Trupul e marginea sufletului

Îți săruți destinul – fără să vrei. Ca un pahar din care trebuie să bei.

Unora le place numai ce înțeleg, alții pot înțelege numai ce le place.

O vorbă de spirit, oricât de strălucitoare, își are și ea mormântul. În urechile prostului.

Să nu te cerți cu oamenii mai mult decât cu tine însuți.

Când vrei să vezi foarte clar un lucru, nu-l lumina prea tare, nu-i lua de pe faţă toate umbrele.

Stările sufleteşti, care par a nu avea niciun motiv, au motivele cele mai adânci.

Valul este dorul mării de a săruta țărmul.

Lacul oglindește stelele pentru că vrea să fie cer.

Umbrele seamănă, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii.

Femeile n-ar avea atâtea slăbiciuni câte au, dacă acestea n-ar plăcea bărbaților.

Trupul e marginea sufletului.

Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă, numai un singur lucru nu: fericirea.

Cel ce creează nu simte nevoia mântuirii.

Cine nu cade nu se poate înălța.

Vieții nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas dator viaţa toată.

Lucian Blaga
(9 mai 1895 – 6 mai 1961)

http://webcultura.ro/