langa mine». Atunci cand pot sa spun asta si sa o si simt, pot sa am o relatie frumoasa si bazata pe sentimente si trairi autentice“, spune Cosmina Pacurar.

 Recomandari

- Cauta compania prietenilor, dar nu pentru a povesti a mia oara ce s-a intamplat, ci pentru a te detasa de ce s-a intamplat.

- Cauta un terapeut, daca simti ca nu te descurci singur, sau pe acei oameni care stii ca mereu te fac sa razi, cei care au un optimism molipsitor si pe cei cu care iti place sa iti petreci timpul.

- Nu renunta la activitatile care iti fac placere, pentru ca si daca intensitatea placerii nu pare aceeasi, ea va redeveni cum o stiai, prin perseverenta. Detaseaza-te de tot ce aminteste de fosta relatie, iar asta inseamna ca poti deja sa stergi ultimele sms-uri primite, asa cum poti sa arunci ori, eventual, sa pui intr-o cutie pe care sa o sigilezi, toate cadourile primite.

O vei putea redeschide atunci cand vei putea privi si distinge functionalitatea obiectelor si nu parfumul afectiv care le insoteste acum. Iar daca ai aceasta posibilitate, fa o calatorie sau mai multe, in care permite-ti sa cunosti locuri si oameni noi, sa te bucuri de ceea ce descoperi si sa faci toate astea doar pentru tine.

 Autor: Iulia Barca

http://www.psychologies.ro/