Câteva gânduri despre
natura umană.
Putem număra stele de pe cer din nebunie
ori din plictiseală. Uneori, din ambele motive. Însă, de cele mai multe ori,
uităm să ne număram și pe noi,… singura stea,… singura planetă, singurul soare
care contează!…
Privim Universul cu o ciudată
neîncredere, de parcă nu am putea concepe că mai există și alte lumi, și alte
realități, și alte locuri în care alte forme de oameni iubesc, urăsc, ucid,
trăiesc.… Astfel că realitatea ne izbește necontenit cu partea ei ascunsa în
umbră: ceea ce nu vedem, ne vede. Ceea ce nu simțim, ne simte. Ceea ce nu ne
lipsește, ne aparține.
Treptat, însă, lucruri pe care nu le
vedem devin vizibile, iar lucrurilor pe care suntem obișnuiți să le avem
începem să le simțim lipsa.
Natura noastră ne spune că omul este un
sistem dinamic, în care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de
materie și spirit cu o infinitate de lucruri pe care nu le avem. Atât timp cât
va exista un echilibru în acest sistem, va exista și armonie. Însa omul este o
ființă haotica, ce va tinde să-și asume rolul cunoașterii și va claca în fața
noilor infinituri de necunoaștere pe care le va întrezări.
Omul nu a fost creat pentru a fi
fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii și plictiseala de
armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va ține în cursă, până la sfârșit….
Octavian Paler
Sorin
Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu