Tu negi si fugi de
tine. Eu vin ca o furtuna si te adun si te imprastii peste tot, si te trezesc
si-apoi te cert si ma ascund si dupa aia te caut iar cu disperare si-acolo unde
n-ai fost niciodata...
Era o zi calda de toamna, iar eu
hoinaream zapacita ca mai totdeauna pe afara incercand sa-mi indeplinesc
planurile din ziua aia (nu ca asta ar functiona bine la mine).. da' uite asa
ne-am cunoscut si am simtit pentru prima data sufletul cald si alb al tau...iti
amintesti (desi incerci sa le arati tuturor altceva, ca sufletul tau e gol si
rece, copil nebun!)? Tu negi si
fugi de tine. Eu vin ca o furtuna si te adun si te imprastii peste tot si te
trezesc si-apoi te cert si ma ascund si dupa aia te caut iar cu disperare
si-acolo unde n-ai fost niciodata...
E scurta/ lunga povestea noastra... nu stiu prea bine pentru ca inca o simt
in mine. Ne cunostem de 5 ani si de 2 ani si cateva zile ne bantuim existenta
reciproc. Dar in tot acest timp am invatat si-am renascut si-ntinerit
si-mbatranit ca niciodata amandoi.
A inceput cu un banal ceai si s-a sfarsit cu noi.. si inca ne cautam desi
ne avem oarecum inca intr-un fel. Am stat in prima zi si-am impartit ganduri si
vise si ne simteam parca atemporali. Eram noi doi si-un ceai si ne simteam ca
doi batranei care-si deapana amintirile din copilarie, si nimic nu era
complicat. Eu veneam cu povestea mea si nici n-as fi crezut vreodata ca pot sa
ies cu alt baiat, iar el iesise din razboiul cu propria fiinta, dupa o alta
poveste.
Dupa doua saptamani ieseam impreuna, imparteam orice, ne-am cunoscut
parintii, ne-am sarbatorit zilele de nastere, am simtit ca am gasit jumatatea
care ne lipsea de-o viata... si toata frumusetea, deliciul si paradisul au
continuat timp de cateva luni. Atunci minunea mea a inceput sa fuga si ne-am
speriat pe rand cand eu, cand el. Si-asa a inceput o cursa nebuna, o fuga de
mine, o fuga de el.
Cand ne vedeam si eram doar doi, doi oameni goi si plini de emotii, eram
acolo, ne contopeam in gandiri, in simtiri, in tot. Mi se taie rasuflarea si acum
cand ma gandesc cum ne imbratisam de parca Maine ar fi venit sfarsitul
pamantului. (ingerasul meu, iti simteam rasuflarea in suflet...).
Ma picuram in tine, ma topeam si prindeam aripi, pluteam. Eram dincolo de
mine sau dincolo de tine, eram o singura fiinta.
Si daca in viata de zi cu zi suntem dependenti de control si ma lupt eu cu
mine si te lupti tu cu mine atunci cand ne vedem, cand ne simtim si ne atingem,
ceva supraomenesc se intampla... toata gheata se topeste si mastile dispar.
Eu stiu asta si-o simt, desi inca te mai mint cateodata! Da, stiu ca sub
masca ta de serios, de dur, e un suflet alb ca cel pe care l-am cunoscut intr-o
zi calda de toamna, ca cel de pe buzele ce sorb dintr-o cana calda de ceai. Si
atunci cand sunt cu tine, imi e dor de tine parca mai mult decat atunci cand
esti tu cu mine. Si te-am pierdut si te-am lasat si m-ai lasat, dar tot ne mai
avem. Si dincolo de tot ce e terestru, acolo sus, undeva e iubirea noastra cea
dintai si cea mai pura. Si-acolo sus e taramul iubirii noastre care nu a murit,
nu s-a pierdut, ci doar s-a transformat.
Acum povestea noastra nu mai e ca o zi calda de primavara, ci e ca o zi
insorita de toamna (toamna e a noastra, in suflet ne apartine; suntem nascuti
toamna amandoi), plina de nostalgie. Nici eu, nici el, nu ne-am mai vorbit, nu
ne-am mai soptit nimic, ci am inceput sa mergem goi pe drumuri diferite. Si nu
ne-am spus niciodata toate astea in cuvinte. Doar eu sunt acum vrajitoarea rea
care vrea sa sparga magia zilelor de altadata dar numai pentru ca vreau sa dau
din ele si altora asemenea noua.
Nu, nu regret nimic din tot ce-a fost, ci ma bucur uneori de retrairea
clipelor care stiu ca nu o sa revina. Nu pot sa zic ca zbor acum in alta
directie ci doar incerc sa las in urma ca sa ne fie bine. Vreau doar sa dau
drumul povestii noastre de iubire, sa mearga mai departe, ca alti copii
zapaciti s-o reinceapa ca noi, a alte sufletele albe sa creada in iubire, sa o
simta., pentru ca mie, MIE mi-e un dor nebun de tine, de mine, de IUBIRE.....
Cu aceasta frumoasa poveste de iubire, Iasmina Stoian a participat la concursul de creatie organizat alaturi de editura Herald.
