foto: Kristina Pimenova,fetita inger
O poveste care iti va aminti ca nimeni
nu este singur, ca cineva vegheaza intotdeauna asupra noastra...
O poveste emotionanta
si plina de sensibilitate care te va invata sa fii mai bun, sa privesti in
jurul tau si sa iti pese de oameni. Nu se stie niciodata ce suflet frumos si
mare se afla in pieptul cel caruia ii intinzi o mana de ajutor sau de
atentie...
Fetita in rochie roz
Era odata o fetita care statea singura in parc. Toata lumea
trecea pe langa ea si nimeni nu s-a oprit niciodata sa vada de ce parea atat de
trista. Imbracata intr-o rochie roz ponosita, murdara si in picioarele goale,
fetita statea pe banca si privea oamenii care treceau pe
langa ea. Nu a incercat niciodata sa vorbeasca. Nu a spus niciodata un cuvant.
Multi oameni treceau pe langa ea, insa nimeni nu se oprea sa ii adreseze un
cuvant.
Ziua urmatoare
am decis sa ma duc inapoi in parc, curios sa vad daca fetita mai era tot acolo.
Da, era tot acolo, chiar in acelasi loc in care era si ieri, avand aceeasi
tristete in ochi.
Astazi am
hotarat sa ma duc la fetita. Stim cu totii, un parc plin de oameni necunoscuti
nu este tocmai locul potrivit in care copiii sa se joace singuri. Pe masura ce
m-am apropiat, am vazut ca spatele rochiei fetitei avea o forma grotesca. Mi-am
inchipuit ca acesta era motivul pentru care oamenii treceau si nu faceau niciun
efort sa vorbeasca cu ea.
Cand m-am
apropiat, fetita si-a coborat ochii usor pentru a evita privirea mea
staruitoare. Pe masura ce ma apropiam de ea, am vazut mai clar forma spatelui
ei. Era conturat intr-un mod grotesc, ca o cocoasa.
Am zambit pentru
ca ea sa inteleaga ca este ok. Eram acolo sa ajut, sa vorbim. M-am asezat langa
ea si i-am adresat un simplu “Buna”. Fetita a parut socata si a baiguit un
“buna” dupa care m-a privit adanc in ochi. Am zambit si mi-a zambit inapoi
timid.
Am vorbit pana cand a cazut intunericul si parcul a ramas
complet gol. Am intrebat copila de ce este atat de trista. Fetita m-a privit cu
o expresie abatuta: “Fiindca sunt diferita.” Am raspuns imediat: “Intr-adevar,
esti diferita!” si am zambit. Fetita s-a intristat si mai rau si a spus “Stiu”.
“Fata draga”,
i-am spus, “imi amintesti de un inger, dulce si inocent”. S-a uitat la mine si
a zambit, apoi incet s-a ridicat in picioare si a spus: “Da?”
“Da, esti ca un
micut inger pazitor trimis sa ii vegheze pe toti cei care trec.”. A dat din cap
in semn de aprobare si a zambit. Toate acestea fiind spuse, si-a deschis
spatele rochiei ei roz, permitandu-le aripilor sa se desfaca. Apoi, cu o
licarire in ochi, a spus:
”Sunt. Sunt Ingerul tau Pazitor.”.
Am ramas fara
cuvinte – mi se parea ca am halucinatii.
Apoi a spus: “De
data aceasta te-ai gandit si la altcineva decat la tine insuti. Munca mea aici
este terminata.”
M-am ridicat in
picioare si am spus: “Asteapta, de ce nu s-a oprit nimeni sa ajute un inger?”
S-a uitat la mine, a zambit si a spus: “Tu ai fost singurul care a putut sa ma
vada”, dupa care a disparut.
Si astfel, viata mea s-a schimbat dramatic. Asa
ca, atunci cand te gandesti ca nu ai pe nimeni in afara de tine, aminteste-ti,
ingerul tau pazitor vegheaza intotdeauna asupra ta.
Autor: Anonim
www.garbo.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu