Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

31 iulie 2014

10 sfaturi de viață de la Nicolae Steinhardt



“In lumea păcatului perfecțiunea nu se încheagă.

Se cuvine așadar să avem un nou ideal: idealul nostru să nu fie perfecțiunea – generatoare de băi de sânge, opresiune, intoleranță, închisori, torturi și lagăre -, ci dimpotrivă, imperfecțiunea. Să recunoaștem că, lumește, suntem limitați și să tindem cu toată puterea spre o imperfecțiune cât mai puțin rea, singura cu putință aici.”

1. Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși.
2. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine.
3. Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru ratați.
4. Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod.
5. Elementara deșteptăciune e o îndatorire.
6. Biruința nu-i obligatorie; obligatorie e lupta.
7. Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre.
8. În viața noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre.
9. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalți de la înălțimea vulturilor aflați în zbor.
10. Dumnezeu iubește nevinovăția, nu imbecilitatea.

Nicolae Steinhardt (29 iulie 1912 – 30 martie 1989)



“Aflarea adevărului însingurează”



Trei gânduri, mai multe adevăruri.

Cel ce slăbește, se uită cu dispreț la grași, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsucește nasul disprețuitor când altul se bălăcește, încă, în viciul său. Dacă unul își reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreț și cu trufie către păcătosul, care se căznește să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reușim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuși. Ceea ce obținem se poate să ne dea peste cap reperele emoționale în așa manieră încât ne umple sufletul de venin.

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenție și să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorințele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit și împrăștiat aminte la nevoile, doleanțele şi solicitările celorlalți. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toți cei din jurul nostru au obligații față de noi, iar noi față de nimeni, niciodată.

Atâta timp cât nu ieșim din posibil, din contabilitate, nu putem nici concepe, nici pretinde paradisul.

Nicolae Steinhardt,
(29 iulie 1912 – 30 martie 1989)

Cele 15 principii de bază ale căsniciei



Câteva sfaturi pentru îndrăgostiți de acum un veac, care ar mai putea fi valabile și astăzi.

Sfaturi oferite în anul 1920 de către profesorul doctor B.G. Jefferis, în cartea sa “A Guide to Purity and Physical Manhood Advice to Maiden, Wife and Mother Love, Courtship, and Marriage”.
1. Căutați fiecare fericirea celuilalt – un mariaj egoist, prin care un partener caută doar propria fericire, se distruge singur. Fericirea este un foc care nu va arde mult doar cu ajutorul unui singur vreasc.
2. Nu te căsători dintr-o toană de moment – căsătoria poate avea loc oricând pe parcursul relației dacă lucrurile sunt făcute să dureze.
3. Nu te vinde – nu contează dacă prețul este plătit în bani sau în vreo poziție socială.
4. Nu te irosi – nu vei primi niciodată prea mult, chiar dacă vei primi atât cât crezi că meriți.
5. Caută sfatul părinților – părinții îți sunt cei mai buni prieteni. Ei sunt cei care vor face mai multe sacrificii pentru tine decât orice alt muritor. Ei sunt cei care, în ceea ce te privește, sunt deasupra egoismului. În cazul în care ei nu sunt de acord cu alegerea ta, înseamnă că au motive să o facă.
6. Nu te căsători pentru a face pe plac altora – tu va trebui să trăiești și să înduri noua viață.
7. Nu te căsători pentru a face în ciudă cuiva – ar adăuga o ticăloșie unei nebunii.
8. Nu te căsători dacă nu iubești – un trup fără suflet va sfârși curând prin a fi ofensator.
9. Testează cu atenție efectele vieții în comun – dacă intimitatea aduce cu ea disprețul înaintea mariajului, o va face și după aceea.
10. Testează cu atenție efectele separării prelungite – adevărata dragoste învinge atât timpul cât și spațiul.
11. Nu te căsători doar pentru că ai promis că vei face asta – dacă o fisură a apărut între voi acum, se va transforma mai târziu într-o prăpastie. Este mai puțin ofensator să retragi o promisiune făcută decât să minți în fața altarului. Partenerul de viață are dreptul la integritate absolută.
12. Căsătorește-te cu caracterul – important nu este ceea ce deține o persoană, ci ceea ce este.
13. Nu te căsători din “cauze umanitare” – dacă o persoană dorește să se salveze de la obiceiurile rele, nu este potrivită pentru tine.
14. Pretinde inteligență – cultura este bună, dar nu este transmisă ereditar. Inteligența, însă, ar putea fi.
15. Nu vă jucați cu sentimentele și atașamentul celuilalt. Este un păcat care vă va urmări pentru tot restul vieții.


