Pana cand nu invatam sa avem compasiune pentru noi insine, nu ne
iubim cu adevarat. Lipsa de iubire pentru propria persoana este cauza tuturor
ranilor noastre spirituale, emotionale si mentale. Cand nu ne iubim pe noi
insine, suntem deconectati de la Sursa, care este insasi dragostea. Din
momentul in care devenim constienti de Sursa, ne constientizam ranile, si
devenim disponibili sa ne asumam responsabilitatea pentru viata noastra. Apoi,
compasiunea pentru noi insine este urmatorul pas esential catre vindecarea si
starea noastra de bine.
Majoritatea dintre noi am fost probabil invatati ca trebuie sa
avem compasiune pentru ceilalti, dar am fost invatati vreodata ca e nevoie sa
avem compasiune pentru propria persoana, in primul rand? Adevarul este ca, pana
nu avem compasiune pentru noi insine, nu vom fi capabili sa o oferim altora.
Apoi cand incercam sa fim plini de compasiune cu ceilalti si esuam, rezultatul
inevitabil este acela de a ne afunda si mai mult in autojudecata.
Cand fiinta ta striga dupa compasiunea de sine
Cand se intampla ceva si simtim emotii negative puternice, de cele mai multe
ori este vorba despre o rana veche din copilarie care a fost declansata. Se
deschide o usa catre inconstient gata sa ne lase sa intram si sa stam cu noi
insine, pentru a ne vindeca rana. Conditionarea noastra ne spune sa ignoram usa
si sa ne apelam la tactici de distragere, precum comportamente adictive.
Cand durerea devine foarte mare, ne aflam intr-un loc in care
cautam sa ne vindecam si sa gasim o cale de a ne simti bine.
Toate ranile noastre pornesc de la credinta falsa ca suntem separati de Sursa.
In cele din urma, Sursa face vindecarea iar primul pas in orice practica de
vindecare este alinierea cu Sursa. Partea umana, psihologica cere de la noi sa
ne acordam noua insine compasiune, ceea ce duce aproape mereu la dezvaluirea
ranii principale. Pentru vindecare, avem nevoie sa devenim constienti de ranile
noastre si sa fim disponibili sa aducem vindecare acestor parti vulnerabile din
noi.
Compasiunea pentru propria persoana inseamna sa fim complet
constienti de noi insine, intr-un mod lipsit de judecata, la fel cum ar face un
prieten loial. Este disponibilitatea de a ne comporta cu noi insine precum un
companion iubitor si intelegator cu propria ta durere. Compasiunea include
grija, solicitudine, sensibilitate, caldura, dragoste neconditionata, tandrete,
acceptare, mila, bunatate, caritate. Aceasta e compasiunea care curge in
interiorul nostru si invaluie ranile noastre emotionale cu acceptare, dragoste
neconditionata si intelegere intima.
Nimeni in lume nu ne cunoaste sentimentele si ranile asa cum ni
le stim noi. De aceea, noi suntem cei mai calificati sa aducem iubire acestei
parti ranite din noi insine. Compasiunea pentru propria persoana inseamna sa ne
vedem cele mai adanci rani fara a ne judeca. A-ti arata compasiunea inseamna sa
fii disponibil si sa simti realitatea durerii tale fara sa o acoperi sau fara
sa incerci sa o rezolvi. Din momentul in care dragostea de sine apare, se
deschide o usa de intelegere catre motivul pentru care durerea se afla acolo.
Pe masura ce ne imprietenim cu noi insine, constientizarea reveleaza dinamica
cauza/efect care a creat rana initiala-un set de circumstante pe care le-am
experimentat si din care am creat o credinta negativa despre noi insine.
De ce avem nevoie de compasiune pentru propria persoana?
Pana cand ajungem in mod constient la vindecarea psihologica si starea de bine,
ranile noastre energetice si constrangerile care apar din sentimentul de a fi
separati de Iubire raman in campul nostru energetic.
Ne pot iubi si ne pot arata compasiunea multe persoane din jur,
si da, asta poate ajuta. Ne ajuta sa ne deschidem si sa primim. Insa
compasiunea care declanseaza adevaratul proces de vindecare provine din
interiorul nostru. Miezul fiecarei rani pe care o avem este gandul/credinta ca
suntem separati de Dumnezeu, de Iubire, si teama ca suntem nedemni de iubire.
Este o credinta despre propria persoana pe care am acceptat-o. Si esti singurul
care isi poate schimba aceasta credinta si experimenta adevarul absolut care
reflecta cat de demn esti de iubire. Asta poate face compasiunea pentru propria
persoana.
Desi altii ne pot spune ca suntem buni, frumosi, destepti, si
asta e foarte bine, partea ranita din noi inca se va mai agata de credinta
falsa ca nu suntem suficient de buni, destepti sau frumosi, pana cand nu auzim
asta de la noi insine. Toate afirmatiile din lume nu vor functiona pana cand nu
punem sub semnul intrebarii credinta de baza ca suntem separati de Iubire, cu
ajutorul experimentarii adevarului ca suntem infinit iubiti.
Acest lucru completeaza un ciclu psihologic care este esential
pentru vindecarea permanenta, astfel incat rana energetica din interior sa nu
continue sa se regenereze. Pana cand nu vindecam cauza ranii (credinta ca
suntem separati de sursa, de iubire) cu ajutorul adevarului (ca nu am fost
niciodata separati de Sursa si ca suntem total demni de dragoste, inclusiv de
propria noastra dragoste) rana sta in campul energetic si continua sa atraga
aceleasi scenarii dureroase in experienta noastra.
Cand ne consideram pe noi si vindecarea noastra prioritare,
incepem sa vedem de ce am facut si am spus lucruri de care nu suntem mandri.
Vedem ca reactiile noastre la anumite situatii nu au fost intr-un anumit fel,
doar pentru ca suntem rai. Am reactionat asa pentru ca sufeream si nu stiam ca
avem alte optiuni. Insasi aceasta realizare deschide usa pentru compasiunea
fata de propria persoana, si deci, pentru starea de bine.
De unde sa pornim?
Pentru multi dintre noi, compasiunea de sine este un concept nou. Nu este ceva
care este modelat sau invatat in copilarie si nici macar in viata adulta.
Fiecare circumstanta din viata noastra prezenta care declanseaza
durerea emotionala este o oportunitate de a practica compasiunea fata de
propria persoana si de a sta cu tine insuti, la un nivel profund si intim. Daca
ramanem inaceasta introspectie, putem descoperi rusinea care se afla in
adancurile noastre, oferindu-ne oportunitatea de a ne vindeca. Data viitoare
cand suntem provocati de un eveniment sau o persoana…
…putem cere ajutorul de la sistemul tau de ghidare interior:
“Draga Sursa, ajuta-ma sa vindec aceasta parte ranita din mine
insami. Ajuta-ma sa invat sa ma iubesc pe mine insami, in acel loc in care
sufar.”
Accepta in intregime orice s-ar fi intamplat atunci cand ai fost
provocat.
Accepta in intregime tot ceea ce simti, precum si tot ceea ce ai facut, spus
sau gandit. Accepta in intregime tot ceea ce au facut, au spus sau au simtit
alte persoane. Accepta toate circumstantele. Reluarea mentala, dorinta ca lucru
sa nu se fi intamplat, agatarea de gandul ca n-ar fi trebuit sa se intample,
sau rezistenta la gandul ca s-a intamplat este o risipa a energiei pretioase
care ar putea fi focalizata asupra vindecarii. Adevarul este ca orice s-ar fi
intamplat s-a intamplat. Cand acceptam asta, putem sa mergem mai departe si sa
ne concentram pe vindecare.
Muta-ti atentia de la cealalta persoana catre
autoconstientizare. Suntem responsabili pentru tot ceea ce simtim, gandim,
spunem sau facem. Mai tarziu, in procesul de vindecare te poti adresa conexiunii
cu cealalta persoana implicata si ii poti oferi compasiunea ta. Pentru moment,
muta-ti intreaga atentie de la perspectiva ta concetrata pe exterior inspre
interior. Constientizarea este perspectiva si ochiul din interior care vede
totul, dintr-o perspectiva neutra si fara judecata. Observa totul, dar nu se
angajeaza in nimic. Asta inseamna Observatorul.
Gaseste-ti dorinta de a fi tu insuti. Fa din tine o prioritate,
in special din copilul ranit din tine-rana ta principala.
Pe masura ce renunti la filmul care ruleaza in lumea exterioara incepi sa te
concentrezi pe a fi tu insuti. Constientizeaza circumstantele care ti-au
declansat reactiile si sentimentele negative.
Intreaba-te: Ce simt?
Invita si constientizeaza-ti toate sentimentele, oricare ar fi ele: furie,
tristete, frica, resentimente, invidie. Nu judeca niciunul din ele. Este pur si
simplu energie care se misca prin tine. Nu este nici de bine, nici de rau. Este
doar energie.
Pe masura ce simti ce se intampla in interior, observa
familiaritatea sentimentelor. Adu-ti aminte de un timp trecut din viata ta cand
ai simtit aceste sentimente. Intr-un anume punct, te vei simti ca un copil si
vei realiza ca acel copil inca traieste in interiorul tau. Observa ca aceste
sentimente pe care copilul din tine le experimenteaza exista acolo pentru ca
s-au intamplat anumite evenimente, intr-un anumit moment. Nu este nimic gresit
in a avea aceste sentimente. Ele sunt rezultatul natural a ceea ce s-a
intamplat.
Acum e momentul sa fii prietenul acestui copilas din interiorul
tau. Experimenteaza acea parte din tine care este ca un prieten loial, plin de
compasiune, care te iubeste neconditionat. Iti poate lua ceva timp si rabdare
sa gasesti acest aspect din tine, dar te asigur, este acolo. Daca crezi ca nu
este dragoste acolo, elibereaza acest gand si priveste-ti inima din perspectiva
Observatorului-observatorul neutru din interiorul tau. La inceput poti simti o
senzatie de caldura. Mentine-ti atentia asupra inimii, elibereaza gandurile si
observa. Vei simti tandrete, lumina, spatiu si caldura. Cu aceasta dragoste din
inima, imagineaza-te pe tine imbratisandu-ti copilul interior, astfel incat el
sa stie ca esti aici pentru el:
“Buna, micutule, sunt aici cu tine. Voi fi aici cu tine si tu vei simti
asta. Nu te voi parasi. Voi ramane cu tine cat timp ai nevoie. Putem simti asta
impreuna. Nu esti singur.
Nu sunt aici sa incerc sa te repar sau sa te schimb. Vreau sa
fiu cu tine asa cum esti. Te iubesc asa cum esti. Nu am asteptari de la tine.
Sunt fericit sa fiu cu tine. Esti foarte important pentru mine si te iubesc
foarte mult.”
Adu-ti copilul ranit in inima
Noi suferim atunci cand consideram ca suntem in afara inimii noastre. Poate
consideram ca suferim din lipsa dragostei celor din jur, insa nu este niciodata
vorba despre asta. Suferinta noastra provine din a gandi si a simti faptul ca
suntem in afara propriei iubiri. Nimic nu este mai dureros decat asta. Acesta
este locul de absoluta lipsa de putere. Aducandu-ne atentia in inima, din nou,
e momentul sa ne inconjuram copilul interior cu dragoste. Cu cat esti mai mult
alaturi de el si il cunosti, cu atat iti va lua mai putin efort pentru a-l
iubi. Te vei indragosti de aceasta parte din tine cand iti vei permite sa
experimentezi adancimea fiintei sale tandre si minunate. In cele din urma, asta
esti tu! Starea noastra naturala este sa ne iubim pe noi insine. Trebuie doar
sa ne dam spatiu sa privim si sa vedem frumusetea si puritatea acestei fiinte
mici din noi, pentru a deveni constienti de cata dragoste si compasiune simtim
deja pentru noi insine.
Pentru multi dintre noi, compasiunea pentru propria persoana
este precum mancarea pentru cei infometati. Cand incepi sa simti propria
iubire, vei realiza cata energie ai consumat incercand sa lasi dragostea si
compasiunea pe dinafara. Si ca nu conteaza cat ai primit de la ceilalti, nu a
fost niciodata de ajuns. Pentru ca nu ti-a schimbat credintele interioare. Daca
cineva iti spune “esti minunat” si in fiinta ta, poate in subconstient, iti
spui tie insuti “nu, nu sunt,” dragostea celuilalt nu iti va folosi decat,
temporar, pe post de bandaj. Nu va trece mult pana vei cere si mai mult de la
persoana respectiva sau de la altcineva. Si cu cat vei primi mai multa atentie,
cu atat va fi suficient.
Numai compasiunea pentru propria persoana si dragostea de sine
va putea umple acel gol interior care provine din credinta falsa ca nu suntem
demni de iubit. A-ti arata compasiune pentru tine insuti iti permite sa
experimentezi constient si direct, pentru tine si despre tine, ca esti cu
adevarat de iubit si esti iubit. Aceasta experienta directa va schimba credinta
ta veche si falsa la nivel energetic-spiritual, emotional si psihologic.
Schimbarea in vibratia ta iti va schimba si celulele tale, eliberand energia
lipsei.
Rabdarea
Dupa o viata de practica a judecatii de sine, autocritica va mai aparea din
cand in cand daca nu intelegem procesul sau daca nu suntem capabili si facem
tot procesul o data. Incepe de unde esti. Atunci cand, in trecut, am
experimentat traume severe, orice discutie despre compasiunea de sine poate
suna ca o limba straina. Este in regula. Pas cu pas, vei fi ghidat catre
nivelul urmator.
Cand practici aceste sugestii de trezire a compasiunii de sine,
probabil ca iti va lua ceva timp. Ne vindecam pas cu pas. Pentru unele din
amintirile intense din trecut poate lua mai mult timp sa acceptam sentimentele
conectate cu ele si sa ne acordam noua insine compasiune in acele zone. Nu
considera ca ai gresit. Acorda-ti compasiune indiferent unde te afli in acest
proces. Fii acolo unde esti si lucreaza cu tine de acolo. Fii bland cu tine
indiferent ce se intampla in interiorul tau. Este suficient pentru a practica
compasiunea de sine!
Care sunt rezultatele acestei practici?
Toate comportamentele de aparare pe care le-am adaptat –
retragerea, proiectarea propriilor sentimente-au fost desemnate sa faca parte
din psihicul nostru pentru a ne proteja copilul ranit, in singurul mod in care
stiam sa o facem. Cand aducem puterea compasiunii in viata noastra, se intampla
vindecarea psihologica. Psihicul nostru nu mai simte nevoia sa ia masuri
defensive pentru a proteja copilul interior vulnerabil, din momentul in care
vede ca in final avem grija de de acest copil intr-un mod coespunzator.
Cand practici compasiunea de sine vei descoperi mai mult spatiu
si o stare de bine din interior. Vei simti mai multa libertate de a te arata
asa cum esti. Cand iti vei cunoaste copilul interior mai mult si ii vei acorda
mai mult dragostea ta, vei cunoaste autoimputernicirea adevarata si vei avea
incredere mai multa in capacitatea de a avea grija de tine. Vei putea impune
limite mai sanatoase altor oameni si nu vei depinde de ei pentru a avea grija
de tine.
Pe masura ce simti mai multa iubire pentru tine, campul tau
energetic va vibra altfel si vei putea atrage in viata ta circumstante care iti
vor aduce iubirea.