Visând la iubire

Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă. Foarte adevărat. Viaţa este o poveste de dragoste. O poveste care se desfăşoară în toiul unei bătalii pe viaţă şi pe moarte. De ce? Pentru că trăim într-o lume a iluziei, a amăgirii şi a simulacrului. Într-o lume făcută din societăţi mutinaţionale care susţin că ne vor fericirea, dar de fapt ne duc cu preşul. Suntem înglodaţi în datorii şi, când apar probleme financiare, aceste societăţi se spală pe mâini. Aceasta este lumea în care trăim. Atunci, ne întrebăm, unde sunt valorile noastre? Unde este dragostea si iubirea din sufletele noastre? În cei de langa noi, în valori materiale?

E greu. E foarte greu. Suntem o mare de oameni pe această mică planetă. Un grup de rude apropiate. Într-adevar o familie dificilă. Fiecare dintre noi visăm să fim iubiţi într-un anume fel. Visăm la o iubire romantică, la o poveste de iubire cu viaţa. Aşa suntem construiţi. Însă confundăm iubirea cu dependenţa de celalalt, cu nevoia de a fi susţinut, cu frica de singurătate, cu dorinţa fizică. Femeia devine frumoasă, când ştie că este iubită. Însă frumuseţea ei a fost mereu prezentă. Singurul lucru care s-a schimbat a fost că adevarata ei frumuseţe s-a eliberat prin puterea iubirii care i-a trezit inima la viaţă. De multe ori asistăm la aceasta transfigurare. Însă luminozitatea înfăţişării ei dispare la fel de uşor cum s-a aprins sau cum ai stinge o lumină inutilă.

Dragii mei, izvorul oricarei poveşti de dragoste este iubirea. Dragostea, frumuseţea, aventura, intimitatea, numai ele sunt cu adevărat importante. Dar trebuie să luptăm ca să le câştigăm, după cum trebuie să luptăm ca să le păstrăm. Practic medicina de 30 de ani şi am prescris multe reţete, dar, în acest timp am învăţat că cel mai bun medicament este iubirea. Şi dacă nu funcţionează…? Dublează doza. Dacă dragostea celui de lângă noi s-a tranformat în ceva platonic, în ceva fără sens, să fim noi cei care să găsim în fiecare zi un lucru bun în persoana cu care trăim. Să avem tăria să ne privim adevărata faţă, să ne cunoaştem mai bine, să fim mai sinceri, în primul rând, cu noi înşine, să iubim şi să uităm de toate celelalte lucruri care ne enervează sau ne rănesc. Ia-o încet. Pas cu pas. Şi dacă celălalt nu vrea sau nu poate sau nu ştie cum să reaprindă focul iubirii dintre voi, încearcă tu s-o faci.

Iubirea e singurul lucru real din viaţa noastră.
Mai real decât realitatea însăşi.

http://artaiubiri.wordpress.com/