“Nu este de ajuns să ai inteligență, trebuie să o și folosești”



Cinci gânduri de la René Descartes.

Oamenii se pot înșela, dar niciodată dintr-o deducție rău făcută, ci numai din experiențe prea puțin înțelese.

Toate greutățile provin din faptul că-ți lipsește curajul.

Bunul simț este lucrul cel mai repartizat din lume, căci fiecare crede despre sine că este foarte bine dotat.

Caută mai bine să te învingi pe tine decât soarta și să-ți schimbi mai degrabă dorințele decât ordinea lumii.

Aș da tot ce știu pentru jumătate din ce ignor.

René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650)


“Nu avem dreptul de a consuma fericire fără a o produce”



15 gânduri înțelepte.

- Tinerețea este o perioadă minunată a vieții. Ea ne slujește să acumulăm greșelile numite ulterior experiență.
- Nefericirea este o avertizare de a merge mai departe, nu de a sta jos.
- Nu pune realității întrebarea “De ce?” Întreabă-ți visele “De ce nu?”.
- Mai bine te-ai păstra curat și strălucitor; ești fereastra prin care trebuie să vezi lumea.
- Ai grijă să obții ce îți dorești în viață sau vei fi obligat să te mulțumești cu ce primești.
- Experiența ne învață că oamenii nu învață nimic din experiență.
- Ce este viața, decât un șir de nebunii inspirate? Greutatea este să le alegi pe cele demne de a fi făcute.
- Indiferența este esența inumanului.
- Nu avem dreptul de a consuma fericire fără a o produce.
- Omul este o fereastră prin care trebuie privită lumea.
- Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim, ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm.
- Cel ce n-a luptat niciodată nu a trăit niciodată.
- Natura artistică detestă vidul.
- Fără artă, cruzimea realității ar face lumea de nesuportat.
- Arta este oglinda magică pe care o creăm pentru a transforma visele invizibile în imagini vizibile. Pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă; operele de artă le folosim pentru a ne vedea sufletul.

(26 iulie 1856 – 2 noiembrie 1950)


La răscruce de vânturi



“Știu fără cine nu pot trăi.”

“Unicul gând al vieții mele este el. Dacă totul ar pieri și n-ar rămâne decât el, eu aș continua să exist; iar dacă totul ar rămâne și el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriașă lume străină mie și mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, așa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea ființă.”

***

“Nu știu din ce-s făcute sufletele, dar al meu și-al lui sunt la fel, în vreme ce el e la fel de diferit de mine ca razele lunii de fulger, ca gheața de foc.”

***

“Iubesc pământul de sub picioarele tale și aerul de deasupra capului tău, și orice obiect pe care îl atingi, și fiecare vorbă pe care o rostești. Iubesc toate privirile tale, toate faptele și toată făptura, așa cum ești.”

Emily Bronte (30 iulie 1818 – 19 decembrie 1848),

La răscruce de vânturi


27 iulie 2014

Frumuseţea omului


Natura nu ia în seamă pe omul frumos. Pentru ea toţi oamenii sunt măşti, sub care ea se străduieşte să recunoască buna sau reaua voinţă, şi buna sau reaua intenţie. Însă natura ia cu tărie seama la bunătatea omului.
Oamenii par a fi frumoşi numai pentru oameni. Omul pare frumos altui om. De altfel, nimeni din lume nu ia în seamă frumuseţea omului. Natura nu ia în seamă pe omul frumos. Pentru ea toţi oamenii sunt măşti, sub care ea se străduieşte să recunoască buna sau reaua voinţă, şi buna sau reaua intenţie. Însă natura ia cu tărie seama la bunătatea omului. Nu numai câinele, calul şi boul, ci şi fiarele sălbatice iau seama la bunătatea omului, mai mult decât animalele domestice. Nu numai animalele, ci chiar şi plantele iau seama, în felul lor, la bunătatea omului. Precum întreaga natură ia în seamă bunătatea omului, tot aşa ia seama şi la răutatea omului. Multe exemple s-ar putea aduce pentru întărirea acestui fapt, din viaţa oamenilor sfinţi şi a oamenilor răi. Însă nu există nici un exemplu, în afară de basmele închipuite, care să spună că natura ia seama cât de puţin la frumuseţea din afară a omului. La fel, nici lumea spiritelor nu ia seama la frumuseţea omului, ci numai la bunătatea ori răutatea lui, adică la frumuseţea ori urâţenia lui interioară.
Oamenii par a fi frumoşi numai unul altuia. La frumuseţea omului nici o altă lume nu ia seama. Oare pentru faptul că frumuseţea omului este lipsită de obiect în drama morală şi spirituală a lumii? Sau pentru că frumuseţea omului nici nu este de fapt frumuseţe, ci urâţenie în comparaţie cu frumuseţea lui cea dintru început? Sau din pricina amândurora?
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învăţături despre bine şi rău, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, pp.179-180)
www.doxologia.ro

Femeia este extraordinară în creaţia lui Dumnezeu!


Femeia trebuie cu orice chip respectată, pentru că dacă Dumnezeirea ar întreba omenirea: “Ce este în omenire?”, n-ar întreba paternitatea, ci maternitatea!
“Femeie” înseamnă “împărăteasă dăruitoare”. Femeia, dacă zici că-i slabă, totuşi, din momentul în care te-ai angajat să te numeşti soţ, nu te poţi numi soţ decât lângă o soţie. Trebuie să o pui pe tron, cu orice chip! Să nu se mai vadă în femeie numai un scop meschin sau un lucru de caznă. Femeia este extraordinară în creaţia lui Dumnezeu! Daţi-vă seama că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria, libere: Fie mie după cuvântul Tău. Şi s-a schimbat destinul întregii omeniri, şi chiar al lui Dumnezeu în lume. Maica Domnului este o femeie care a deschis porţile fericirii, libertăţii şi veşniciei în lume. Femeia trebuie cu orice chip respectată, pentru că dacă Dumnezeirea ar întreba omenirea: “Ce este în omenire?”, n-ar întreba paternitatea, ci maternitatea! Deci, femeia joacă un rol primordial în ceea ce priveşte creaţia lui Dumnezeu, bărbat şi femeie. Putem noi, oare, să desprindem o Taină atât de importantă de cuvintele Mântuitorului: Fără de Mine nu puteţi face nimic? Acestea sunt cuvinte dumnezeieşti şi tot ce a spus Hristos este adevărat. Lumea creştină dacă ar fi atentă numai la aceeste cuvinte, ar fi mult mai controlată şi s-ar descoperi mai repede ori valorile, ori defectele. Pentru că El este Viţa şi noi suntem mlădiţele. Poate mlădiţa să rodească fără Viţă? Maica Domnului reprezintă neamul omenesc. Femeia nu trebuie văzută ca o roabă. Pentru că, deşi spunem în rugăciunile Tainei Cununiei că femeia trebuie să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fie atent că i se spune, tot în aceeaşi rugăciune, că trebuie să o iubească. Dacă nu o “iubeşte”, soţia nu o să-l asculte. Bărbatul dacă nu ascultă de acest cuvânt se face răspunzător de îndărătnicia femeii. Deci, trebuie să o iubească cu orice chip. (…) Cuvântul femeie trebuie, cu orice chip, mult mai respectat, pentru că, vă repet, cuvântul femeie înseamnă “împărăteasă dăruitoare” şi dăruire este toată Scriptura.
(Părintele Arsenie Papacioc, Despre viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane, Editura Sophia, 2011, pag. 59-62)

“Cred că dragostea ne ridică în propriii noștri ochi”


“Destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenușie și insesizabilă banalitate.”

“Cândva, mi-am zis că la bătrânețe mă voi feri de patru gafe. 1.) Nu mă voi plânge ca nu mai sunt tânăr. 2.)Nu voi da sfaturi nimănui. 3.) Nu voi invoca mereu experiența mea. 4.) Și nu voi povesti de o sută de ori același lucru.
De bine, de rău, primele trei le respect. Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aș face decât să îngreunez o situație și așa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Și nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experiența mea ce-aș putea spune? Poate, doar că viața a avut un sens câtă vreme n-am ținut să-i dau unul. În clipa în care am încercat s-o fac, mi-a sunat în urechi, ironică, vorba Eclesiastului despre deșertăciune.
Ultima regulă era, însă o dovadă de superficialitate. N-am prevăzut că, într-o zi, aș putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alții de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce știu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găsești și azi, și mâine, și poimâine aceleași lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleași. Trecutul trăiește, e viu, ia parte la prezent, îl influențează și se schimbă în funcție de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanță, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înțelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esențiale. De aceea, azi, înțeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenușie și insesizabilă banalitate.”

***

“Cred că dragostea ne ridică în propriii noștri ochi. Și cât de mult ai vrea să fii așa cum te vede celălalt! Ai dori, și chiar încerci, să micșorezi distanța dintre ceea ce știi că ești în realitate și ceea ce intuiești că vede în tine cel pe care-l iubești.”

Octavian Paler (2 iulie 1926 – 7 mai 2007)
Autoportret într-o oglindă spartă

http://webcultura.ro/

Iubirea: 10 definiții românești



În fapt, ce este iubirea?

Iată câteva posibile răspunsuri.

“E o fericire să fii iubit. E una şi mai mare: să iubeşti. Cine le are pe amândouă e mai presus de lumea timpului, mai tare decât soarta, mai tare decât moartea.”
Alexandru Vlahuță (5 septembrie 1858 – 19 noiembrie 1919)

“Te iubesc pentru că mă iubești: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, și nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aici începe iubirea. Îți mulțumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.”
Liviu Rebreanu (27 noiembrie 1885 – 1 septembrie 1944)

“Nimeni nu iubește când nu speră, măcar inconștient, să fie iubit. De aceea, numai un nebun se înamorează de regine.”
Garabet Ibrăileanu (23 mai 1871 – 12 martie 1936)

“În dragoste, a iubi înseamnă de multe ori a înțelege.”
Nicolae Iorga (6 iunie 1871 – 27 noiembrie 1940)

“Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubești tu cu toată puterea și cu toată ființa.”
Constantin Brâncuși (19 februarie 1876 – 16 martie 1957)

“O iubire care nu e eternă, nu e nimic, iubirea este totul sau nu este nimic.”
Camil Petrescu (22 aprilie 1894 – 14 mai 1957)

“Dragostea arde, dar lipsa ei usucă.”
Ionel Teodoreanu (6 ianuarie 1897 – 3 februarie 1954)
“În iubire ne gustăm, ne savurăm pe noi înșine, ne încântăm cu voluptățile tremurului nostru erotic. Din acest motiv, iubirea este cu atât mai intensă și mai profundă cu cât distanța de persoana iubită este mai mare.”
Emil Cioran (8 aprilie 1911 – 20 iunie 1995)

“Dragostea e o boală fără de care nu ești sănătos.”
Alexandru Paleologu (14 martie 1919 – 2 septembrie 2005)

“Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ți mărturisești iubirea.”
Octavian Paler (2 iulie 1926 – 7 mai 2007)

“Iubirea poate să fie oricum, numai să fie! Poți să arăți ca un chimval răsunător, dar dacă dragoste nu e… spune evanghelistul. E vorba, desigur, de dragostea divină, dar a noastră, cea profană, are oare vreo limită care s-o împiedice să atingă granița divinului? Lăcașul ei nu e tot inima umană?”
Marin Preda (5 august 1922 – 16 mai 1980)

“Dragostea însă, ca și viața, cere totul. Dragostea este dăruire deplină. Cine iubește cu adevărat, duce în el ceva din frumusețea și nebunia mărilor.”
Fănuș Neagu (5 aprilie 1932 – 24 mai 2011)



http://webcultura.ro/

Avantajele fericirii


Toti ne dorim sa fim fericiti, sa ne simtim bine. Pentru ca asta inseamna o calitate mai buna a vietii, nu? Dar putini stiu ca a fi fericit si optimist inseamna si ca esti mai inspirat, mai creativ si mai bun in rezolvarea de probleme.
In numarul trecut al revistei, am realizat un intreg dosar despre gandirea pozitiva, incercand sa va explicam in ce consta ea concret, care sunt pistele false ale gandiri pozitive, asa cum este ea inteleasa de simtul comun. Am subliniat mai ales faptul ca a-ti repeta la nesfarsit niste idei optimiste nu duce nicaieri in absenta unor actiuni concrete, care sa te duca la o stare mai buna.
Dar altceva este mai important de aflat: optimismul si fericirea ne ofera un avantaj clar in cursa adaptarii la provocarile de zi cu zi. Astfel, ca sa fim mai creativi, mai buni la dezlegat si rezolvat probleme de tot soiul, inclusiv la cele de matematica, avem nevoie sa fim intr-o stare buna. Depresivii si pesimistii sunt mai putin abili la gasirea unor solutii – chiar si la lucruri nu foarte complicate.
Unii sunt mai fericiti decat altii
Ne nastem cu predispozitia de a fi fericiti, optimisti ori pesimisti. Bun, dar asta nu e totul! Felul cum alegem sa vedem realitatea, conteaza mult mai mult decat mostenirea genetica. Si accentuez „felul cum alegem“. Pentru ca o perspectiva roz sau gri asupra lucrurilor este, in buna masura, creatia mintilor noastre. O alegere. Asadar, mai bine alegem perspectiva roz. Ne ajuta mai mult.
Shawn Achor este un simpatic psiholog si profesor la Harvard. De ani de zile, el calatoreste prin lume si preda angajatilor si directorilor de corporatii „catehismul fericirii“. Achor insista mai ales asupra faptului ca este aproape obligatoriu sa fim, ca angajati ori sefi, fericiti, pentru a avea performante profesionale bune.
Asadar, dragi sefi abuzivi, otarati si agresivi, aflati de la mine, o data pentru totdeauna, ca, de vreti performanta de la angajati, trebuie nu doar sa nu-i stresati pe acestia! Trebuie mai mult, adica sa va asigurati ca le merge bine si sunt fericiti.
Starea lor de bine se va reflecta nu doar in numarul mai mic de zile de concediu medical, ci si in cifra de afaceri. Din pacate, Romania este inca tributara mentalitatii ca su­pravegherea, teroarea si tipatul la su­bordonat il va face pe acesta sa „stie de frica“ si sa treaca la munca mai cu sarg. Gresit, complet gresit!
Relatiile noastre sociale
Relatiile noastre sociale cu prieteni sau colegi sunt principala garantie a unei stari de bine constante, a stresului scazut. Adica ne feresc de depresie si, in plus, ne fac performanti. Suntem mai buni la ceea ce facem daca suntem bine tratati si fericiti.
„Creierele noastre sunt facute sa performeze excelent nu atunci cand sunt intr-o stare negativa sau chiar neutra, ci cand sunt pozitive“, scrie Shawn Achor in cartea sa The Happiness Advantage.
„Creierele pozitive si optimiste au un adevarat avantaj biologic asupra celor negative“, mai spune el. De ce? E simplu: daca suntem pozitivi, suntem mai proactivi, mai atenti la ocazii care ne-ar putea duce pe o panta mai buna de rezolvare a unei dificultati. In plus, suntem mai persistenti si ne repliem mai repede dupa esec sau greseala.
Daca suntem pesimisti, renuntam mai usor, suntem mai putin atenti la detalii care ar putea schimba cursul in bine, mai axati pe informatiile negative, care ne confirma ideea initiala: ca oricum nu merita sa ne apucam de asa ceva… Si, astfel, cercul vicios se inchide. Din aceasta scurta expunere devine evident, cred, de ce optimistii sunt si mai eficienti si mai norocosi. Pur si simplu, norocul lor e o chestiune de atentie in marea majoritate a cazurilor. Ei vad mai repede ocaziile. Si de persistenta.
Rolul emotiilor negative
Daca suntem permanent in alerta, asteptandu-ne sa fim persecutati, certati, trasi pe sfoara; daca suntem convinsi ca lumea nu e un loc prietenos si ca ce e mai rau se poate intampla; daca ruminam posibilitati dezastruoase care se pot naste in cutare si cutare moment, daca facem toate astea, probabil ca nu vom bifa prea multe raspunsuri corecte la testele de inteligenta.
Nu pentru ca pesimistii ar fi mai prosti. Absolut deloc! Ci pentru ca un filtru negativ de gandire ingusteaza reflectia si plaja de actiuni pe care o putem aborda. Un filtru negativ de gandire, de obicei, ne face atenti la supravietuire si siguranta.
Si, pana la un punct, este util si adaptativ. Daca stramosii nostri ar fi fost cu totul neatenti la pericole si nu le-ar fi anticipat, traind fericiti in pestera si exersandu-si creativitatea in picturi rupestre, toata ziua, atunci noi nu am fi fost azi aici.
Putem sa ne schimbam personalitatea?
A fi optimist, sociabil sau, dimpotriva, pesimist si mizantrop este o trasatura considerata, de cei mai multi, stabil. Asa o fi? Adevarul este ca, daca vrem sa ne schimbam, o putem face. Creierul nostru este incredibil de plastic. Daca putem renunta la o adictie puternica precum fumatul, de ce nu am putea renunta si la un model negativ de gandire?!
Se considera ca sunt necesare cam 21 de ore de practicat o anumita activitate, in mod constant, pentru ca acea activitate sa fie inregistrata „in cap“ drept un nou obicei. Deci, daca vrei sa te apuci de sport, chinuieste-te cam 21 de ore, esalonat, pe cateva zile, si dupa acest interval creierul tau va cere, el singur, sa iasa la alergare.
Pentru ca tu tocmai i-ai inregistrat in sinapse un nou obicei. Si cand te gandesti ca 21 de ore nu sunt nici macar o zi, adunate… La fel se intampla cu pattern-urile noastre de gandire. Daca, o perioada, „evacuam“ gandurile negre, constant si constient, incetul cu incetul norii se risipesc si incepem sa vedem altfel realitatea.
 Cum sa iti “reformatezi creierul”
Shawn Achor propune cateva principii care, aplicate cu asiduitate, vor face din pesimistii carora le ploua si le ninge toata ziua, niste optimisti. Principalul este sa doreasca acest lucru, pentru ca, asa cum spune el, „fericirea este o etica a muncii“, un efort si nu un dat.
1. Sa urmam scopuri semnificative in viata. Sa avem, in primul rand, cate un scop si sa facem tot ce trebuie pentru a-l atinge.
2. Sa „scanam“ lumea pentru a identifica oportunitati de crestere personala, de noi relatii sociale, etc.
3. Sa cultivam o stare de spirit pozitiva si, mai ales, sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem.
4. Sa ne alimentam reteaua de contacte sociale si sa ne intretinem bine prieteniile.
5. Sa devenim constienti chiar si de cele mai mici momente de bucurie sau umor. Acestea pot duce la avantaje incredibile de creativitate la locul de munca. Ca sa ne obisnuim sa le recunoastem si sa le indentificam, este util sa tinem un jurnal, in care, la sfarsitul zilei, sa scriem ce chestii bune s-au mai intamplat in acea zi. In felul acesta, creierul se obisnuieste sa recunoasca lucrurile bune cu prioritate.
6. Sa ne gandim la activitatile placute pe care urmeaza sa le facem in viitor. Anticiparea lor, a acestor recompense viitoare, este la fel de eficienta in a da un mic avant creierului si a-l face mai productiv.
7. Sa fim binevoitori si sa facem bine altora. Este cru-ci-al!! Sa faci bine altuia iti face bine si tie.
8. Sa ne facem mediul mai pozitiv (culori, aer etc.). Ajuta mult prezenta plantelor.
9. Sa facem sport. Nu mai insist, ca stiti deja cat este de important pentru fericire si „dopaminizarea“ creierului…
10. Sa limitam o perioada de timp accesul gandurilor negative in campul constiintei. Dupa o vreme, ele nu mai apar asa de repede.
11. Sa ne cheltuim banii, dar nu pe obiecte, ci pe activitati. O pereche de pantofi de cateva sute de euro ne face fericiti timp de cateva ore. Aceeasi suma cheltuita pe o excursie (sau un curs de… echitatie) ne asigura amintiri pentru o viata.
 http://www.psychologies.ro/